8,976 matches
-
credite pe termen scurt. 4.4. FRP = -290 mil. lei. Nu, reevaluarea activelor determină pe lângă o creștere a valorii imobilizărilor și o creștere artificială a capitalurilor proprii prin incorporarea în cadrul acestora a diferențelor din reevaluare. 4.5. Situația financiară poartă amprenta a două elemente fundamentale: pe de o parte se poate remarca influența sectorului de activitate, iar pe de altă parte - cea a ansamblului economiei în care aceasta acționează. Cele două elemente se combină adeseori, din sinteza acestora rezultând o situație
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
mai aproape de nebunia împăraților romani decât de înțelepciunea stoicilor” (I, 175). Așadar, slav, maghiar sau chiar mongol: „Sunt un mongol răvășit de melancolie” (I, 33). Și peste toate, evreu sau, mai general, locuitor al Europei centrale. Când simte în jur amprenta ei, trăiește clipe de extaz. Iată: „Ascultat la radio muzică țigănească maghiară. Sunt ani de când nu am mai auzit așa ceva. Vulgaritate deprimantă. Amintiri ale bețiilor din Transilvania. Copleșitorul plictis ce mă împingea să beau cu oricine. În fond, sunt un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceea ce sunt. Mereu răzvrătit contra sorții, contra nașterii mele. Nebunia de a te vrea diferit de ceea ce ești, de a adopta în teorie orice condiție în afară de-a ta” (III, 37-38). Dar toate aceste posibile rădăcini nu pot șterge amprenta propriilor strămoși, pe care adesea îi reneagă. Când nu o face, căci vede în ei vigoarea, se reneagă pe sine, cel căzut, neputându-și explica declinul. Iată: „Născut în Carpați, cum oare am putut ajunge să cunosc toate nuanțele lehamitei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și doamna e frumoasă! (toți îl privesc ca pe o ciudățenie) Dacă vreți, vă fac la fiecare portretul. Dacă doamna vrea... sau tovul... sau... (către Alex) Nu vreți să vă fac portretul? Alex: Ba da... dacă nu-mi pictezi și amprentele... Vecin 1: (la ureche) Pînă la urmă tot te învăț eu să pupi... Vecin 4: Ia! Auziți! Cred că le-am reparat pe toate! Auziți! (declanșează soneria cîtorva ceasuri, apoi la toate; soneriile și bătăile ceasurilor devin asurzitoare, insuportabile) Vecin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
propriu a crescut de la 19,33% în anul 2005 la 19,65% în anul 2006, pe fondul creșterii incertitudinilor investitorilor. Anul 2007 a adus o scădere la 18,42% (minimum mediei celor cinci ani). Efectele crizei financiare și-au pus amprenta asupra costului capitalurilor proprii, dovadă fiind creșterea la 21,75%, investitorii sesizând riscul suplimentar și cerând acest risc prin nivelul costului de oportunitate. În anul 2009, costul capitalului propriu a fost de 19,66%. Costul datoriilor financiare, a cărui metodologie
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
organizare, o matriță, în care materia se schimbă, dar contururile rămân" 45. I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE Arta populară, privită în dinamica unui imaginar socio-cultural, este un complex de imagini. Imaginea, ca suport ontologic al imaginarului colectiv, poartă amprenta unui simbolism socio-cultural care generează meta-imaginea, transformând formele de manifestare ale unui genius loci în categorii poetice. Arhitectura imaginii are ca temelie ritul și ritualul, devenite categorii ale imaginarului cultural, în timp ce meta-imaginea este reprezentată de ceremonie, înțeleasă ca devenire și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
semne că se dorea oschimbare a ceea ce însemnase până atunci sector public erau așadar retragerea statului din administrarea unor industrii și apelul la firme private care săformuleze politici prin metode specifice mediului de afaceri, astfel încât funcția managerială să-și pună amprenta și asupra resurselor publice. Încercarea de trecere de la modelul tradițional de administrație (instituit de Raportul Northcote-Trevelyan în 1854) la NMP a fost declanșată în Marea Britanie în 1979, în urma criticilor care susțineau că slaba performanță economică a țării este cauzată de
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
fugit din România lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80. "Un fel de mașinărie perversă de întoarcere în timp, cu unele adevăruri despre mine, dar nu adevărul meu", spune ea mai departe. Deși presiunea și frica acelor vremuri și-au pus amprenta atât de adânc pe viețile românilor, ea constată că cei care sunt astăzi foarte tineri nu știu prea multe despre comunism. Instaurarea regimului de democrație populară s-a făcut prin cele mai oribile acțiuni. Au fost deblocați ofițerii, au fost
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
