5,062 matches
-
al trupelor terestre acompaniat de atacul bombardierelor împotriva avioanelor germane de transport aflate la sol. Germanii au fost siliți să evacueze aeroportul, în ciuda faptului că își pregătiseră poziții defensive la marginea pistei. În timpul luptelor pentru alungarea germanilor din satul Valkenburg, artileria olandeză aflată în vecinătate la Oegstgeest a provocat distrugeri importante satului. Până la sfârșitul zilei de 10 mai, olandezii reușiseră să recucerească aeroporturile, dar această victorie tactică avea să fie de scurtă durată, atacul masiv al aviației germane împotriva orașului Rotterdam
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
Stânișoara" o cruce mare din piatră După Lovitura de stat de la 23 august 1944, porțiunea montană a șoselei a fost teatrul unor lupte grele. Din imediata proximitate a "Pasului Stânișoara" - unde fuseseră construite cazemate, armata germană a executat tiruri de artilerie până la aliniamentul văii Moldovei. În timpul luptelor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente. Au mai rămas doar treptele de piatră pe unde se ajunge la soclul pe care s-au montat mai târziu o cruce metalică (luată de la o biserică
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
Carol a rămas surd la aceste solicitări și rugăminți, până când în cele din urmă, seraskierul Benderului nu a poruncit ca încăpățânatul monarh să fie arestat (cu condiția să nu fie rănit, cu atât mai puțin ucis). La 31 ianuarie 1713, artileria turcească a tras mai multe focuri asupra taberei suedeze, iar pe 1 februarie forțele otomane au atacat-o. Împreună cu aproximativ 40 de soldați, Carol a rezistat împotriva mai multor sute de turci. Ofițerul de gardă ("") Axel Erik Roos s-a
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
de trei otomani deodată. De asemenea, în timpul luptei Carol a tras efectiv, cu o carabină, împotriva inamicilor care asaltau clădirea în care se poziționaseră suedezii. Luptele au durat peste 7 ore, iar otomanii au utilizat în cele din urmă atât artileria, cât și săgețile incendiare, după ce atacurile inițiale au fost nereușite. Săgețile incendiare au aprins acoperișul clădirii în care se apărau suedezii și i-a forțat pe aceștia să o abandoneze. Lupta a ajuns la un final brusc după ce regele s-
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
Chișinău, Divizia 11 fusese însoțită și de Brigada 22, podul și gara nu sunt păzite de sovietici. „Brigada 22 era alcătuită, de fapt, dintr-un batalion de infanterie, două companii de pionieri, 1 escadron de cavalerie și o baterie de artilerie”. Plecarea s-a făcut la 15 ianuarie, detașamentul înaintând în cursul zilei de 16 ianuarie pe dealurile din jurul Benderului, a fost primit cu foc atât dinspre oraș cât și dinspre satele înconjurătoare. În seara de 16 ianuarie, trupele române ajung
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
inamicul. În ziua de 20 ianuarie, detașamentul declanșează atacul, ocupând localitățile Lipcani, Borisovca și Varnița, situate la nord de oraș. Sosesc și alte întăriri, detașamentul ajungând la 5 baterii, 5 batalioane și un escadron. Este declanșat un bombardament violent de artilerie asupra orașului, iar în ziua de 21 ianuarie, la ora 5 dimineața, detașamentul atacă prin surprindere și la 10 orașul este eliberat. „Armata română capturează un imens material feroviar și de război, între care un depozit de artilerie, având 800
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
violent de artilerie asupra orașului, iar în ziua de 21 ianuarie, la ora 5 dimineața, detașamentul atacă prin surprindere și la 10 orașul este eliberat. „Armata română capturează un imens material feroviar și de război, între care un depozit de artilerie, având 800 de tunuri - adăpostit în cetate și i-au produs inamicului mari pierderi de oameni: morți și răniți”. Sunt formate mici garnizoane pentru apărarea gărilor, localităților și materialelor, iar în Bender este oprit doar un batalion. Artileria ocupă poziția
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
depozit de artilerie, având 800 de tunuri - adăpostit în cetate și i-au produs inamicului mari pierderi de oameni: morți și răniți”. Sunt formate mici garnizoane pentru apărarea gărilor, localităților și materialelor, iar în Bender este oprit doar un batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și satul Parcani. Este trimis un detașament de o companie și jumătate și o secție de artilerie în direcția S-E de Bender, având misiunea de a alunga inamicul. Bolșevicii profită de
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
garnizoane pentru apărarea gărilor, localităților și materialelor, iar în Bender este oprit doar un batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și satul Parcani. Este trimis un detașament de o companie și jumătate și o secție de artilerie în direcția S-E de Bender, având misiunea de a alunga inamicul. Bolșevicii profită de dispersarea trupelor române și fiind bine informați, la 23 ianuarie, declanșează o puternică contraofensivă dinspre Tiraspol, folosind mașini militare blindate și tunuri pe care la
