5,033 matches
-
Pál. Am stat de vorbă până în zori. A fost impresionat că mi-am amintit cine era și că i-am făcut sendvișuri ca cele pe care le purta el în tocul pistolului. A lăudat și carnea, cu toate că era un pic arsă, apoi i-a povestit lui Engelhard că eu am început să încărunțesc sub ochii lui, Doamne, cum a trecut timpul, noroc că m-am oprit la șuvița asta, care măcar îmi stă bine. A venit vorba și despre Magda, casierița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să le rostim cu toții, atunci când rămânem de tot fără argumente: - Totuși, sper din suflet că totul se va sfârși cu bine și că am să-mi revin eu din starea asta... - Poftim, ce ai spus?!, sări din locul ei ca arsă, aproape turbată și vuind, Luiza, simțind că abia acum a dat, în sfârșit, peste punctul cu adevărat nevralgic din sufletul Adrianei, în legătură cu care își luă numaidecât misiunea să îl vindece, călindu-l în flăcările adevărului propovăduit de ea. Ce vorbe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe plajă și și-au adjudecat o parte din mare, marcînd-o cu două șiruri de sticle colorate. Pentru sume frumoase, închiriază un soi de scutere de apă care "civilizează" cu zgomotul lor marea și împrăștie un suav miros de benzină arsă. Ca să redevii, cât de cât, "barbar" trebuie să fugi, să te îndepărtezi. O femeie grasă o întreabă pe alta la fel de corpolentă: "Nu mergi la nudiști?" "Nu". "Eu mă duc". Și o pornește spre celălalt capăt al plajei. Nu mă pot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o mie de ani? se întreba, iritat, Cioran. Între altele, am făcut și asta. Am fost nevoiți să ne uităm mereu în zare, pentru a observa la timp norul de praf ridicat de ieniceri și spahii. Ne-am reconstruit casele arse și am supraviețuit, în umbra unui imperiu steril și corupt. N-am avut, măcar, norocul de a ne măsura cu un inamic civilizat. Ne apăram de ieniceri și spahii, ca de stihiile naturii, fără să învățăm nimic de la ei. Căci
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fost cândva Smirna, nume pe care eu îl asociez (deși n-are, poate, nici o legătură) cu binecunoscuta rășină exotică. (Probă clară de automatism verbal. Am zis "binecunoscuta", cu toate că n-am avut niciodată ocazia să mă lămuresc cum miroase, când e arsă, smirna.) Din port, autocarele ne vor duce direct la Efes, de unde ne vom întoarce la vapor, pentru a porni spre Salonic. Așa că vom vedea Izmirul doar din autobuz. Profit de întîrziere ca să schițez un gând pe care am uitat să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
efesienii aveau un bordel cu două etaje. La primul etaj, erau primiți clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de vechime trucată, de scenografie arheologică. Prea sunt frumos aranjate unele vestigii. Mâncăm, din pachete aduse de pe vapor, pe mesele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
drumurilor" e o pasăre cu cioc lung și coadă lungă. Poate fi văzută pe toate drumurile Americii și se apără de dușmani fugind aproape continuu. De ce preferă drumurile, câmpurilor și pădurilor, nu știe. "Poate că îi place mirosul de benzină arsă", glumește doamna Speranța. Oricum, e o pasăre foarte "sociabilă", care evită locurile retrase, o versiune păsărească a globe-trotterilor, și mă amuză faptul că s-a nimerit să dorm o noapte tocmai în pavilionul Road Runner's, deși eu am rămas
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
depășit-o? zice, cuprins de o îndoială care mă aruncă în iad. E trei fără douăzeci și cinci de minute. Întoarce mașina și mai găsește puterea să-mi explice că ne aflăm într-un cartier de negri. Casele sunt Urâte și, multe, arse. Dacă se mută un alb aici, nu rezistă". Zicând asta, se oprește din nou. "Nu mai știu dacă strada Cicero e în față sau în spate". Încremenesc. E trei fără douăzeci. Bombăn: " Atunci să întrebăm pe cineva". Dacă trebuie să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
