4,682 matches
-
brocanterii și magazine etno-vestimentare, se află rămășițele cartierului homosexual din Paris. Ziua, cel puțin, invizibile. Paradele gay nu au loc la Paris, nu se mai ascultă nici muzică disco - un gen gay, așa cum ne reamintesc studiile de gen americane. Centrul avangardelor nu se mai află În Franța, revendicările sociale aparțin sans-papier-iilor magrebini. Iar asemenea fraze militante nu se vor mai scrie niciodată: „Dacă clitorisul detronează vaginul ca centru al plăcerii feminine, bărbații pot să se teamă de a Înceta să mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
secolului al XIX-lea se opune romanului personal romantic. Instituția literară franceză preferă totuși să se identifice cu un alt mare curent literar, nobil, clasicist, și anume minimalismul. Lucrurile pot să pară paradoxale: cum să ajungă avatarul Noului Roman - de avangardă - revendicat ca marcă identitară franceză? Răspunsul stă, cred, În stil. Din voința revoluționară a Noilor romancieri a rămas doar o scriitură: detașată, elegantă, prețioasă chiar, lipsită de inflexiuni, ternă uneori, pe care unii critici o compară cu cea clasică a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fost niciodată antisemit). Neutralitatea scriiturii lui, clamată, n-are Însă cinismul mușcător al celei beckettiene, nici răceala ei. Are ceva din aritmia lui Anton Webern, unul din compozitorii săi preferați. La fel ca serialistul vienez, Blanchot a făcut parte din avangarda vremii sale, dar n-a strălucit. N-a fost un dur. și nu cred că se poate lua ușor afirmația că el de fapt a vrut să fie - sau să nu mai fie - și n-a reușit niciodată altceva decît
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un volum colectiv scris În SUA la invitația unui fost membru OULIPO) multă literatură străină, În calitatea avută de profesor de spaniolă, În Africa (Nigeria, Algeria), Orientul Mijlociu (Oman), America Latină (Cuba, Uruguay). Dar se revendică, alături de alți colegi de editură, de la avangardele OULIPO sau Noul Roman, renunțînd, desigur, la dimensiunea politică a producților acestora. Bursier și funcționar În Franța sau Statele Unite, astăzi Deville este directorul literar al revistei MEET care publică anual literatură străină din cîte două capitale risipite pe glob și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca semne ale dispărute consistențe. Nu că asemenea rațiocinări și-ar avea neapărat locul aici, dar este important de subliniat că miza ideologică a acestei literaturi o depășeșete pe cea estetică, În ciuda declarațiilor de intenție ale autorului. Moștenitor al diferitelor avangarde estetice sau cu scopuri chiar mai Îndrăznețe, martor la șantierele scripturale ale Noului Roman, gemene benigne ale celor de exterminare dintr-o Uniune Sovietică fetișizată, realismul minuitist, martor și aghiotant al unei realități tot mai sărace În minereu nobil, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-l sug dar mai Întâi nu ascultați-mă nu mă Întrerupeți Cartea lui Emmanuel Adely ilustrează trei tendințe ale literaturii franceze de azi. Prima se referă la modul În care scriitorul Își reprezintă literatura - după Întreaga experiență modernă a avangardei și apoi a Noului roman francez. Literaturii nu i se mai cere să reprezinte metonimic lumea de unde izvorăște, ca În realism - nici măcar cu derogarea distorsionării codurilor, ca În cubismul figurativ, de pildă. Nu i se mai cere să reprezinte nici
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
redecorează clișeele franceze ale literaturii de consum - iubirea romantică, iconoclasmul - dar le determină ideologic. Literatura modernă a Început prin a rezona cu sublimul, a trecut prin absurd pentru a rămîne undeva Între cinism, cruzime și umor, În miezul sensibilității de avangardă. Or, minimalismul soft și literatura Amelie Poulain țintesc un segment de public conservator, rural, care respinge modernitatea și celebrează valorile locale și perene. Oferă și cere prea puțin. Totuși, așa după cum peisajul urban francez n-ar fi Întreg fără figura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
evazionistă a unui Heidegger și, În cu totul altă gamă, accesele retorice ale unor critici ai capitalismului atît de diferiți ca Herbert Marcuse sau Sartre. Americanii ar arunca minimalismul În desaga postmodernismului. Francezii, nu, căci ei socotesc minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu numai din unghi retoric, nu recreată Într-un spațiu muzeal pentru uzul unor spectatori care habar nu au de autentica ei „viață”, ci și repusă În contextul ei cultural. Dar, o dată cu secularizarea culturii și cu transformarea literaturii beletristice În avangarda oricărei mișcări revoluționare, fie la nivel politic (literatura națiunilor), fie la cel psihlogic și moral (literatura libertină), fie la cel lingvistic (literatura experimentalistă de Început de secol XX), o dată cu diseminarea autorității prin ruperea de tradiție, cum mai putem pretinde să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
