4,394 matches
-
b) "Odinioară, când erau la ei acasă, când venea vremea de mers la culcare, Țara Niciunde le apărea întotdeauna la început un pic întunecată și amenințătoare. Imediat se iveau ținuturi neexplorate, care apoi se tot întindeau și întindeau; prin ele bântuiau umbre negre; fiarele urlau altfel acum și parcă nu mai puteai fi sigur că ai să răzbești. Te bucurai și dacă Nana îți spunea unde este căminul și că, de fapt, Țara Niciunde exista doar în închipuire." (J. M. Barrie
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mai vechi izvoare scrise spun că pe la anii 2000 î.e.n. neamurile khabiru - cu sensul de mercenar, confederat, asociat - erau înrolați ca soldați în armatele regilor din Larsa și Assur. Ei apar în regiunea Asiei Mici la pragul dintre milenii și bîntuie granițele statelor din Sumer de la sfîrșitul mileniului lll î.e.n. iar în imperiul hitit umblau creanga peste tot pe unde le pohteau inimile lor zburdalnice. Erau organizați în uniuni de triburi cu un conducător ales pen-tru meritele militare iar societatea era
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
adolescență, înainte de vârsta reproducerii. Odată cu moartea lor, din genofondul populațional sunt scoase câte două exemplare ale genei anemiei falciforme (HbS), ceea ce ar face ca, pe termen lung, gena HbS să poată fi eliminată complet din genofondul populației. Dar, în populațiile bântuite de malarie, frecvența genei „rele” a HbS rămâne neașteptat de ridicată, aceasta fiind perpetuată prin heterozigoți. Ea realizează, contrar tuturor probabilităților, o frecvență înaltă, tocmai datorită avantajului adaptativ pe care gena „rea” îl conferă purtătorului (heterozigotului) față de agentul malariei, protozoarul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fac o formă gravă de malarie. Mutația genetică care a condus la apariția hemoglobinei anormale HbS se pare că s-a produs într-o regiune a Africii care cuprinde Senegalul, Benin și Bantum și s-a răspândit în toate zonele bântuite de malarie, prin avantajul selectiv pe care alela mutantă l-a conferit purtătorilor ei, față de malarie. În SUA, condiția heterozigotă s-a perpetuat în populația de negrii, aduși ca sclavi din Africa, în urmă cu mai mult de două secole
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
două gene pentru catenele globinice suferă mutații independent una față de cealaltă. În cazul heterozigoților HbA HbS, sinteza a 60-75% de hemoglobină normală din cantitatea totală, este suficientă pentru asigurarea funcției normale a eritrocitului. Indivizii heterozigoți sunt avantajați selectiv în regiunile bântuite de malarie, deoarece Plasmodium falciparum nu se poate dezvolta normal în eritrocitele heterozigoților (HbA HbS) și de loc în hematiile homozigoților (HbS HbS). De altfel, gena HbS este un exemplu clasic de genă „rea”, deletorie, în condiție homozigotă, care condiționează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
heterozigoților (HbA HbS) și de loc în hematiile homozigoților (HbS HbS). De altfel, gena HbS este un exemplu clasic de genă „rea”, deletorie, în condiție homozigotă, care condiționează o maladie foarte severă (anemie falciformă) adesea cu efect letal. În zonele bântuite de malarie, această genă deletorie oferă însă avantaj adaptativ purtătorilor (heterozigoților, HbA HbS), cărora le produce doar o formă ușoară de anemie, dar care nu suferă efectele nocive, adesea letale ale malariei. Așa se explică faptul că dacă în populația
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
produce doar o formă ușoară de anemie, dar care nu suferă efectele nocive, adesea letale ale malariei. Așa se explică faptul că dacă în populația umană generală, această genă „rea” are o frecvență foarte mică, în zonele africane și mediteraneene, bântuite de malarie, frecvența ei atinge un nivel foarte ridicat, fiind întâlnită la 20% dintre indivizii populațiilor analizate. Avantajul heterozigotului a devenit o paradigmă a evoluționismului modern - teoria sintetică a evoluției - prin care se demonstrează că obiectul de acțiune al selecției
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la baza remarcabilului polimorfism populațional hemoglobinic. Cele dăunătoare au efecte fenotipice dominante, cu excepția mutației care condiționează sinteza hemoglobinei HbS, în cazul anemiei falciforme, care manifestă codominanță cu alela normală HbA și care conferă chiar avantaj selectiv-adaptativ heterozigoților (purtătorilor) în zonele bântuite de malarie. Această constatare se poate constitui într- o înțelegere a mecanismului mendelian al dominanței și recesivității, precum și al codominanței și semidominanței, codominanța fiind rezultatul interacțiunii, la nivel posttranslațional, dintre produșii celor două alele HbA și HbS, pe când semidominanța HbA