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
peste 20 min., infanteria pornește la atac. Înaintarea s-a făcut ușor până la liziera de vest a orașului, dar în localitate a fost grea, fiind primită cu foc dens din partea inamicului. Totodată, de pe malul stâng al Nistrului, dinspre localitatea Parcani, artileria inamică trage și ea spre Bender. Între orele 11-12, orașul este recuperat de trupele române. Iar cele bolșevice și susținătorii lor, respinse peste Nistru, se retrag la Tiraspol. În această luptă, trupele române au pierdut 3 ofițeri și 138 trupă
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
războiului de gherilă, evidențiindu-se în campania africană din Primul Război Mondial în calitate de comandant al forțelor militare coloniale germane. S-a născut în Saarlouis, în landul german Saarland, într-o familie de militari și a fost instruit ca ofițer de artilerie, avansând în cariera militară ca locotenent în 1889 și ca locotenent-major în 1895. În 1900 a participat la înăbușirea răscoalei boxerilor din China, apoi a fost comandantul unui pluton de infanterie în Africa de Sud-Vest Germană (1904 - 1906), în timpul răscoalei
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
în această funcție, după patru ani, la „Armata Coburg” în Olanda austriacă. Înainte de bătălia de la Famars a explorat acolo pe deplin terenul timp de trei zile și a câștigat apoi atacul decisiv al coloanei principale formată din patru departamente de artilerie, conducând personal a patra divizie. După alte acțiuni importante în luptele de la Berlaimont și Maubeuge a fost onorat pe 1 mai 1794 cu titlul de locotenent-colonel și la 7 iulie 1794 cu Crucea de Cavaler al Ordinului Militar Maria Terezia
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
roți cu spițe, înguste, dar cu carenaj. La aceste avioane a fost păstrată schema de culori anterioară. Din 1938 formația a evoluat pe avioane Klemm Kl 35b adaptate, înmatriculate YR-APA(1), YR-APB(1), YR-APC(1). Mihail Pantazi (1897-1936). Sublocotenent de artilerie în 1917 participă la Bătălia de la Mărășești, fiind unul dintre puținii care au scăpat cu viață din divizionul său. Tot îm 1917 devine aviator, iar în 1918 își ia brevetul de pilot de vânătoare în Franța, unde participă la a
Dracii Roșii () [Corola-website/Science/330773_a_332102]
-
a Armatei Naționale a Republicii Moldova. A fost formată după destrămarea Uniunii Sovietice, în 1992. La începutul anului 1994, forțele terestre din cadrul Armatei Naționale (din cadrul Ministerului Apărării) constau din 9,800 de militari, organizați în trei brigăzi motorizate, o brigadă de artilerie, și un batalion de recunoaștere/atac. Echipamentul său era constituit din 56 de rachete balistice, 77 TBT-uri și 67 transportatoare ușoare; 18 tractate de artilerie de 122 mm, 53 de 152 mm și 9 de 120 mm; 70 9K111
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
constau din 9,800 de militari, organizați în trei brigăzi motorizate, o brigadă de artilerie, și un batalion de recunoaștere/atac. Echipamentul său era constituit din 56 de rachete balistice, 77 TBT-uri și 67 transportatoare ușoare; 18 tractate de artilerie de 122 mm, 53 de 152 mm și 9 de 120 mm; 70 9K111 Fagot, 19 9M113 Konkurs, 27 de arme antitanc 9K114 Șturm, un SPG-9, 45 de tunuri antitanc MT-12 de 100 mm fiecare, 30 ZU-23-2 de 23 mm
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
fostele stocuri sovietice menținute pe teritoriul republicii, precum și cantități nedeterminate de arme provenite din România, în special în timpul luptelor din Transnistria. În anii 2006 - 2007, armata a fost redusă până la 5,710 militari, inclusiv trei brigăzi motorizate, o brigadă de artilerie, o brigadă independentă și un batalion de geniști, plus o unitate de pază independentă. Echipamentul includea 44 BMD-1, și 266 TBT-uri, inclusiv 91 BTR-60, precum și 227 de piese de artilerie. În 2010, armata a fost redusă din nou până la
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
710 militari, inclusiv trei brigăzi motorizate, o brigadă de artilerie, o brigadă independentă și un batalion de geniști, plus o unitate de pază independentă. Echipamentul includea 44 BMD-1, și 266 TBT-uri, inclusiv 91 BTR-60, precum și 227 de piese de artilerie. În 2010, armata a fost redusă din nou până la 5,148 militari (3,176 de militari profesioniști și 1,981 militari în termen), plus 2,379 de paramilitari. Forța de rezervă este constituită din 66.000 de soldați. Echipamentul include
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
5,148 militari (3,176 de militari profesioniști și 1,981 militari în termen), plus 2,379 de paramilitari. Forța de rezervă este constituită din 66.000 de soldați. Echipamentul include 44 AIFV-uri, 164 TBT-uri, 148 piese de artilerie, 117 rachete antitanc, peste 140 de arme fără recul, 36 de arme antitanc tractate și 37 tunuri antiaeriene.