După o etapă În care studiul literaturii făcea parte din cunoașterea de sine națională (la Întrebarea: cine sunt eu? răspunsul era: român) urmează o perioadă În care dimensiunea națională a literaturii se estompează, fără să dispară; este vorba despre cosmopolitismul avangardelor, un moment În care literatura europeană, la fel ca și politica europeană se „continentalizează” Într-o efervescență greu de Întîlnit din Renaștere Încoace. Studiul literaturii devine curînd o psihanaliză, pe de o parte și o reflecție asupra limbajului, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Statele Unite, la 150 de ani de la apariția Florilor Răului ale lui Baudelaire, care inaugurează de fapt modernitatea literară franceză. Retrospectiv, lucrurile s-au Întîmplat foarte repede. Voința de originalitate a crescut o dată cu ascunderea originii. Revendicările metafizice ale literaturii franceze, din partea avangardei nihiliste, a celei de stînga umaniste, a romanului etic, existențialist și apoi a Noului Roman, pînă la vizionarismul maximalist al lui Houellebecq, au fost rînd pe rînd respinse de Istorie, ultima dovadă că Lumea nu ține seama de literatură, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe piață În luna iunie, sînt imaginea de manual a ceea ce Înseamnă astăzi literatura În țara lui Villon, Pascal, Sade și Rimbaud. Literatura franceză de astăzi este industrializată și produce pentru marele public. Aventura editurii Minuit, care publica literatură de avangardă Într-o perioadă În care litera scrisă putea fi considerată ca purtînd o plusvaloare politică, În care fiecare dire promitea și devenea de fapt un faire, s-a Încheiat În 2001, anul morții legendarului editor Jerome Lindon. Omagiul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestea deja au slăbit. Ea pretinde atunci să îngrijească organismul pe care tot ea l-a condus la agonie. Să-l îngrijească, printr-o creștere a tehnicilor, pe care le numește tehnologii de comunicare. Se vor remarca toate tehnologiile de avangardă; spun toate, de la biotehnologii la inteligența artificială, de la audio-vizual la marketing și la publicitate, toate se înrădăcinează într-un principiu unic: comunicarea. Comunicarea între om și natură (biotehnologie), între oameni și societate (audio-vizual și publicitate), între om și dublura sa
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
încă din momentul pașoptist pe filiera Alecsandri, Andrei Mureșanu, G. Coșbuc etc. Atracția este exercitată în special în direcția sentimentelor civice și a adeziunii politice 4. De asemenea, trebuie semnalate prima și a doua reconsiderare a poeziei interbelice, discuțiile în jurul avangardei și reconsiderarea ei. Exemple valorice din prima și din a doua generație menționate în lucrare, precum și prezența în epocă a școlii cenacliste de la Sibiu vor contribui la apropierea de spiritul epocii, de esența poeziei. Nu vom insista asupra celor patru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a modalităților artistice proprii poeziei pătrunse de spiritul tradiției. Va patrona o direcționare a poeziei, vizibilă prin orientarea unui întreg grup de tineri poeți care își vor asuma și-și vor stimula personalitatea poetică în spiritul tradiției. Concomitent, discuțiile în jurul avangardei, în sensul descoperirii în epoca postbelică și a recunoașterii importanței sale, atât în atitudine, cât și în sincronizarea cu literaturile lumii, au ridicat semne de întrebare asupra formulelor, mijloacelor de expresie a scrisului și orientare a poeziei. În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
emoționându-se de "mieii primi").5 "Simt că-n jurul meu ceva se scufundă/ și sunt oarecum trist" ("Întoarcere"). Precursorii lui Marin Sorescu au fost citați mai toți de critica literară: Topârceanu, Minulescu, Queneau, Prévert, Maiakovski, Urmuz; a fost citată avangarda(suprarealismul), cineva l-a asemuit cu Charlot. O caracteristică a poeziei lui este "propria convenție, împotriva convenției" (Ion Pop), "Sorescu este un critic al convenției literare 6. Nu știm însă dacă în viitor lirica lui Sorescu are șanse de reușită
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