poeților 12, se concretizează în metafore și simboluri de o fantezie impetuoasă și strălucitoare în poezia de azi. Poezia actuală reînvie tradiția asimilând motivul așa cum apare în folclor, dar descoperim și confirmarea extinderii, a îmbogățirii capacităților metaforice și simbolistice sub amprenta poeților cetății. (T. Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu). Șarpele răspunde unei chemări biblice într-un poem al lui Mihai Beniuc, publicat în 1972, în volumul "Arderi"13. Horia Zilieru îi urmează exemplul în poemul "Doamna în albastru", iar Ion Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
orașul, strada, dragostea, cu o notă elegiacă, legată de trecerea timpului. Versul alb, nu lipsit de muzică interioară, notează impresii ("Calm de noiembrie"). Intuim luciditatea și o ușoară amorfizare, odată cu transpunerea într-un comentariu în care se implică livrescul cu amprenta secretă de neliniște; Hamlet, Antigona, Troia, Sf. Ioana, Celestina sunt mișcați pe o imensă scenă cu mijloacele parabolei, sugerând spectacolul diurnului: "O, suflete, cum tremuri când îi vezi/ Izbiți de scuturile teutone,/ în togele murdare, de azi/ La sacrificiul vreunei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
judgment?" "[...]then deem me a monster, for the symbol beneath which I have lived, and die! I look around me, and, lo! on every visage a Black Veil!" 3.1.7. "Măștile" transcendenței Mircea Hurdea ARGUMENT "Chipul" lui Dumnezeu este amprenta acestuia sădită în om. Dacă omul moștenește prin creație această amprentă divină, înseamnă că el este în stare să-și însușească toate responsabilitățile sale în drumul său spre desăvârșire, spre asemănarea cu Dumnezeu. "Măștile transcendenței" este o intervenție în cadrul proiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
I have lived, and die! I look around me, and, lo! on every visage a Black Veil!" 3.1.7. "Măștile" transcendenței Mircea Hurdea ARGUMENT "Chipul" lui Dumnezeu este amprenta acestuia sădită în om. Dacă omul moștenește prin creație această amprentă divină, înseamnă că el este în stare să-și însușească toate responsabilitățile sale în drumul său spre desăvârșire, spre asemănarea cu Dumnezeu. "Măștile transcendenței" este o intervenție în cadrul proiectului, care se dorește o demonstrație convingătoare a ideii că Dumnezeu Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
o energie scenică admirabil comunicată grație acestor "buni conducători" ce îi erau actorii, nu supuși, ci total dăruiți, împliniți. Și această revelație inițială mi se confirmă în cele două mari spectacole văzute în anii '70, spectacole ce și-au impus amprenta pe spectatorul încă tânăr ce eram. Ce e o amprentă teatrală? Ea asociază amintirea globală a unei reușite, dar totodată prezervă secvența fragmentară, indelebilă a unei fulgurații scenice ce o purtăm indefectibil cu noi, asemeni unei clipe de viață intensă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îi erau actorii, nu supuși, ci total dăruiți, împliniți. Și această revelație inițială mi se confirmă în cele două mari spectacole văzute în anii '70, spectacole ce și-au impus amprenta pe spectatorul încă tânăr ce eram. Ce e o amprentă teatrală? Ea asociază amintirea globală a unei reușite, dar totodată prezervă secvența fragmentară, indelebilă a unei fulgurații scenice ce o purtăm indefectibil cu noi, asemeni unei clipe de viață intensă, densă și concentrată. Ea reprezintă acel punctum personal despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
identificate de spectatorul care sunt. Dacă iubesc spectacolul a cărei existență globală mă convinge, în punctumul izolat mă regăsesc. Fără o asemenea putere de impregnare, reprezentația se dematerializează și devine umbră, fantomă plutitoare, căci e lipsită de înrădăcinare afectivă a amprentei! Amprenta locală e o metonimie, acea figură poetică mobilizează un singur element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de spectatorul care sunt. Dacă iubesc spectacolul a cărei existență globală mă convinge, în punctumul izolat mă regăsesc. Fără o asemenea putere de impregnare, reprezentația se dematerializează și devine umbră, fantomă plutitoare, căci e lipsită de înrădăcinare afectivă a amprentei! Amprenta locală e o metonimie, acea figură poetică mobilizează un singur element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion, îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se dematerializează și devine umbră, fantomă plutitoare, căci e lipsită de înrădăcinare afectivă a amprentei! Amprenta locală e o metonimie, acea figură poetică mobilizează un singur element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion, îmi răsună încă și azi în urechi zgomotul agitat al acelei înălțări febrile, executate sub ochii noștri, a unui