15,741 matches
-
la Facultatea de Litere din București. Fire exaltată, cu gustul riscului și o înclinație spre trăiri impetuoase, B., care între timp intră în gazetărie, devine un adept al mișcării legionare. Condamnat în 1945, în contumacie, la închisoare pe viață, este arestat un an mai târziu. Eliberat în 1947, se alătură grupurilor de partizani din munți, făcând parte din comandamentul mișcării legionare de rezistență anticomunistă. Prins în februarie 1949, e osândit la temniță grea. La mai mult de un deceniu după punerea
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
XII.1986, București), poet. Este fiul Radei (n. Georgescu) și al lui Dumitru Bănuță, țărani. Urmează o școală de arte și meserii, fiind, în paralel, ucenic și muncitor la Uzinele „Grivița”. Participă la grevele din 1933, iar în 1941 este arestat pentru activitate în cadrul PCR. După 1944, devine primul președinte al Sindicatului Ziariștilor din Banat. Urmează liceul în particular și studiază ziaristica la Facultatea de Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1959. Între 1960 și 1968
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
România nouă”. Își continuă, după război, studiile la Cluj (1945-1947). La 1 august 1946 este numit preparator la Institutul de Psihologie al Universității din același oraș. În 1947 își ia licența în filosofia culturii, psihologie, limba și literatura franceză. Este arestat în octombrie 1948 și condamnat pentru „deținere și răspândire de material subversiv”, dar eliberat curând. Timp de cinci ani, este, pe rând, pedagog, cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj, bibliotecar. În ianuarie 1956, este din nou arestat și anchetat
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
franceză. Este arestat în octombrie 1948 și condamnat pentru „deținere și răspândire de material subversiv”, dar eliberat curând. Timp de cinci ani, este, pe rând, pedagog, cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj, bibliotecar. În ianuarie 1956, este din nou arestat și anchetat vreme de nouă luni, judecat și condamnat la șapte ani de închisoare, pentru „înaltă trădare”, motivul real fiind un memoriu care, trimis peste hotare, ar fi avut menirea să arate lumii libere situația României. Este deținut în închisorile
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
Locotenență domnească, B. este propus în deputăția care va pleca la Constantinopol pentru a obține recunoașterea unor reforme. Misiunea eșuează, ca și întreaga mișcare, și apelurile sale pentru o mobilizare armată rămân zadarnice. Întors în țară la 13 septembrie, este arestat de turci și îmbarcat într-o ghimie, pe Dunăre, împreună cu ceilalți conducători ai revoluției, în vederea expulzării din țară. Refugiat în Transilvania, urmărește acțiunile revoluționare ale maghiarilor și românilor, aflați, spre marele său regret, în conflict. În februarie 1849, ajunge la
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
cu conducătorii revoluției ungare (L. Kossuth, generalii Bem și Perczel), încearcă să obțină din partea acestora recunoașterea drepturilor românilor din Transilvania. Propunerile lui, în numele revoluționarilor români, sunt acceptate doar când armata revoluționară ungară este înfrântă. Mereu în primejdie de a fi arestat, B. se refugiază pentru o lună în tabăra lui Avram Iancu de la Câmpeni. În octombrie 1849, este din nou la Paris, făcând mari eforturi de a organiza emigrația pentru pregătirea unei noi revoluții. La începutul anului următor, călătorește la Londra
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
vitreg a murit imediat după condamnarea inculpatei. Despre „soarta” concubinului nu deține informații. Consideră că pedeapsa este „prea aspră” și că cele mai tensionate momente din viața ei au fost: - când a fost violată la nouă ani; - când a fost arestată; - „...în concluzie toată viața mea a fost un iad înspăimântător, singurul lucru bun al meu a fost nașterea fetiței mele...”. Nu a adoptat nici o strategie de a controla, de a pune capăt și de a scăpa de violență, dimpotrivă, parcă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
preot. Învață carte în satul natal, apoi frecventează liceul românesc din Grebena și școala comercială română din Salonic. Emigrează în România, unde își ia bacalaureatul la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Se înscrie în București la Politehnică, dar este arestat în 1949 ca „dușman al poporului muncitor” și eliberat abia după ce face ani grei de temniță, petrecuți în parte și la Pitești, experiență din care a rezultat cartea Pitești - Centru de reeducare studențească, apărută mai întâi la Madrid, în 1963
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
