6,661 matches
-
burlan sau, zâmbi În sinea lui, ca un om care se Îneacă și se agață de un pai. Însă oboseala era mult mai puternică decât dorința, așa că renunță și adormi. Afară ploaia se Întețea. 3 Cutia cu viermi La știrile amiezii auzi că un tânăr arab fusese lovit și ucis de un glonț din plastic, scăpat probabil din arma unui soldat, În tabăra de refugiați de la Jebeliyeh, În timp ce tinerii arabi aruncau cu pietre În soldați, iar cadavrul fusese furat de la spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ale vreunui râu. Odată văzură din depărtare un ciobănaș de vreo cincisprezece ani, satisfăcându-și poftele cu o capră. Altă dată zăriră două bătrâne foarte pioase, În haine negre, de văduve, cu cruci mari de lemn pe piept, așezate la amiază pe un pietroi mare din mijlocul câmpiei, nemișcate și tăcute, cu degetele Împreunate. Într-o noapte auziră muzică venind dintr-o ruină părăsită. Iar altă dată trecu pe drum, prin fața lor, un bătrân sfrijit, cântând din mers la un acordeon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de fapt nici n-avusese cum să-l facă, pentru că la plecarea ei el mai dormea Încă. Apoi termina de citit ziarul de dimineață, cobora la băcănie să facă unele cumpărături, se Întorcea cu cele două ziare ce apăreau la amiază și se cufunda În ele până seara, Împrăștiindu-le prin toată casa. Între cititul ziarelor și ascultatul știrilor se silea să se așeze la birou. O vreme Îl preocupă o carte creștină, Pugio Fidei, scrisă de fratele Raymond Martini, publicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
supăra, Efraim. Generalizez pur și simplu. Sigur că sunt și excepții. Tu, de exemplu. Felul tău liniștit de-a asculta Îmi face bine. Fima se aplecă să-i aprindă țigara pe care o scosese din geantă. Își spunea: Ziua În amiaza mare, În centrul Ierusalimului, mi se Învârtesc de pe-acum cu pistoalele la brâu. Oare boala a fost cuprinsă În ideea sionistă Încă de la Început? Nu există nici o posibilitate ca evreii să revină pe scena istoriei fără să se transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea lunii și aura ce o Înconjoară, pânzele de păianjen pline de stropi de rouă spre dimineață, miracolele respirației și vorbirii, licăririle asfințitului, apa care fierbe sau Îngheață, strălucirea amiezii Într-un ciob de sticlă, atâtea emoții primare, pe care le-am avut și pe care le-am pierdut. Nu se vor mai Întoarce. Sau mai rău, vor reveni rareori și vor licări În depărtare, dar emoția primară din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rusesc de culoarea vinului, gros, cu ochiuri de grăsime plutind la suprafață ca niște bănuți de aur, pe care obișnuia să-i pescuiască Încet cu lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ori mai puternică decât la Hiroshima“, astea erau sintagmele folosite, și ciupercile țâșneau cu schimbul în văzduh, din Nevada, Siberia, din Pacific, A devenea H, și schimbul literelor făcea să dispară atoli, insule, suprafețe întregi de pământ. La știrile de amiază, postul local Beromünster a anunțat că și noi am avea parte de aceste ciuperci din ale căror umbrele răvășite radioactivitatea avea să „ne pice“ acum nouă, risipindu-se deasupra continentelor, la fix două ore după activare. O iradiație imperceptibilă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
călătoriile sau câte-o „escapadă“. Și tata-mare se opinti ridicându-se, stătu încă-o clipă pe loc fără să-și privească fiii, pe urmă o porni ca din pușcă. XVtc "XV" Movila gropiitc "Movila gropii" Veneam de la cursuri, era pe la amiază și am traversat poiana din fața sălii de gimnastică, am mers de-a lungul paravanului de fagi care despărțea poiana de stradă. Am întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al bunicului dând colțul la cârciumă în strada principală. Conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sub îndrumarea sa, am început să dezvelim strat după strat. Ne-au fost repartizați ca ajutoare doi muncitori, în vreme ce alți lucrători în construcții se odihneau. Am golit complet groapa, am făcut măsurători, am desenat, am fotografiat, ne-a așezat la amiază la umbră ca să ne mâncăm merindea, am desprins cu șpaclul stratul de lut, am scos pietrele implantate în el, am curățat obiectele găsite in situ cu pensula, ne-am făcut un jurnal la zi al săpăturilor, am discutat despre datări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nou pe tata. Trebuie să-i spunem în ce hal l-a adus. Ne-am luat bicicletele și am pornit-o, până la oraș să tot fi fost douăzeci de kilometri, o distanță care ne lua o oră bună. Era pe la amiază, vântul ne lovea rece peste obraji și în fața ghidonului se învârtea roata. Nu prea era circulație, o liniște de duminică se lățea pe câmpuri, împrejmuind grădinile și casele care se ascundeau în spatele tufișurilor și deveneau ostile și respingătoare când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar drepte. Încercă apoi să-și îndrepte și degetele celeilalte mâni, dar stânga însângerată nu mai apucă să prindă coada securii: moș Avram căzu leșinat, de-a dreptul în brațele unui vecin care tocmai trecea spre fântână. Trenul sosea la amiază. Îl așteptam pe puntea șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un fulg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte”, și