5,855 matches
-
G.Ș.: Eu nu m-am mai dus atunci la unitate. Cei de acolo mă sunau ca disperații, iar eu îi interzisesem mamei să vorbească cu ei. Dar, profitând de un moment când nu eram acasă,ea a răspuns. Un amic de-al meu, căpitanul Ienciulescu, i-a spus mamei că vor să mă dea cei de la unitate drept dezertor și că trebuie să mă întorc. Se dăduse alarma pe 24 și a trebuit să merg. Seara m-am dus la
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
mobilele, lumina), adormind din când în când. Obiectele privilegiate ale acestei reverii de după-amiază sunt fotoliul Baroni (un cadou făcut de unul din prietenii tatălui lui Antipa) și tabloul lui Janssens. La un moment dat, Antipa se întreabă unde este amicul său Pașaliu și încearcă să îi dea un telefon. Pașaliu nu răspunde, ceea ce îl face pe Antipa să rememoreze un moment petrecut în compania prietenului său. În acest moment se inserează descrierea ekphrastică: Antipa pune receptorul în furcă. Soarele zilei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sau Cătălina, fiind de părere că, mai degrabă, Ileana Cosânzeana e cea care ne călăuzește. Discuția ajungea, inevitabil, la o Cosânzeană a zilelor noastre. Ani la rând, îl privisem cum căuta asiduu compania unei frumoase blonde din cercul nostru de amici, ceea ce părea foarte firesc, pentru că eram convinsă, și încă mai cred că Andrei își îndreaptă privirile, îndeosebi, către femeia-decor, fluidă în imagine și neproblematică în relație. Când i-am spus-o, s-a revoltat, însă am căutat să-l lămuresc
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
În numere prime care reprezintă de fapt factorii Înmulțirii. Astfel găsim că 9 443 823 = 3 x 17 x 23 x 83 x 97. Înmulțind acum numărul 23 cu 83 obținem numărul 1 909, care poate fi considerat anul nașterii amicului; oricare din celelalte Încercări duce la rezultate neverosimile. Rămân numerele 3, 17 și 97. Mama amicului nu poate avea nici 3 și nici 17 ani; singurul număr de ani care i s-ar putea potrivi este 97. De asemenea, blocul
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
x 17 x 23 x 83 x 97. Înmulțind acum numărul 23 cu 83 obținem numărul 1 909, care poate fi considerat anul nașterii amicului; oricare din celelalte Încercări duce la rezultate neverosimile. Rămân numerele 3, 17 și 97. Mama amicului nu poate avea nici 3 și nici 17 ani; singurul număr de ani care i s-ar putea potrivi este 97. De asemenea, blocul nu poate avea Înălțimea de 3 m; Înseamnă deci că are 17 m. Rămâne, așadar, că
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
dictatul de la Viena, conchidea:” Este de datoria noastră de a exprima prietenilor noștri români regretul și simpatia noastră, pentru tratamentul inuman la care au fost supuși. Înțelegem că în aceste clipe dureroase, întreaga națiune este cufundată în doliu adânc. Dar amicii noștri români, care sunt curajoși, tenace și harnici, vor găsi în nenorocirea lor o nouă forță și vor munci cu solidaritate mărită. Ei vor păstra, fără nici o îndoială, locul important ce-1 ocupă în Balcani”. Unul dintre cele mai cunoscute
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
ziua de 30 august, o ședință a Biroului Partidului Național Țărănesc în care se făcuse un aspru rechizitoriu la adresa politicii lui Carol: „ Mi-e penibil să dau ochii cu el, căci trebuie să-i cer neapărat abdicarea", a declarat Maniu amicilor săi politici. Într-adevăr, fiind primit de rege, liderul național-țărănist - după un lung expozeu - a conchis: „Majestatea Voastră trebuie să abdice și să lase tronul Voievodului Mihai, sub care un guvern național ar putea relua discuțiile cu Germania și Italia
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
și variată este colaborarea lui Delavrancea; uneori, mai ales prin anii 1888-1890, el a scris aproape singur întregul ziar, de la editorialul din prima pagină la știrile și notițele paginii a treia, semnând și B., D., V., Același țăran, Juvenal, Un amic, Un cetățean, Un oltean, Un țăran, Un visător, Unul din Ligă, Vr. Pseudonimul Juvenal îl folosea și N. D. Xenopol, autor de nuvele și pamflete publicate sub titlul comun Tipuri ministeriale, în care sunt criticați politicieni conservatori (P. P. Carp
VOINŢA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290632_a_291961]
-