său, Valeriu Braniște, a fost întemnițat de autoritățile austro-ungare la Vác și la Seghedin; soțul său, doctorul Nicolae Căliman, care a fost, din 1911, membru al Partidului Național din Ardeal, apoi vicepreședinte al organizației Partidului Național Țărănesc Brașov, a fost arestat de trei ori (1945, 1947 și 1952). Cartea Exercițiu de suferință (2000) evocă aceste evenimente, dar și altele, ce s-au încrustat adânc în ființa autoarei, „ca scrijeliturile de cuțit în scoarța de copac”, „amintiri cumplite, dar revelatoare”. Evocare când
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai întâi ca publicist. Scoate gazetele „Perseverența” (1867-1869) și „Democrația” (1869- 1871). Ia parte, în 1870, la acțiunea antidinastică vizând răsturnarea lui Carol I și proclamarea „republicii” din Ploiești, este arestat, judecat și achitat. Își continuă studiile urmând dreptul în Italia (1871-1874), unde, la Neapole, ia și doctoratul. Figurează, din 1876-1877, în corpul avocaților din județul Dolj, este ales deputat, dar, susținând fervent independența deplină a României, se înrolează în 1877
CANDIANO-POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
un ordin administrativ al judecătorului Gerald Weatherington. Judecătorul asociat în administrarea și coordonarea elaborării și creării instanței (Miami Drug Court) a explicat motivul fundamental al înființării: „Punerea sub probațiune a tot mai mulți infractori perpetuează numai problema. Același om este arestat în mod repetat, până va sfârși în penitenciarul statal, care ar trebui să fie utilizat de infractorii violenți. Instanța privind tratamentul persoanelor dependente de droguri abordează problema frontal”. De la crearea primei instanțe la Miami, jurisdicții de pe întreg teritoriul SUA au
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
în perioada 2001 - iulie 2002 cifrele să crească la 1 545 de cazuri constatate, 1 978 de persoane implicate - din care 1 798 cetățeni români - și 64 485,14 kg droguri capturate. Totodată, a crescut semnificativ și numărul cetățenilor români arestați pentru implicarea în traficul de droguri în mai multe țări ale lumii. Concomitent cu cele menționate, comercializarea drogurilor pe teritoriul României înregistrează valori din ce în ce mai ridicate. Astfel, consumul s-a extins pe întregul teritoriu al țării, în special în București și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
calificativul Prințul Roșu. Semnează publicistică socio-politică în „Cuvântul liber”, „Opinia publică”, „Adevărul”, „Dimineața”. Între 1937 și 1939, se află în Franța, colaborând la reviste antifasciste, precum „La Clarté”, editată de H. Barbusse. Revine în țară, este concentrat în 1939 și arestat preventiv în 1940, pentru pamfletul Căderea Babilonului, făcând un an de detenție în închisorile de la Miercurea Ciuc, Caracal și Târgu Jiu. Din închisoare, este trimis pe front. După 1944, colaborează la ziarul lui N.D. Cocea „Victoria” și este numit director al
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
Drept (1945-1949), Facultatea de Filosofie (1946-1950), Facultatea de Filologie, secția studii clasice (1950-1952), Institutul Teologic Universitar (1951-1955). Își ia doctoratul în filosofie, cu teza Filosofia lui Dimitrie Cantemir (1970). Optând pentru studii teologice, C. intră în atenția autorităților: este concediat, arestat și anchetat pentru „activitate mistică și subversivă” (1961-1962). Funcționează succesiv în Serviciul de bibliografie, Serviciul de studii, apoi ca șef al Secției de documentare științifică din Biblioteca Academiei Române (1950-1961). Deține apoi alte funcții, printre care aceea de director al Secretariatului
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
împărat și a solicitat alcătuirea unui nou guvern, care să conducă Franța. Așa cum se întâmplă de obicei, atunci când o conspirație nu este foarte bine organizată, și nu are o amplă susținere, și aceasta a eșuat, iar inițiatorul ei a fost arestat. în drumul ei de întoarcere, armata împuținată, dezorganizată, istovită și profund dezamăgită a lui Napoleon a ajuns la apa Berezina. Un râu larg și sinuos, care și-a sporit albia prin topirea gheții și și-a lăbărțat astfel mlaștinile. Iar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