de „buric” cioclu de pe capra înaltă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scara mobilă ca să șteargă praful de pe polița cu vase colorate, din tablă smălțuită, îmi prezenta două pulpe zdravene, în genul acelora pe care Egon le-a fixat de atâtea ori cu cărbunele său genial pe albul hârtiei. Într-o după amiază fierbinte, n-am mai putut rezista. - Matilda, să-ți fie rușine! începui, coborând privirile, cu sângele în clocot. Ea îmi răspunse, de sus, liniștită, că dacă rămân până în iarnă, o voi putea vedea aproape goală, cum coboară ca un proiectil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb ca varul. Septembrică fu lumea în amiaza aceea. Amidé tresărise, la primul șuierat și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o calitate care s-a consolidat și care până astăzi caută să dea dovadă de rezistență în cutare sau cutare domeniu. Deoarece noi, elevii, știam mai mult sau mai puțin exact unde anume în clasa noastră ședeau dimineața sau după amiaza fetele de la Școala Gudrun, îi lăsam scrisori în locurile în care ea, gaura de neumplut a dorințelor mele, își avea locul presupus. Misive secrete, lipite sub capacul rabatabil al băncii. Chestii stupide, care uneori primeau răspunsuri stupide. Nu, versurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
drept recompensă, de despăduchere într-o baracă sanitară anume amenajată. După asta aveam voie să facem duș, toată grupa în pielea goală, iar apoi, în cinematograful unității, să râdem de Hans Moser și Heinz Rühmann. Corespondența venea din ce în ce mai neregulat. După amiaza ne îndopau cu teorie. În baraca de învățământ era vorba despre motorul Maybach, folosit la tancuri. Nici un detaliu tehnic nu mi-a rămas în minte. Nici până astăzi nu știu și nu vreau să conduc mașina. Și nici din alfabetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
credeau chiar că, în cursul unor jocuri în nisip, ar putea obține retroactiv victorii - de pildă, în bătălia de tancuri de la Kursk ori în aceea pentru Stalingrad. Mulți participau însă la mai multe cursuri, de pildă dimineața stenografie și după amiaza poezie germană din Evul Mediu târziu. Și ce anume m-a câștigat pe mine ca elev? Deoarece, din cel de-al cincisprezecelea an de viață al meu, așadar de când frumoasa uniformă de la Luftwaffe începuse să mi se potrivească, scăpasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Borghese din Roma, tot mai multe dintre reproducerile adunate ca elev din cutiile de țigări țigări, în chip de originale înrămate pompos. Desenam ceea ce ofereau peisajele, străzile, piețele și compuneam ca de obicei, poezii ce evocau arșița nemișcată din tăcerea amiezii sau fântânile dintr-un parc umbros. Umblam fericit pe urmele pictorului germano-roman Fohr, care s-a înecat de tânăr în Tibru, legam prietenii care nu puteau să dureze, mă întâlneam cu oameni și mă despărțeam de ei la răspântii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai ieri ținea ca la ochii din cap și pe care azi Îi privea Încruntat și fără pic de afecțiune. Nu-i mai ardea nici de grox, nici de regolax. Nu l-a dezmeticit nici măcar publicarea cronicii romanțate Spada la amiază, al cărei manuscris eu Însumi l-am asezonat pentru tipar și În care domnia voastră, ca adevărat veteran al unor asemenea lupte, nu se poate să nu fi observat, și aplaudat, mai mult decât semnătura stilului meu cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă căprioara Flora ca d-un lingou Înțolit. Ștea iel bine că parola lui iera așa, d-un pamplezir, pencă, chiar de mă ginești așa negru și mare, nu puteam fi decât dulău dă pază a lu bibilica. La o amiază când, ghiftuit până-n gât cu leche asada, am dat cu soiu drepților mai ceva ca ăl de-i regent la turma dă vaci, lu floricica Flora i-a cășunat să se Împrofite dă harababura de iera la paza prolixă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast de vedetă Și-aduc cerul
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
fericiți într-o ZDREANȚĂ DE CER, unde viața nu va înceta să-mi condamne însingurările. Oare de ce PRIETENE, ne-am întâlnit, așa de târziu la capăt de lumi și IDEIE. La capăt de noapte prin IUBIRI ABSOLUTE. ARSURA STRIGĂTULUI În amiezile tăcerilor albe, gândul îmi vindecă absența unei posibile iubiri. Dar, Ea, iubirea ce nu știe să-și localizeze trăirea se dă pe gheața nuntită a zorilor în care Dragostea ucigătoare de sentimente rămâne învinsă în fața CONȘTIENTULUI și El alunecos prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubire, veșnică substanță a CANDORILOR PLÂNSE ÎN ATINGERI SUBLIME, în săruturi ninse, în congelări de lumini siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae de dor. Lumina amiezilor rămâne-n fior, cutremurându-ne trupul și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
astăzi mi-a lipsit de la SEDUCȚIA ABSOLUTĂ A ACESTUI ÎNCEPUT DE DOR ANCESTRAL unde banalul din viață rămâne un INFERN GLACIAL, ce nu va mai veni la mine în suflet și nici în viețile mele de ANI, Eu știu că amiezile îmi dau puterea infinitului îmi dau viața liniștită a lumii eterne, unde nici gerul nu mai poate lovi în trupul meu și sufletul meu de ființă stelară. Eu, mai știu despre mine, că nu am avut o viață ușoară, Că
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]