de Leptură. Își continuă studiile la Facultatea de Drept și Științe de Stat din Pesta (1859-1863). Debutează în 1859, publicând o corespondență la „Telegraful român” și versuri la „Gazeta Transilvaniei”. Mai scrie acum la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Amicul școalei”, „Concordia”, „Aurora română” (la care este și redactor), „Muza română”, dar și la numeroase periodice de limba maghiară din Pesta. La inițiativa sa, în 1862 aici se fondează o societate academică (purtând ulterior numele lui Petru Maior), în al
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
își invită un subordonat pentru a-l admonesta?; la rândul lui, ce rol poate juca subordonatul dintre cele care îi stau la dispoziție?); când un rol vechi este întâlnit intr-o situație nouă (un salariat care își întâlnește un vechi amic într-o situație oficială, ca director, de exemplu, nu ar ști cum să se poarte cu acesta − într-o manieră amicală sau într-una formală, oficială? Pe de altă parte, nici șeful nu prea știe ce atitudine sau ce comportament
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
director, de exemplu, nu ar ști cum să se poarte cu acesta − într-o manieră amicală sau într-una formală, oficială? Pe de altă parte, nici șeful nu prea știe ce atitudine sau ce comportament să adopte față de vechiul său amic); „ieșirea” din vechile roluri și „asumarea” unor roluri noi este destul de dificilă, fapt ce va face ca cei doi să se simtă stânjeniți unul față de altul); când rolurile achiziționate în vechile grupuri de apartenență nu se mai potrivesc cu cele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la niște bătrâni simpatici. E bine, dar sărăcia-i mai mare parcă decât când eram acasă. Bătrânii sunt foarte haioși, le mai scapă mâncarea pe jos, dar problema e că nu prea au ce scăpa. Am vorbit deja cu niște amici pe care mi i-am făcut să dăm o raită prin împrejurimi săptămânile viitoare. Aici sunt mulți indivizi care vor să te păcălească, să te atragă în plasă și să te usuce, și e destul de periculos dacă nu cunoști obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
nu văzuseră din România (Țara Hațegului), dar să-mi rezolv și mie niște necunoscute (cetățile din Munții Orăștiei și Țara Moților). Adevăru-i că înainte de plecare, în timp ce făceam ultimele cumpărături în Piața „Timișoara 700“, m-am trezit luată peste picior de amicul arhitect deconstrucționist. Când a aflat că dau Tenerifele, Mauritiusul, Singaporele, ba chiar Grecia pe zimbrii baștinali, mai întâi a râs mânzește și după aia a susurat perfid ca un șarpe ceva despre partidul dacilor unde-s așteptată cu brațele deschise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
întors printre conaționali, anumite lucruri care păreau normale și firești acolo, devin prilej de nesfârșite chinuri aici, acasă. Lista este mult prea lungă pentru a fi reprodusă chiar aici, o parte se regăsesc în paginile care urmează. Am vizitat împreună cu amicul Codruț, în toamna anului 2006, casa memorială „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Povestea pictorului este simplă: un băiat talentat trăiește din pictura de icoane vândute prin târguri și, din când în când, comenzi mai mari de picturi de biserici. Este remarcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în amorul propriu de neo-ciocoi cu Toyota. Așa mult i-a plăcut încât nici măcar nu s-a gândit să-i dea o palmă papagalui care a îndrăznit să-i pună la îndoială supremația... Episodul II sau „Războiul alarmelor“ Oliver W., amic elvețian, îmi face o vizită de patru zile la București. Excedat de alarmele mașinilor, mă întreabă candid-haios-serios (stilul helvet): „La voi Poliția nu intervine dacă alarma unei mașini sună mai mult de zece minute? La Zürich așa ceva se întâmplă“. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în acțiune este puterea: să ajungă la ea, s-o păstreze sau s-o aibă din nou cât mai repede“. Codruț 21 mai 2006, Valahia Ieri am trăit una dintre cele mai cumplite enervări, de la întoarcerea din România. Împreună cu un amic, mai bine înzestrat tehnic decât mine, am hotărât să facem un mic film amator, dedicat Pieței Obor, oamenilor de acolo, obiceiurilor sale etc. Locul memorial reprezentat de către piață, un fel de chintesență a orașului, care este, în plus, în pericol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de sare la subțiori, descheiată la piept. Își dă repede seama că suntem doi copii nevinovați - spusele sale. Se oferă să ne ajute, să obținem autorizația de filmare. Evident, nouă ne-a dispărut tot cheful de a mai face ceva. Amicul meu, de o naivitate sinceră tipică pentru supraintelectuali, încearcă să-i convingă cu argumente de faptul că trebuie să rămână mărturii despre Piața Obor. Polițaii prezenți replică: „Adică ce dom’le, vrei să-l facem muzeu?