zid făcut din planșe de lemn, echivalentul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în tristețe cu toate că, în aparență, totul i-ar fi permis să se salveze: Alexa aici se afilia teatrului de artă, al cărui cel mai strălucit partizan era în România Lucian Pintilie. Unchiul Vanea, la el, devenea un spectacol bergmanian și amprenta fragmentară, punctum-ul, ce indelebil îl port în mine, rămâne momentul în care doctorul Astrov, mai seducător ca oricând, își imobilizează harta districtului a cărui soarta ecologică îl preocupă, plasând trei mere roșii pe o imaculată față de masă albă decorată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Îi aflam însă opțiunile de repertoriu ce confirmau intuițiile originare Năpasta, Woyzeck dar spectacolele îmi rămâneau inaccesibile; îi urmăream circulația pe mapamond de la o universitate americană la o alta, dar nu puteam capta nici un ecou artistic. Timp lipsit de alte "amprente" decât cele amicale. Îmi lipseau cele teatrale, preț plătit condiției de emigrant care îmi impunea îndepărtarea de artiștii generației mele, cu excepția lui Andrei Șerban, constant regăsit pe scenele pariziene. Apoi, l-am invitat pe Alexa la Teatrul Odéon pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe Alexa la Teatrul Odéon pentru a prezenta, imediat după 22 decembrie '89, monologurile shakespeariene puse în scenă cu același actor de neînlocuit, Ștefan Iordache, de care acum era nedisociat. Celălalt "dublu" al sau... Dincolo de spectacol, în acel context exaltat, amprenta momentului e mai puțin o amprentă artistică, cât una biografică. În seara aceea, la Odéon, mi se confirma că intram împreună într-o nouă secvență a istoriei noastre, a țării, a prieteniei. Pe scenă, Iordache fascina prin amestecul de tragic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a prezenta, imediat după 22 decembrie '89, monologurile shakespeariene puse în scenă cu același actor de neînlocuit, Ștefan Iordache, de care acum era nedisociat. Celălalt "dublu" al sau... Dincolo de spectacol, în acel context exaltat, amprenta momentului e mai puțin o amprentă artistică, cât una biografică. În seara aceea, la Odéon, mi se confirma că intram împreună într-o nouă secvență a istoriei noastre, a țării, a prieteniei. Pe scenă, Iordache fascina prin amestecul de tragic și burlesc, iar în sală, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-a întâmplat) metoda sa de lucru în primăvara anului 1983, în spectacolul O noapte furtunoasă, de Ion Luca Caragiale, în București. A fost unul dintre cele mai împlinite spectacole la care am participat de-a lungul carierei mele, iar amprenta și spiritul lui Visarion au fost omniprezente. În acel moment ar fi fost o dovadă de obrăznicie să-i diseci geniul, dar era evident că o rară combinație de umor și intensitate, bucurie de viață și preocupare serioasă în privința sensului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ne-am întâlnit la aceeași piesă. Eu am interpretat-o ca pe un vis al unei nopți de vară într-un Chișinău, rupt de Țară. La Alexa Visarion era de asemenea o atmosferă de visare, dar și de luciditate o amprentă camilpetresciană asupra unui text arhicunoscut. Așa se plămădește o cultură din aceste influențe, suprapuneri, din aceste reînnoiri ale teatrului, care vibrează și consonează cu ziua de azi fără ambalaj și publicitate, doar esență. Sunt convins că Mihail Sebastian ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
talentul , aliante unor propuneri artistice originale și incitante, constituie un eveniment... (Aurel Bădescu) Ion Vîlcu Doctorul, Jorj Voicu și Ileana Codarcea circarii și Florin Zamfirescu Woyzeck Regizorul Alexa Visarion a strâns în jurul său o echipă, devotată ideii spectacolului, ce imprimă amprenta jocului colectiv. El materializează, prin această admirabilă echipă posibilitățile de expresie ale unui "teatru senzorial" un personal mod de a gândi teatru în care se resimte invenția cinematografului și felul în care arta scenică își revendică astăzi, cu brutalitate, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Altfel spus, enorme capacități de comunicare sînt împietrite sau deviate spre "imaginar". Edgar Morin descrie o lume de obiecte, simboluri ale "puterilor rangului și prestigiului (...). Aceste obiecte devin ele însele baterii magice în care ne fixăm sentimentele, prestigiul în raport cu vecinii". Amprenta lui '68 marchează expresiile pe care le folosește. "Individualismul burghez devine astfel prizonierul obiectelor; în timp ce le folosește, le conferă o putere extraordinară". Morin evocă apoi neliniștea unei civilizații în care dezvoltarea tehnică și economică, departe de a determina dezvoltarea multilaterală
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]