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
face ca ele să fie localizate în imediata vecinătate a locusului genic pentru HbS, vecinătate de care „profită” indirect, prin a fi cotransmise cu aceeași frecvență cu care este transmisă alela HbS ce conferă avantaj selectiv purtătorilor ei, în populațiile bântuite de malarie. Unele enzime de restricție recunosc variate secvențe nucleotidice din cadrul diferitelor variante hemoglobinice. Astfel, enzima EcoRI recunoaște secvența GAATTC. Secvența GAATTC a devenit AAAATTC, la HbO Arab. Recunoașterea unei asemenea mutații de tip HbO Arab se realizează prin identificarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
este cum să spun? mult prea de dreapta, prea mistică, prea mesianică. El vorbește, în final, de un mesia care va veni să ne salveze, să ne îndrume, să ne transmită mesaje de mântuire etc., etc. Această ideologie, care a bântuit și la noi între cele două războaie și pe care Constantin Noica a întreținut-o (cu rezultate și motivații ambigue și în felul său și în infernul culturii socialiste), o credem profund utopică, sterilă și moartă în esență. Personal nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau depresive. Studiu de caz Ce mai urmează după medicație, psihiatri, disperare și supradoză? După ce ai străbătut toate aceste sentimente. Cine e prea politico încât să nu se întrebe? Cine știe ce urmează? Cu ce am greșit? De ce? Și gândul care mă bântuie cel mai mult, când se va întâmpla din nou? Apoi, sunt neplăcerile medicamentele care trebuie luate, resentimentul, uitarea. Cărți de credit respinse, facturile care trebuie acoperite, explicații la locul de muncă, scuze, amintiri intermitente, vagi cu privire la oameni (ce am făcut
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Aceste abordări se plasează într-o istorie care cercetează conexiuni mai puțin studiate și stabilește linii de descendență neglijate, acceptate cu reticență, uitate sau refuzate. Se plasează într-o istorie care favorizează o anume încorporare paradoxală a lui Greimas, care bântuie, așa cum ar spune Derrida, aceste contribuții. O istorie care favorizează o anume vizibilitate a invizibilului greimasian care în esența ei nu se vede, dar care traversează totuși, într-un fel absent, comentariile lui Corrain și Beayert.
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
existent. În vremea sa, Racine, de pildă, reluase Ifigenia lui Euripide, La Fontaine se inspirase adînc din Esop pentru fabulele sale, Antigona lui Sofocle a tot fost rescrisă, pînă la Anouilh și Bauchau, iar mitul lui Don Juan continuă să bîntuie imaginarul creatorilor, ca să nu luăm decît cîteva din exemplele cele mai familiare. Sau poate că o ilustrare și mai potrivită ar fi avatarurile contemporane ale lui Dorian Gray, cele trei rescrieri cunoscute (Mathieu Terence, Journal d'un coeur sec, Will
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
există. Nu e greu de imaginat ce l-a apropiat de Stéphane Lupasco sau de Cioran și ei niște meteci torturați de "conștiința nefericită" -, sau de disidenții suprarealismului, în frunte cu Antonin Artaud, alături de care, la fel de vehement, sărac și mîndru, bîntuia pe străzile Parisului, alegînd să-și trăiască antinomiile pînă la capăt și să-și ardă sufletul în flacăra albă a unei pasiuni atît de puțin franțuzești (cu excepția lui Baudelaire și a lui Rimbaud). Revolta sa împotriva diktat-ului rațiunii l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
calm, am văzut arta franceză a războiului care nu se schimbă, și am văzut răzmerița care se pornește mereu din aceleași motive, motive franceze care nu se schimbă. Victorien Salagnon mi-a redat timpul în întregime, prin războiul care ne bîntuie limba. Istoria celor cincizeci de ani de decolonizare i-a apărut ca necesitate acestui descendent al unei familii de stînga, antimilitaristă, și în urma întrebărilor născute de observarea faptului că militarii francezi par a fi cumva excluși din corpul social, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trezească nici urmă de bănuială. Romanul Întoarcerea la Killybegs este o rescriere a celui dintîi dar, de această dată, din punctul de vedere al trădătorului. Ipostază infinit mai complexă și mai dificilă, pentru că, dincolo de empatia autorului pentru eroul-personaj care îl bîntuie, îndoielile se strecoară tot mai insidios în mintea cititorului. Într-o țară sfîșiată, precum Irlanda, care e locul unui combatant zdrobit de Istorie, obosit ființial, purtat de un război pe care nu și l-a dorit? Cu sobrietate și discreție
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
