4,476 matches
-
lavrele din Palestina (sec. IV), deși - în funcție de specificul deșertului local chiliile puteau fi apropiate una de alta, ele își conservau totuși caracterul individual în ansamblul lavrei respective. Apariția monahismului cenobitic, face ca chiliile să fie integrate în obștea mănăstirilor. Caracterele arhitecturale și tehnicile de construcții au variat în funcție de specificul locurilor, lăcașurile putând fi construcții din lemn, piatră, pământ, chirpici sau stuf, uneori chiar simple bordeie săpate în pământ.
Chilie (lăcaș) () [Corola-website/Science/329910_a_331239]
-
de laminare), astfel crescând și mai mult rezistența sticlei finite. Se poate lamina sticla transparentă, dar și sticla colorată în masă sau sticla vopsită; totodată, între foile de sticlă se pot introduce diferite țesături sau printuri pentru a răspunde cerințelor arhitecturale sau de design. De asemea, folia de laminare poate avea diverse culori sau poate fi mată. Astfel, sticla laminată cu folie mată la interior poate fi o alternativă la sticla sablată, având avantajul că nu se pătează precum sablajul exterior
Sticlă laminată () [Corola-website/Science/329939_a_331268]
-
reprezentării, aparțin strategiei de factură postmodernă (nedisimulat reverențioasă suprarealismului)". Critica germană - mai ales cea de stînga - era (și mai este!) controversată în aprecierea integrală a artistului. Lui Radu i s-au reproșat consecvent incursiuni sistematice în antichitate, în diverse vestigii arhitecturale în descompunere sau șantiere arheologice, pe care le folosește ca un fel de ”refugiu” sau o ”manevră de evitare” a problemelor diurne, de iminentă stringență. De-a lungul deceniilor însă, a avut loc - nu numai sub acest aspect - o reconsiderare
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
depună jurământul în calitate de moștenitor în favoarea sorei ei Isabella. Eleanor a fondat spitalele de Todos Santos și Rossio de Lisboa, considerate cele mai bune de Europa contemporană. De asemenea, ea a fondat mănăstirea Madre de Deus (1509), considerată o mare lucrare arhitecturală, unde și-a petrecut mare parte din ultimii ei ani, îmbrăcată ca o călugăriță.
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
în 1492. Sub conducerea sa s-au adus câteva din cele mai importante îmbunătățiri Mânăstirii, în special noul naos adosat bisericii împreună cu picturile și sculpturile interioare. În 1510, Regele Manuel I ordonă reconstrucția naosului gotic al lui Henric în stilul arhitectural al timpului, un amestec decorativ de calitate între stilul gotic târziu și stilul renascentist ce avea să fie cunoscut ulterior ca stilul Manuelin. Angajați ca arhitecți au fost portughezul Diogo de Arruda și spaniolul Joăo de Castilho. Succesorul lui Manuel
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
Füssen. Arhitectul Johann Jakob Herkomer (1652-1717) a reușit să transforme sediul neregulat al abației medievale într-un complex de clădiri organizate simetric. Transformarea bazilicii medievale într-o biserica barocă bazată pe modele venețiene s-a intenționat să fie un simbol arhitectural al venerării Sf. Magnus. Întreaga biserică reprezintă un relicvar enorm. Pentru prima dată în arhitectura barocă din sudul Germaniei legenda sfântului local a inspirat suita de fresce din întreaga biserică. Comunitate de la acel moment a dorit ca noua biserică să
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
său. Papa Inocențiu al II-lea și nobilimea napolitană l-au recunoscut pe fiul mai mic al lui Roger, Alfons de Hauteville, ca duce. Cucerirea sudului Italiei de către normanzi a fost martora unei infuzii a stilului romanic și a formelor arhitecturale normande. Unele castele au fost extinse pe baza structurilor existente longobarde, bizantine și arabe, iar altele au fost construite de la bază. Castelele au păstrat caracteristici locale, păstrând elementele distincte de origine non-normandă. Catedrale latine au fost construite în teritoriile nou
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
precum și ca sedii ale unor școli ecleziastice sau biblioteci, ori locuri de întâlnire și de celebrare ale unor evenimente sociale. Deseori, semnificația lor se extinde dincolo de congregațile căror le aparțin. Unele dintre acestea, sunt recunoscute ca parte a patrimoniului cultural, arhitectural și religios. Lăcașurile de cult sunt considerate sacre de către credincioși. Ele sunt recunoscute și apreciate de către congregații și comunității - în general - ca simboluri sociale ale credinței precum și simboluri fizice ale spiritualității (valoarea spirituală a unui loc însă, poate fi redusă
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