doar la simboliști, Macedonski, Minulescu, Stamatiad, Densusianu. Cruțați, sau ignorați? în fine, un cuvînt și despre Petre Locusteanu (1883-1919): ziarist și scriitor nonconformist, cu voluptatea scandalurilor de presă, a fost el însuși un „caz”. La întoarcerea spre casă de la cenaclul „Avangarda XX” (o „avangardă” cam zaharisită), unde am mers doar de hatîrul unui coleg ce urma să fie sărbătorit de cei de acolo, Octavian Voicu m-a întrebat: „De ce, oare, n-a colaborat I. I. Stoican la «Ateneul cultural»?” Ba a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Macedonski, Minulescu, Stamatiad, Densusianu. Cruțați, sau ignorați? în fine, un cuvînt și despre Petre Locusteanu (1883-1919): ziarist și scriitor nonconformist, cu voluptatea scandalurilor de presă, a fost el însuși un „caz”. La întoarcerea spre casă de la cenaclul „Avangarda XX” (o „avangardă” cam zaharisită), unde am mers doar de hatîrul unui coleg ce urma să fie sărbătorit de cei de acolo, Octavian Voicu m-a întrebat: „De ce, oare, n-a colaborat I. I. Stoican la «Ateneul cultural»?” Ba a colaborat, atît ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al țărilor comuniste. Există și o justificare pentru această imagine, deoarece sistemele comuniste nu numai că au elaborat teoria conducerii partidului unic, dar au și implementat practica acesteia în cel mai sistematic mod. Natura ideologiei comuniste, combinată cu conceptul de "avangardă a proletariatului", au așezat partidul (unic) în centrul sistemului politic, în timp ce alte organe ale statului (guvernul, forul legislativ, organele locale) au fost reduse la o poziție dependentă. Această concepție "totală" a conferit regimurilor comuniste un caracter special. Totuși, sistemele comuniste
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
puternice și influențează profund viața politică a țărilor în care apar și se dezvoltă. Liderii de partide vorbesc adesea cu orgoliu despre modul în care partidele conduc viața politică; nu toate pretind, ca în statele comuniste, că partidele sunt de "avangardă", dar, în alți termeni și cu o altă emfază, ei susțin adesea că organizațiile lor modelează semnificativ societatea. Cât de departe se poate merge cu aceste ipoteze și, din moment ce rolul partidelor variază vizibil, până unde se poate evalua gradul acestor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în care sunt reprezentate grupuri diferite. Acesta este în special cazul Scandinaviei și Europei Centrale; * În statele comuniste estice, în timp ce unele grupuri au fost reprezentate, accentul principal a fost pus în mod tradițional pe un al treilea model, acela al avangardei, în care intelligentsia, compusă în principal din profesori și manageri, conduce restul populației, scopul fiind mai curând de mobilizare decât de reprezentare. Un model similar a fost adoptat și în țările mai "progresiste" ale lumii a treia, în special în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca zarea rotundă). Chiar și împinsă, altădată, până la limita insuportabilului, a izbucnirii, cu o patimă abia estompată, în elanuri autodistructive (într-un text ironic din Punțile Stalinskaya, intitulat Paul Valéry a spus-o cel mai bine: totul se schimbă, în afară de avangarde, mărturisește chiar că "mă gândesc cu nostalgie la un rug mare din cărți"), patima livrescului rămâne în orice caz una din medicațiile incluse în tratamentul de fond al poetului Radu Andriescu. De altfel, înainte de a fi preocupat de avatarurile alterității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Andriescu o știe și uneori chiar o declamă cu hotărârea unui toreador abia intrat în arenă: "introducere în opera lui velimir hleibnikov/ postmodernism ot istokov do konța stoletija/ new perspectives on post-soviet culture/ am făcut turul mesei po nebu polunoci/ avangarda rusă enghel letel/ anexe traducere note/ fiecare-i poet tânăr/ și în pântec foamea-l scurmă/ acest speech și scurt și sumbru/ OLĒ!/ astăzi scuipăm cât colo trecutul care se mai ține de dinții noștri și declarăm:/ gândul și vorbirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
astăzi scuipăm cât colo trecutul care se mai ține de dinții noștri și declarăm:/ gândul și vorbirea nu reușesc să țină pasul cu trăirile celui inspirat/ OLĒ!" (același Paul Valéry a spus-o cel mai bine: totul se schimbă, în afară de avangarde, din Punțile Stalinskaya). Poezia aglutinează, prin urmare, datele nu doar cele mai semnificative, ci și cele insignifiante, din ordinea mecanicii diurne, golite de sensuri și impulsuri existențiale profunde ale unei vieți de universitar, temporar bursier în străinătate, altfel viețuind în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pașnica urbe ieșeană. Actantul liric (să păstrăm încă sintagma, deși, se va vedea și mai departe, se poate vorbi, pe secțiuni întinse din poezia lui Radu Andriescu, de o coincidență între eul real și eul auctorial care îl așază în avangarda biografismului autenticist douămiist) e, cum altfel?, inteligent, erudit, detabuizat, semiboem, revoltat ce-i drept, mai mult în surdină împotriva rigidelor convenții, de orice fel ar fi ele academice, literare, comportamentale etc. Adăugându-le și descripțiile de peisaje diverse (urbane sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]