39,601 matches
-
Russo, francezul și românul, aflați în căutarea fondului național ultim, trăiesc împreună, se completează, se sprijină, își împrumută unul altuia talentul. Rezultă o operă compusă dintr-o suită de fragmente (începînd cu Studie moldovană, 1851, continuînd cu Holera, Cugetări și Amintiri, ultimele din 1855), la care se adaugă diverse articole. Publicate postum și în traduceri discutabile au rămas Soveja, Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde și mai
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde și mai subtile decît piesele românești. Fragmente, fragmente, fragmente..., la nesfîrșit! Partea inițială din Studie moldovană revine aproape identic în Cugetări, tabloul petrecerii patriarhale de Armindeni din aceeași Studie va fi reluat în Amintiri, deoarece autorul le concepuse pe toate sub semnul provizoratului. Proza lui pare o succesiune de fragmente înrudite, de încercări preliminare, în vederea conceperii unei viitoare mari opere, rămasă însă nescrisă. Prin hazard biografic, aceste însemnări au astăzi pentru noi valoare în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel, format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
a fost săvârșită taina Botezului, într-o zi de 15 martie a anului 1960 (vom vedea, 15 martie devenind pentru încreștinatul Nicolae o zi de referință, până la moarte), ne arată autorul însuși în Jurnal, scris "apres coup, în temeiul unor amintiri proaspete și vii". De unde creion și hârtie într-o temniță comunistă? Iată, mai întâi, preparativele: "Călugărul meu e basarabean. E un om tânăr, condamnat pentru a fi avut vedenii și a fi trimis Departamentului Cultelor o scrisoare în care protesta
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
a afectat mai tare decît am crezut. Am privit ore în șir jocul luminii unei lumînări. Nu am cunoscut-o niciodată și, în mod paradoxal, mi s-a părut întotdeauna că ne știm prea bine. Fiind prezentă în destinele și amintirile unor oameni care înseamnă foarte mult pentru mine, am avut senzația, mereu, că este și în mine. Că am avut contact direct, într-o formă sau alta, că ne știm bine. Cîteva din poeziile lui Emil Botta, copiate pe coli
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
și-a lăsat amprenta acolo, în scrisul fiecăruia, în legătura cu o poveste, cu o clipă, cu ceva esențial sau cu un fleac. Acolo, în acele rînduri sînt tușele majore a tot ce a fost important. De acolo se hrănesc amintirile care însoțesc un drum. De la lumină la întuneric. De la viață la moarte. Fiecare întoarcere a unei litere șoptește sau urlă ceva. Ce pot să păstrez eu din atîtea mesaje primite? Cum să-mi ducă ele mai departe povestea în amintirile
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
amintirile care însoțesc un drum. De la lumină la întuneric. De la viață la moarte. Fiecare întoarcere a unei litere șoptește sau urlă ceva. Ce pot să păstrez eu din atîtea mesaje primite? Cum să-mi ducă ele mai departe povestea în amintirile mele, în greul sau în sublimul vieții mele? Perfecțiunea literelor tipărite șterge tremurul ființei și imperfecțiunea existențelor. Anul a trecut. Pustiul acelui vîrf de deal m-a adus aproape de prietenii mei. Am privit focul împreună, tăcînd, minute în șir și
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
scene întregi din "Elisabeta I". Ne completam unii pe ceilalți, cîntam, rîdeam. Erau acolo și Toma, și Moțu, și Gina... "cine sînt eu?"...și Clody, și Pinți. Parfumul lemnului ars se însoțea zglobiu cu acela al răvășelelor lui Clody, al amintirilor de tot felul. , cum spune prietenul meu minunat...
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
Gheran se simte din ce în ce mai nemulțumit de sine însuși pentru simplificarea la care a fost obligat și evadează în două direcții previzibile: comentarii despre contextul biografiei lui Rebreanu, ocazionate de dezvăluirea unor noi documente (mai frecvent, din categoria corespondenței primite) și amintiri despre lumea editorială din perioada comunistă. Dovezi convingătoare și antrenante la lectură sunt cele două volume publicate de Niculae Gheran, adunând activitatea publicistică desfășurată de câțiva ani încoace: Sertar (evocări și documente), Editura Institutului Cultural Român, 2004, și Cu Liviu
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Geo Vasile Marco Salvador (n. noiembrie 1948, San Lorenzo di Arzene, Friuli) locuiește cu familia sa în casa în care a văzut lumina zilei acum 59 de ani. Ca noi toți, are câteva repere, amintiri, regrete și iubiri care l-au marcat pentru toată viața, evocate de scriitorul însuși cu modestie, tandrețe și autoironie în scurta notă biografică de pe site-ul oficial. Nu și-a cunoscut tatăl care s-a stins la 19 zile după
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
cu moralul la pământ, văzând că ajutoarele întârziau să vină. Atunci Romilde a trimis după mine, cerându-mi să-i conving pe ceilalți să o lase să trateze cu Bayan, să încerce să-l convingă să renunțe la asediu în amintirea vechii prietenii. Am căzut de acord, noi cei de la fortificații, și seara kagan-ul și Romilde, singuri, s-au apropiat de grilajul porții. Au vorbit vreme îndelungată și fără succes, dar noi n-am aflat tot ce și-au spus. S-
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
spune unul, și o privim gîndindu-ne la pieptul ei fără încetare ca la un nume. "Și mai departe?" întreabă un altul, pe care îl iubesc și m-a decepționat. Toți îl liniștim. Chinuiți de aceeași sete. "Și mai departe? O, amintirea e încă o parte grozavă a vieții, îl consolăm, și inima devotată suflării "Poftim, ia-ți suflarea", dintr-o gură. Pantalonul pe masă îndoit, urma de gheață pe șliț, cureaua în șase zbilțuri. îi atragi atenția cizmarului: "Găurile nu costă