“ Obor am vrut, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mort! Din cafeneau din gară s-a mutat in cafenelele virtuale de pe Internet! Mirel, mândru că sunt latin! - cel puțin până la proba contrarie 27 mai 2006 Înainte să plec la Club să beau o bere și să sporovăiesc cu un amic am privit puțin la TVR. Și peste ce am dat? Peste un duplex. Două studiouri, doi prezentatori diametral opuși. Unul interesant - intelectual, Ștefănescu (un ardelean cu-minte, cultivat și plăcut) celălalt lacrimogen - zâna surprizelor. Tema emisiunii: cel mai mare român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
marea vacă bună de muls. De aceea, cei din sectorul bancar au și cele mai mari salarii. Mă rog, măcar din acest punct de vedere suntem aliniați modelului vestic, căci și acolo „bancarii“ câștigă mult (iar tu chiar ai un amic helvet în această postură enervantă - pentru noi... Țin minte că atunci când m-am întâlnit prima și singura dată cu el s-a mirat, pentru că nu semănăm mai mult din punct de vedere fizic... Avea și omul niște prejudecăți...). Nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dragă Mirel. O violență din ce în ce mai prezentă în viața noastră sub multe forme. Mica violență, marea violență, violența verbală, dar și cea fizică. Suntem împresurați de ea, oriunde ajungem în România. Una dintre caracteristicile ei distinctive. Studiu de caz. Recent, un amic s-a dus să bea o bere-două la singurul club din micul meu oraș, unde se poate asculta și altceva decât manele sau apa de ploaie a FM-urilor românești. Uneori se cântă live muzică rock. Prietenul meu face parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de ei? Aceasta într-adevăr mă mulțumește. Nu sunt sportiv, dar a fi pus, după 50 de ani, în rândul celebrităților Universității Temple cred că este o realizare uriașă. Eddie Gottlieb și Abe Saperstein au fost întotdeauna buni prieteni, buni amici, activând în același domeniu, baschet și promovare. Abe Saperstein era proprietarul echipei Harlem Globetrotters, cu o popularitate extrem de mare. Abe m-a auzit și i-a plăcut stilul meu. M-a abordat în 1950. Doi dintre proprietarii echipei m-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
spectacole artistice în secuime. După organizarea unui astfel de spectacol, Demeter, care se afla împreună cu câțiva actorași, a smuls de pe statuia lui Avram Iancu steagul României, pe care lțau călcat în picioare. După aceea ițau dat foc. Atunci, Demeter și amicii săi au fost luați pe sus de poliție“. Un subiect preluat și de „Observatorul“ Antenei 1. În replică, proaspătul secretar de stat din Ministerul Culturii a răspuns acuzațiilor de xenofobie, șovinism, huliganism și profanare a însemnelor de stat aduse de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
aproape imposibil să mai dai peste un film cu o încăierare marinărească, cinstită. Și, apropo de asta, îmi amintesc cea mai faină scenă de bătaie, reală și autentică, de care am auzit. Mi-a spus-o chiar eroul ei, un amic (astăzi un avocat respectabil, nu-i pot da numele, că se supără): Mergea cu câțiva prieteni la un chef, într-un cartier mărginaș al Iașului. Noaptea târziu. În fața unui bloc, la scară, erau câțiva băieți care jucau cărți. Unul a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
pot da numele, că se supără): Mergea cu câțiva prieteni la un chef, într-un cartier mărginaș al Iașului. Noaptea târziu. În fața unui bloc, la scară, erau câțiva băieți care jucau cărți. Unul a ridicat capul și i-a strigat amicului meu: „Mai tunde-te, băi, pletosule!“. |sta, bazat pe frații lui, s-a făcut leu: „Ce, mă, ești șmecher? Hai s-o frigem, dacă vrei!“... |la a vrut. Și, mai grav, a vrut toată gașca de la bloc, tăbărând pe ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
leu: „Ce, mă, ești șmecher? Hai s-o frigem, dacă vrei!“... |la a vrut. Și, mai grav, a vrut toată gașca de la bloc, tăbărând pe ei. S-au încăierat ca la Podu’ Înalt, care cum se întâlneau față în față. Amicul meu a avut noroc. La el n-a venit decât un singur tip, unul slăbuț, cu o șapcă roșie pe cap. I-a tras un pumn în nas din prima, dar n-a căzut. S-a aruncat înfuriat spre el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]