persoane care, indirect, aparțineau unei lumi dubioase, frecventam locuri bizare și existau, ici și colo, indicii despre ce avea să devină afacerea Ben Barka. J. Echenoz Acum că sunteți în fața mea, pot să vă pun în sfîrșit întrebarea care mă bîntuie de multă vreme: cum găsiți numele personajelor dvs.? Sunt întotdeauna atît de bine alese că simpla lor enunțare e suficientă pentru a le descrie fizic. P. Modiano O, e foarte simplu, folosesc nume de persoane reale, găsite în cartea de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
felul acesta, eul devine loc de manifestare a negativității universale în limbă și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. E un no man's land în care ființa se simte totodată prizonieră a unei absențe singura ce l-a bîntuit veșnic, cea divină și absentă din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa. Dar dacă pînă la urmă poate accepta că Dumnezeu e străin și parusia imposibilă, faptul că propriul discurs îl trădează și îl face să nu coincidă decît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau măcar să fi putut exista. Nu e de mirare că atît Cioran cît și Stéphane Lupasco, teoreticieni vitaliști ai terțului inclus, ai contradictoriului necesar, sunt români. Și e încă și mai puțin surprinzător faptul că Cioran nu a fost niciodată bîntuit de "opera" sa, de vreo devenire sau desăvîrșire a acesteia, ba chiar aceste formule l-ar fi făcut să zîmbească și ar fi declanșat un val de sarcasme. Noi, cititorii, intrigați și însetați de cunoaștere conformistă și bine ambalată sub
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
niciodată și e cu atît mai bine." (S) În același timp, este insidios mobilizat de un fel de model pe care ar trebui să-l respecte și la înălțimea căruia nu reușește să se înalțe; imaginea ideală de sine îl bîntuie, fără să se poată apropia de ea altfel decît prin intermediul personalităților pe care le admiră, precum Henri Michaux, Samuel Beckett, Paul Valet, Benjamin Fondane etc. E o supralicitare explicativă a propriului eu pe spinarea unui el, pentru a masca sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
à la recherche du soleil". Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele castelului Peleș, cu picioarele "pe covoare groase unde nu pătrunde frigul". Ceața Parisului i se pare infernală, cimeriană, și lumea aceasta "bîntuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri" o socotește greșit concepută, pricină de fiori și triste cugetări. Și în afară de asta Alecsandri e indolent, căutător de inerție, de kief. El e un "culbec" închis în casa lui, un peștișor încălzindu-se la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi semnalat valoarea Țiganiadei. Detractor crud și el al lui Eminescu. Tot acum, prin Contemporanul lui Ioan Nădejde, încep să se ivească în scena literară evreii, de altfel alături de cei mai autentici români în căutare de promovări pe căi ideologice. Bântuiți mereu de problema rasei lor și de chestiuni sociale puse totdeauna pe plan internațional, evreii nu puteau accepta indiferentismul maiorescian și estetica artei metafizice. Prin urmare, Nădejde, om foarte inteligent și cultivat, sprijinit pe un grup de simpatizanți evrei, făcu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zi nici noapte, din laudele dumnezeiești și din sfintele colocvii; își înalță vocea puternică precum o trompetă, eliberând națiunile și dojenind popoarele (Is 58,1); și nu-și retrag săbiile de la vărsare de sânge (Ps 149,7), ucigând și devorând; bântuie prin oraș (Ier 48,10), îndurând foamea precum câinii (cf. Ps 58,15). Aceștia sunt adevărata sare a pământului (Mt 5,13), cei care dau mâncării gustul plăcut al mântuirii; ei conservă alimentele ferindu-le de mirosul neplăcut al viermilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
noastră în seara zilei de 4 martie 1977, prezentate de Radio-Televiziunea Română. ... Orele 21 și 22 de minute. Pământul își scutură zdravăn învelișul, cu convulsii, gemete înăbușite și vuiete înspăimântătoare, îngrozitoare. Blocurile vibrează puternic și se clatină ca o pădure bântuită de o mare furtună, de-o parte și de alta, cu pârâituri și trosnituri din toate încheieturile. Unele imobile se prăbușesc, acoperind străzi și oameni cu mormane de betoane și cărămizi. Cad balcoane, coșuri de fum, fragmente de la geamurile sparte
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
bătrân”, poetul îi salută pe cei duși: „Bună dimineața, Grigorie! Bună dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude cum „plouă în munții Carpați peste oasele fraților mei”, cum „leuzele mamelor murmură repede ruga / De amintire nestinsă și dragoste”. Uneori e bântuit de sentimentul, atât de frecvent în lirica ardeleană, al dezrădăcinării, contrapunctat de dorința întoarcerii la vatră: „Eu am uitat cum crește grâul și am uitat să țin un plug, / privirile îmi sunt străine și chipurile fără chip. / De ce se miră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]