PE ALTCINEVA“. Harris Își Întemeiase apoi propria mișcare. Plecase În căutarea unul diavol (alb), dar, fiindu-i greu să găsească așa ceva la el În cartier, se mulțumise cu un diavol mai la Îndemână. Trei zile mai târziu, Fard a fost arestat. La interogatoriu susținuse că nu ceruse nimănui să sacrifice o ființă umană. Pretindea că este „ființa supremă de pe pământ“. (Cel puțin asta a spus la primul interogatoriu. A doua oară când a fost arestat, câteva luni mai târziu, a „recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zile mai târziu, Fard a fost arestat. La interogatoriu susținuse că nu ceruse nimănui să sacrifice o ființă umană. Pretindea că este „ființa supremă de pe pământ“. (Cel puțin asta a spus la primul interogatoriu. A doua oară când a fost arestat, câteva luni mai târziu, a „recunoscut“, potrivit poliției, că „Națiunea Islamului“ nu era decât o „escrocherie“. Inventase el Însuși toate profețiile și toate cosmologiile „ca să scoată cât mai mulți bani.“) Indiferent care era adevărul, concluzia a fost următoarea: ca să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
amintesc. — Bébert, nu vă spune nimic? Cunoscuse mulți Bébert, P'tit Louis și Grand Jules În cursul carierei sale. — Metroul... Întoarse capul spre soția lui, ca și cum i-ar fi cerut să confirme, și era mai ilar ca niciodată. — M-ați arestat prima dată pe bulevardul Capucinilor, Într-o zi de defilare. Nu știu ce șef de stat defila Între gărzile municipale călare. A doua oară, la ieșirea din metrou În stația Bastilia. Erați pe urmele mele de ceva timp. Dar e mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care poate că se plîngea că o dor picioarele. Despre ce vorbeau acele cupluri, printre care se numărau și soții Maigret? O omorîse pe Hélène Lange... Era căutat de poliție. Un cuvînt, un gest, o imprudență, și ar fi fost arestat. Năruirea unei vieți. Numele pe prima pagină a ziarelor. Prietenii stupefiați, situația lui și a familiei amenințată. O celulă În schimbul unui apartament confortabil. Schimbarea se putea produce În cîteva minute, În cîteva secunde. Un necunoscut ar fi putut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
alei, iar soția lui Îl imită, aruncându-i o privire scurtă. Sau, aflase ceva atât de monstruos, de neașteptat, de inacceptabil... — Mă Întreb cum va proceda Lecoeur, murmură el. — Ca să ce? — Ca vinovatul să mărturisească. — Mai Întâi trebuie găsit și arestat. — Se va lăsa arestat. Va fi o ușurare pentru el să nu mai fi nevoie să caute, să trișeze, să... Sper că nu-i Înarmat? Din cauza Întrebărilor soției sale, Maigret se gândea acum la o nouă eventualitate. Bărbatul, În loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
natație. — Ce s-a Întâmplat? — Suntem vreo zece care supraveghem cabinele telefonice. Comisarul nu are prea mulți oameni la dispoziție ca să pună unul la fiecare cabină și le-am ales pe cele din centru, mai apropiate de principalele hoteluri. — Ați arestat pe cineva? — Nu Încă. Îl aștept pe comisar, care e pe drum. Am dat-o-n bară din cauza mea. Stăteam În apropierea unei cabine pe bulevardul Kennedy. Acolo erau câțiva copaci și nu-mi era greu să mă ascund. — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să mă vadă. A Început să formeze numărul. Mi-am arătat prea mult capul? E posibil... Dar se mai poate să se fi răzgândit brusc. După ce a format trei cifre, s-a oprit și a ieșit din cabină. — L-ai arestat? — Instrucțiunile erau să nu-l arestez, ci să-l urmăresc. Am fost surprins când l-am văzut, după nici douăzeci de metri, apropiindu-se de o femeie care stătea În umbră, așteptându-l. — Ce gen de femeie? — O femeie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
formeze numărul. Mi-am arătat prea mult capul? E posibil... Dar se mai poate să se fi răzgândit brusc. După ce a format trei cifre, s-a oprit și a ieșit din cabină. — L-ai arestat? — Instrucțiunile erau să nu-l arestez, ci să-l urmăresc. Am fost surprins când l-am văzut, după nici douăzeci de metri, apropiindu-se de o femeie care stătea În umbră, așteptându-l. — Ce gen de femeie? — O femeie foarte bine, de vreo cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
din umbră și un polițist, pe care Maigret nu-l cunoștea, Întrebă cu jumătate de glas: — Mai stau de pază? — Da. Lecoeur Își aprinse o țigară și se trase lângă ușă, la adăpost de ploaie. — N-am dreptul să-l arestez Între apusul și răsăritul soarelui, decât dacă are loc un flagrant delict. Din vorbele lui străbătea ironia, dar așa erau regulile. N-am suficiente Învinuiri contra lui ca să obțin un mandat de arestare. Părea că Îl chema pe Maigret În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
era teamă! — Când ați aflat din ziar că sora ei era la Vichy, ați sperat din nou? — Dacă copilul trăia, dacă doar Hélène știa unde se află, nu mai avea cine să se ocupe de el. Mă așteptam să fiu arestat. Probabil că mi-ați luat amprentele digitale... — Fără să le comparăm cu ale dumneavoastră. Dar v-am fi găsit până la urmă. — Trebuia să știu, să iau niște hotărâri... — Ați telefonat la câteva hoteluri, În ordine alfabetică... — De unde știți? Era copilăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]