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
(n. 19 mai 1893, Dragotești, Mehedinți - d. 9 februarie 1964, București) a fost un militar, colonel al Armatei Române, profesor la „Școala de ofițeri de rezervă de artilerie” din Craiova și comandant al acesteia. A fost căsătorit cu Maria Sergescu, profesoară de limba franceză (soră a matematicianului Petre Sergescu), cu care a avut două fete: Maria, profesoară de matematică și Ileana, inginer. s-a născut la 19 mai
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]
-
Mihai Hălălău și al Anicăi (născută Pantazescu), descendenți de moșneni împroprietăriți de Mihai Viteazul. Urmează primele 4 clase primare la școala din sat, apoi se înscrie la Liceul Traian din Turnu Severin. După terminarea liceului, urmează „Școala de ofițeri de artilerie și geniu”, ramură de elită a armatei, pe care o absolvă în 1915, iar în 1916 este trimis ca tânăr sublocotenent în luptele din nordul Olteniei (pe râul Cerna), apoi pe frontul din Moldova, unde la Mărășești pierde degetul mare
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]
-
gradul de maior. În 1935 face parte din completul de judecată în procesul Anei Pauker de la Craiova. În 1938 devine locotenent-colonel, iar în 1942 colonel. În Craiova a activat și ca profesor la „Școala pregătitoare de ofițeri de rezervă de artilerie”, la specialitatea „Topografie militară”, curs pe care l-a ținut peste 20 de ani și a tipărit și manuale pentru studiul elevilor cu termen redus. În 1945 Școala de ofițeri din Craiova s-a desființat și a fost mutat la
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]
-
pe care l-a ținut peste 20 de ani și a tipărit și manuale pentru studiul elevilor cu termen redus. În 1945 Școala de ofițeri din Craiova s-a desființat și a fost mutat la un centru de reparații al artileriei, iar la 1 iunie 1946 a fost scos la pensie pentru limită de vârstă. Intră în Mișcarea Națională de Rezistență Oltenia (M.N.R.O.), activând în comitetul director alături de generalul Ioan Carlaonț și colonelul doctor Gheorghe Cărăușu. În 1948 i s-
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]
-
ca element de siguranță, deasemenea pentru a preveni spionajul sau vreun atac neașteptat. Forța și compoziția avangardei trebuie să respecte mărimea și componența trupelor de atac, precum și condițiile din zonă. Cea mai mare parte din aceasta este constituită din infanterie, artileria este atașată unor avangărzi mai mari, și cavaleria în avangardă este necesară și devine tot mai importantă în dependență de deschiderea terenului. De obicei în avangardă se alocă un sfert din forțele care avansează, la îndepărtarea de principalele forțe, crește
Avangardă () [Corola-website/Science/330800_a_332129]
-
care urmăresc nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia. Asaltul fortificațiilor, orașelor, și clădirilor inamice sunt precedate aproape întotdeauna de atac. ul de obicei este efectuat de către forțele mobile, cel mai adesea, de către infanterie, cavalerie, tancuri, aviație. Artileria în sine, nu poate face parte din atac (deși au existat cazuri de succes când artileria tractată de cai a atacat dușmanul în retragere), dar servește ca un instrument puternic pentru pregătirea unui atac de succes, deoarece rezistența dușmanului este
Atac () [Corola-website/Science/330804_a_332133]
-
clădirilor inamice sunt precedate aproape întotdeauna de atac. ul de obicei este efectuat de către forțele mobile, cel mai adesea, de către infanterie, cavalerie, tancuri, aviație. Artileria în sine, nu poate face parte din atac (deși au existat cazuri de succes când artileria tractată de cai a atacat dușmanul în retragere), dar servește ca un instrument puternic pentru pregătirea unui atac de succes, deoarece rezistența dușmanului este mult mai slabă atunci când este supus puterii focului de artilerie.
Atac () [Corola-website/Science/330804_a_332133]