secundare. Chiar și roboții aproape uman construiți de Lavoisseur și utilizați ca arme de către venusieni nu conțineau decât douăzeci și nouă de circuite principale. Cu atenție, acum, Gosseyn scrută creierul artificial. De astă dată, observă că mai multe cabluri păreau arse. Această descoperire îl neliniști și, rapid, constată multe alte rupturi. Cum putea un instrument atât de bine construit și protejat să fie stricat, părea greu de înțeles, dar rezultatul final nu era greu de ghicit. Va fi nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de aer, fragmente de silabă, contopire astăzi lucruri mici se uită pe geam la tine - cum te dezbraci cum vorbești, cum te miști, cum faci față acestei lumi carnivore și aspru pedepsitoare. scrumul țigărilor e compus din foiță de hârtie arsă, tutun ars aditivi arși, filtru strivit, melancolie. trotuarul ud al acestei toamne e o combinație de stropi cu celule de bitum care îți îmbrățișează tălpile, cu o putere mare răsturnând străzi și anotimpuri. te uiți și tu, dintr-odată, la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
silabă, contopire astăzi lucruri mici se uită pe geam la tine - cum te dezbraci cum vorbești, cum te miști, cum faci față acestei lumi carnivore și aspru pedepsitoare. scrumul țigărilor e compus din foiță de hârtie arsă, tutun ars aditivi arși, filtru strivit, melancolie. trotuarul ud al acestei toamne e o combinație de stropi cu celule de bitum care îți îmbrățișează tălpile, cu o putere mare răsturnând străzi și anotimpuri. te uiți și tu, dintr-odată, la lucrurile mici care ne
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
răsplăti curajul meu incredibil o șansonetă de pahare în clinchet și fondue șuierând ne va face să dansăm într-un colț ascuns al cârciumioarei începutului de dragoste mă voi linge pe degete după ce voi deveni dependentă de crema de zahăr ars a poveștilor tale spumoase mă voi lăsa cucerită de gusturi deseară. am decis să te întâlnesc, am îmbrăcat rochia mea elegantă de rândunele negre-albăstrui mă arunc de pe acest pisc, care îmi găzduiește chilia către începutul dragostei tale. nouă în primul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
alții, ci prin ceea ce difer. Aș găsi pe discul gramofonului meu imaginar tot felul de exclamări momentane, mereu contrare și idioate: "mi-e foame, mi-e sete, mi-e frig, mi-e cald", sau "supa te încălzește, friptura e prea arsă, prăjitura prea dulce", mici exclamații necesare, se va zice, totuși numărul lor mare e sinistru. Unul făcea socoteală asupra bunicii lui, buna menajeră, cât a dormit în viață și cât a mâncat. Chiar câteva zile în șir n-a făcut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară, alunecând spre Cavarna minusculă. Chiar la poarta casei, transfigurată de așteptare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
palanchin sacru în timpul unei sărbători, urlând la unison, luptătorii își croiră drum cu forța în primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, își reflectau culorile peste pâlcurile negre de oameni care urlau sub cerul pustiit. Violenta bătălie mai continuă încă o oră. Tenacitatea unității lui Saito era surprinzătoare. Tocmai când păreau să se prăbușească, iarăși se ridicau. Ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să simtă că se aflau, cumva, sub comanda lui Hideyoshi. Cu siguranță, nu era un sentiment plăcut pentru nici unul dintre ei, dar nimeni nu protestase. Chiar și la intrarea în castel, Hideyoshi nu învrednici decât cu o privire scurtă ruinele arse ale clădirii și nici nu se gândi să se oprească. Ordonând ca în grădină să se amenajeze un cort, își instală taburetul de campanie lângă al lui Nobutaka, îi convocă scurt pe generali și începu să dea ordine. — Kyutaro, condu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