general - ca simboluri sociale ale credinței precum și simboluri fizice ale spiritualității (valoarea spirituală a unui loc însă, poate fi redusă substanțial sau pierdută dacă lăcașul de cult se închide sau utilizarea sa în sensul inițial încetează). Din punct de vedere arhitectural, ele se identifică de obicei extrem de distinct, în comparație cu alte tipuri de constructii. În sens istoric, ele conservă fizic - adesea - moșteniri e ale evenimentelor istorice importante din viața locului, atât direct cât și indirect prin modificările lor constructive succesive ce indică
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
indică influența unor tendințe sociale și economice. Uneori printr-un design remarcabil - inovator pentru epoca respectivă sau prin folosirea unor metode de construcție neobișnuite - ce exprimă progresul tehnologic la acel stadiu, oferă valoare cercetării științifice. Evoluția lor în sens istoric, arhitectural și simbolistic, este supusă atât unor procese naturale (cum ar fi alterarea și degradarea fizică a construcției), precum și schimbărilor sociale, economice și tehnologice ori disponibilului de resurse economice pentru întreținerea lor, sau evoluției demografice într-un interval de timp dat
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
a variat de-a lungul istoriei, pe măsura evoluției religiilor dar și evoluției arhitecturii. O clădire dedicată scopurilor religioase, cuprinde pe lângă elementele constructive comune (acoperiș, pereți, pardoseli, finisaje), și elemente constructive cu rol liturgic. Configurația spațială a clădirilor și designul arhitectural deservesc acelorași scopuri principale - liturgice. Astfel: Multe dintre lăcașurile de cult cuprind memoriale (adesea opere de artă importante) - dispuse în cadrul interioarelor. Acestea onorează sau comemorează membri ai congregației căzuți în războaie, pe unii reprezentanți de marcă sau lideri religioși.
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
este un grup de tradiții arhitecturale ce izvorăsc din culturile și civilizațiile precolumbiene din Mesoamerica, în America Centrală (sudul Mexicului, Guatemala, El Salvador, Belize, Honduras, Nicaragua și Costa Rica), regiune în care arhitectura s-a manifestat în principal sub forma unor structuri sau clădiri monumentale, cu destinație publică, ceremonială
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
ascuțite la partea de sus a turnurilor, la fel ca la Domul din Köln, dar ele nu au fost niciodată construite din cauza lipsei de bani. În schimb, cele două cupole au fost construite în timpul Renașterii și nu se potrivesc stilului arhitectural al clădirii; cu toate acestea, ele au devenit un punct de reper distinctiv al orașului München. Catedrala poate adăposti aproximativ 20.000 de oameni, iar mesa catolică are loc în mod regulat. Interiorul catedralei, care este printre cele mai mari
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
Expoziției Milenare, prin care s-au sărbătorit 1000 de ani de la Așezarea maghiarilor în Bazinul Panonic în anul 896. Ansamblul din Parcul Orașului a fost proiectat de Ignác Alpár și este format dintr-o serie de pavilioane construite în stiluri arhitecturale diferite: romanic, gotic, renascentist și baroc; pavilioanele componente ale ansamblului sunt copii ale mai multor clădiri emblematice din diferite părți ale Regatului medieval al Ungariei. este o copie a Castelului Huniazilor (în ) din Transilvania (România). Inițial a fost făcut din
Castelul Vajdahunyad () [Corola-website/Science/328406_a_329735]
-
1910-1913 (tablierele fiind uzinate la Reșița în cadrul Fabricii de Poduri - "Kaiserliche und Königliche Privilegierte Österreichische Staatseisenbahngesellschafft - St.E.G." între anii 1910-1912) și constituie o lucrare de referință pentru perioada în care s-a executat, iar actualmente făcând parte din patrimoniul arhitectural al orașului, constituindu-se ca un simbol al acestuia. La 25 iunie 2010 Podul Traian a fost închis complet circulației rutiere, pietonale și tramvaielor deoarece prezenta degradări importante provocate de coroziune și oboseala materialului, ce se manifestă prin fisuri în
Podul Traian din Arad () [Corola-website/Science/327549_a_328878]
-
doar de primarul localității sau de îngrijitoarea care se ocupă de ruine. În martie 2012, Vasile Pruteanu, președintele Consiliului Județean Neamț, declara că în luna următoare va fi analizat un proiect de hotărâre pentru finanțarea lucrărilor de refacere a monumentului arhitectural. Schitul a fost împrejmuit în anul 1676 cu un zid de incintă construit din piatră de râu legată cu mortar. Cercetătorii presupun că zidurile aveau patru turnuri de colț, după cum scrie și Vasile Alecsandri în povestirea "„O primblare la munți
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
cornișa și brâurile de cărămidă pe care se aflau urme de frescă. În martie 2012, Vasile Pruteanu, președintele Consiliului Județean Neamț, declara că în luna următoare va fi analizat un proiect de hotărâre pentru finanțarea lucrărilor de refacere a monumentului arhitectural. În prezent, din Schitul Hangu nu au mai rămas decât biserica și ruine de ziduri și turnuri. Biserica „Pogorârea Sf. Duh” a fost construită în secolul al XVII-lea din piatră și cărămidă. Pe latura nordică a pronaosului a fost