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
stradă și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși, să nu plouă/ și va apuca să-și taie salcâmul." (pp. 52-53) Zâmbetul țăranului din finalul acestui poem este un zâmbet de Mona Lisa. Ce se ascunde în spatele său? Amintirea nostalgică a tinereții pierdute? O umbră de afecțiune pentru frumusețea de altădată a soției sale? Satisfacția de a-i fi dat o replică pe care aceasta nu este în stare să o descifreze? Superioara acceptare ironică a propriului iad cotidian
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
Greu de spus, dar cu siguranță poemul are densitatea existențială a unui roman. Singur, la masa de scris, Ioan Flora își derulează continuu fimul propriei sale existențe. Oameni din alte vremuri, unii trecuți demult în lumea drepților, îi zâmbesc în amintire, mirosuri, gusturi, obiecte dintr-o altă existență îi învăluie sufletul într-o caldă melancolie. Uneori, devine conștient de faptul că este un simplu autor de texte poetice, caută soluții tehnice sau deplânge inevitabila lipsă de inspirație. Viața se transformă în
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
transformă în text, cuvintele ard până acolo unde se topesc într-o nouă existență revelată. Prin intermediul textului, autorul recade sau se reînalță în lumea lui interioară, unde trecutul coexistă în același plan cu prezentul, morții cu viii, copilul cu maturul, amintirile de demult, dealurile Vârșețului, iubirile adolescentine stau laolaltă cu articolele de ziar, prietenii din lumea literară, bombardarea Iugoslaviei de către aviația NATO și alte dileme mai mici sau mai mari ale timpului prezent. În câmp deschis este unul dintre poemele lui
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
o necesitate. Cel puțin așa a fost pentru Richard Oschanitzky, omul cel mai dotat pentru muzică pe care l-am întâlnit în viața mea. (O afirmație pe cât de tranșantă, pe atât de riscantă, dar perfect acoperită de realitatea faptelor.) În amintirea mea, el rămâne artistul care și-a purtat crucea talentului pe drumul unei Golgote înțesate de fani, dar și de farisei. Cei dintâi l-au admirat infinit, apreciindu-i cu decență realizările fără pereche. Cei din urmă i-au inflamat
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
face declarații din ce în ce mai decoltate despre banii pe care i-a dat ca să-și cumpere un loc în politică. Jocul acestei blonde, pe care unii o consideră fatală, pare din ce în ce mai oscilant. Din susținătoare necondiționată a lui Băsescu, ea începe să povestească amintiri din ce în ce mai incomode pentru fostul primar general al Capitalei. Semnalele confuze din ultimele zile sînt cea mai bună dovadă că, pentru ieșirea din criză, au loc negocieri în care PSD-ul a devenit vioara întîi, din cauză că între președinte și premier nu
Ce se alege din ce-am ales by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9827_a_11152]
-
totuși admirația ta pentru Kavafis, probabil din pricina caracterului narativ al versurilor sale. ș...ț Îți citeam din când în când propriile mele încercări literare. Scriam texte scurte, care nu depășeau două pagini. Despre ce tratau? Le-am uitat complet. Singura amintire pe care o păstrez despre ele este surâsul tău. Or fi fost caraghioase? Sunt sigur în orice caz că le scriam cu elan. Scrisul îmi oferea aceeași bucurie pe care o simțeam când, copil, mă jucam cu motociclistul de tinichea
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
personaj-martor, coleg mai mult sau mai puțin apropiat de protagoniști. Prin relatările la persoana I, dar și prin alte mărci, el își asumă rolul de evocator al unor momente petrecute cîndva, în adolescență, momente pescuite din rezervorul adesea încețoșat al amintirilor. Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
din viața scriitorului Tritone cu trimitere la cazul (tipic?) al artistului de succes, adulat, pus în situația de a lua cunoștință și pe judecăți negative la adresa lui. Ca și în precedentele texte, mai interesante sînt figurile secundare, creionate din frînturi de amintiri despre cunoscuți din anii îndepărtați, legați mai mult sau puțin direct de protagonist. Meritul lui Celati este de a nu lăsa să dispară un filon narativ în fața ofensivei masive a scrierilor stufoase, cu multă acțiune și suspens.
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
atât pe copertă, cât și în mai toate filoanele interioare ale cărții. Un cuvânt care generează, aproape recursiv, cele mai triste și mai demne povești despre luptă, dragoste și moarte. Să ne gândim o clipă: cenotaful e monumentul ridicat în amintirea războinicilor al căror trup nu e de găsit. Sau al căror mormânt se află altundeva. Dispăruți fără urme, dar dispăruți în sens propriu, ei se salvează într-o aureolă de neatins, de cu totul alt calibru decât li se întâmplă
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau: "Bătrînețea, o povară; tinerețea, o eroare, copilăria, o amintire. Amintiri, erori, poveri... Ce Ťfrumoasăť e viața!" Nu o dată e solicitată materia evenimențial-politică drept suport al umorii defetiste: "îmi place grozav de mult aceasta Ťcoincidențăť... diplomatică: în chiar ziua cînd la Moscova se serbează a 63-a aniversare a Revoluției
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau: "Bătrînețea, o povară; tinerețea, o eroare, copilăria, o amintire. Amintiri, erori, poveri... Ce Ťfrumoasăť e viața!" Nu o dată e solicitată materia evenimențial-politică drept suport al umorii defetiste: "îmi place grozav de mult aceasta Ťcoincidențăť... diplomatică: în chiar ziua cînd la Moscova se serbează a 63-a aniversare a Revoluției proletare
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]