corzile. Într-o duminică i-am vizitat, mulți ani după povestea cu ceasul de argint. Nu era acasă decât văru-meu Amedeo, croitorul. Am dat, la plecare, să iau chitara din cui și să plec cu ea. Văru-meu a sărit ca ars. Las-o acolo! s-a răstit la mine. Mi-am ieșit și eu din fire. Am ridicat tonul: De ce? Tot în contul paltonului? Las-o acolo! a repetat el amenințător. Lucrurile nu-s lămurite. Sau în contul taximetristului? Care taximetrist
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sufletele voastre. Și trupurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, așa cum sufletele voastre devin ceea ce sunt gândurile voastre. De aceea, este foarte bine să nu mâncați nici un aliment pe care focul, frigul sau apa l-au distrus. Pentru că totdeauna hrana arsă, înghețată sau putrezită vă va arde, îngheța și putrezi corpurile voastre, într-un mod asemănător. Nu fiți asemeni gospodarului prost care a însămânțat în ogorul său semințe coapte, înghețate și putrezite. Iar când toamna a venit, singur ogorul său nu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-aveam nici un strop de apă, nici Puiu, nici eu, nu ne-am gândit că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tușeam, am văzut că Prodan își îndreaptă baioneta spre Remus, și atunci deodată s-a auzit o mare sfârâială și totul s-a acoperit de fumul negru și gros, cu mult, dar cu mult mai amar decât dopurile de plută arse, n-am vrut să-l inhalez, am vrut să mă ridic, să fug de-acolo, să fug înapoi spre postul de observație, deși bubuiturile s-au amplificat foarte mult, auzeam trosnetul focului peste tot în jurul meu, și atunci am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
una pe fiu-su, Niku, Nikușor, însă Prodan nu era de văzut nicăieri, focul nu mai ardea și se vedea bine că cel puțin o treime din marele lan de grâu a fost distrus, peste tot era plin de paie arse, băltoace negre și spice de grâu carbonizate, iar din loc în loc se mai zărea și ceva grâu intact printre paiele fumegânde. Ajungând la postul de observație, combina s-a oprit, l-am auzit pe tatăl lui Puiu spunând ce noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luni la o fermă de vaci, unde a mâncat doar înghețată și lapte bătut, contractul conținând o clauză cât se poate de strictă cu privire la interzicerea masturbării. După ce a terminat el, Juanita semăna cu fraierul din bancul cu crema de zahăr ars, ceea ce și cred că era, de fapt. Camera o fixa cu mândrie în timp ce ea scuipa; clipea și tușea. Greu de spus cine era, de fapt, cel mai mare fraier din această complicată tranzacție - ea, el, ei, ea. Acum mă împleticeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și goana lui în zigzag cu buna, excelenta lui inimă, spre starul de filme porno cu chica lui deasă și pântecul suplu, spre încântătorul ucigaș de copii cu zâmbetul lui de milioane. Cum e posibil să crești când ai curul ars? Cine te-ar lua în serios? S-a făcut o glumă pe socoteala mea. O fi de vină băutura, haleala de prin snack-uri, sau toată pornografia asta. * — De fapt, mi-a plăcut. Ce mai urmează? Ursul Rupert? Ia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ți face griji. Totul se va termina cu bine. Noaptea aud glasuri de vagabonzi venind de pe acoperișuri. Șoapte gâtuite. Vin, trec, se mișcă. Mersul meu somnambulesc mă poartă prin întuneric până la baie și acolo mă aplec să-mi ostoiesc gura arsă și îndurerată. Văd pe fereastră o familie de zdrențăroși sau un grup strâns în jurul unui luminator galben. Unul din ei face un semn cu mâna sau din cap. Îi răspund ridicând o mână palidă. Ard lumânări în noaptea plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trecutul și să-și joace rolul care le revine în secolul douăzeci. Eu sunt un lucru compus din decalaje temporale, șocuri culturale și schimbări de fus orar. Ființele omenești nu au fost proiectate să se agite în halul ăsta. Gâtlejul ars, mutră plină de coșuri, pierderi de memorie - nimic nou pentru mine, dar lucrurile s-au înrăutățit și mai mult azi, și asta nu pentru că zbor cu naveta planetară. Trebuie să mă trezesc în toiul nopții, să verific closetul. Momentul zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]