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Un stil arhitectural este o metodă specifică de construcție, caracterizat sau definit prin caracteristicile care îl fac remarcat. Un stil poate include elemente cum ar fi forma, metoda de construcție, materiale, și caracterul sau specificul regional. Cel mai adesea stilurile arhitecturale sunt clasificate
Stil arhitectural () [Corola-website/Science/327734_a_329063]
-
Un stil arhitectural este o metodă specifică de construcție, caracterizat sau definit prin caracteristicile care îl fac remarcat. Un stil poate include elemente cum ar fi forma, metoda de construcție, materiale, și caracterul sau specificul regional. Cel mai adesea stilurile arhitecturale sunt clasificate ca o cronologie de stiluri, care se schimbă în timp, în funcție de perioada în care acestea s-au manifestat. Schimbările de stiluri pot reflecta, tradiții, credințe și religii în schimbare, sau apariția de noi idei și tehnologii noi, care
Stil arhitectural () [Corola-website/Science/327734_a_329063]
-
care se schimbă în timp, în funcție de perioada în care acestea s-au manifestat. Schimbările de stiluri pot reflecta, tradiții, credințe și religii în schimbare, sau apariția de noi idei și tehnologii noi, care fac posibile stiluri noi. Prin urmare, stilurile arhitecturale, sunt influențate sau determinate de istoria unei societăți și sunt documentate în obiect de istoria arhitecturii. În orice perioadă, se pot manifesta mai multe stiluri, chiar și atunci când un stil se schimbă, deoarece acest lucru se face treptat, pentru ca arhitecți
Stil arhitectural () [Corola-website/Science/327734_a_329063]
-
doua biserică a fost ridicată la inițiativa Frăției de Ouspensky, și fondator al turnului clopotnița și al capelei a fost Constantin Corniaktos, un negustor grec. Turnul Korniakta este considerat unul dintre cele mai prețioase monumente de arhitectură poloneză în stilul arhitectural manierrist din secolul șaisprezecelea. Între 1547-1549, o biserică a fost construită în acest loc cu bani donați de domnitorul moldovean Alexandru Lapusneanu, care a lăsat un semn permanent în numele său: Biserică din Țară Românească. Puțin se știe despre aspectul bisericii
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]
-
apa curgea din lacul situat la nord de oraș. Castelul în secolul al XVII-lea a fost reconstruit de mai multe ori. În 1945, a fost distrus în urma unui incendiu. În anii 1962-1967 zidurile castelului au fost reconstruite după schemele arhitecturale supraviețuite din secolul XIX. Interiorul castelului este modern și adaptat la cerințele Muzeului și Bibliotecii ce se află acolo. Organizatorul Muzeului în Kętrzyn a fost Zofia Licharewa. Castelul a fost construit la sfârșitul secolului al XIV-lea. Construcția s-a
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
fost de a întări controlul regiunii de către Cavalerii Teutoni, după ce în 1274 Ordinul a trebuit să înăbușe Marea Răscoală Prusiană a triburilor baltice. Nu s-au păstrat documente privind construcția Castelului Malbork, astfel istoria acestuia s-a aflat prin studiu arhitectural și pe baza arhivelor administrative a Ordinului din acea perioadă. Lucrările de construcție au durat până în jurul anului 1300, sub patronajul Comandantului Heinrich von Wilnowe. Castelul este localizat pe malul de sud-est a râului Nogat. A fost denumit Marienburg dupa
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
culturale organizate de muzeu s-au desfășurat în sala multifuncțională „Aurel Băeșu”. Clădirea care adăpostește Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, cunoscută în trecut sub denumirea de Casa „Alecu Forăscu Botez”, are statut de monument istoric. Este realizată într-un stil arhitectural sobru și eclectic, construcția fiind începută în anul 1846. A fost ridicată din cărămidă, pe o temelie solidă, iar în 1909 i s-a mai adăugat un etaj. În același an clădirea a devenit sediul administrativ al județului Suceava. După
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
Botezătorul, iar a doua, aparținând familiei Tătărescu, care au fost strămutate în anul 2002 de la Poiana Rovinari, precum și fântâna Sf. Arhangheli (1896). În cursul anilor 2000 - 2002, de la Poiana - Rovinari a fost strămutat în cadrul Secției de Etnografie de la Curtișoara ansamblul arhitectural Gheorghe Tătărescu, compus din casa-culă Gheorghe Tătărescu, biserica familiei cu hramul Sf. Gheorghe și casa Antonie Mogoș, achiziționată de către familia Tătărescu din satul Ceauru, comuna Bălești. Toate acestea au fost donate Muzeului Județean Gorj de de Sanda Maria Tătărescu-Negropontes, fiica
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]