5,989 matches
-
nuanțele de la frunzișul strălucitor abia înmugurit până la cel întunecat al pădurilor seculare de brad, explozia de miresme și culori a florilor, ciripitul păsărilor care nasc adevărate simfonii, toate îți dau senzația că te afli pe tărâmul legendar al tinereții fără bătrânețe. Adevărată oază de liniște patriarhală, un loc al refugiului departe de toate frământările. Și totuși, chiar și aici, în acest paradis al basmelor, lui Marius îi este greu să uite coșmarul imensului masacru la care el fusese martor și participant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe care ai binevoit a-i însoți unul cu altul, păzește-i în pace și bună înțelegere. Arată nunta lor cinstită, ferește patul lor neîntinat. Binevoiește să-și petreacă viața lor fără prihană. Și-i învrednicește pe dânșii să ajungă bătrâneți fericite, cu inimă curată împlinind poruncile Tale. Că tu ești Dumnezeul nostru, dumnezeu care miluiești și mântuiești, și Ție slavă înălțăm, Împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lăsați acasă. Întors în sat după patru ani, odată cu regimentul unde fusese concentrat, la casa părintească nu găsise decât vântul. Părinții își dormeau somnul de veci în cimitir, morți cu inima grea de întristare după ce rămăseseră fără nici un sprijin la bătrânețe, fratele mai mare, Pătru, fiind înrolat imediat după cedare conform noilor legi în armata maghiară. Plecase și nimeni nu mai știa nimic de el. De la o vecină aflase că bătrânii priviseră mereu, înainte de a-și da sufletul, spre ușa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reușise să își transfere un minim de lichidități în băncile din Elveția, dar familia ei nu mai exista de mult. Cum nu mai existau prietenii și toți cei care-i fuseseră credincioși. Sora soțului ei murise acum câțiva ani de bătrânețe, lăsându-i ferma în grijă. Moș Ilie și Vasile șoferul sfârșiseră sub roțile unui autocamion militar sovietic, în timp ce o însoțeau în fuga ei precipitată din țară. Din ceea ce alcătuise odată viața ei rămăsese doar Anatol care o urmase fidel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de ajutor, societatea chineză nu se arată încă foarte generoasă. Chinezii sunt recunoscuți pentru respectul tradițional pe care îl poartă bătrânilor lor. De la fondarea noii Chine în 1949 și, mai ales, de la intrarea în vigoare a legii de asigurare la bătrânețe, guvernul chinez a acordat multă atenție persoanelor în vârstă. În 1983, a fost fondat în china Comitetul Național pentru Problemele Persoanelor în Vârstă. Organe specializate au fost stabilite în toată țara, inclusiv în azilele de bătrâni. Conform statisticilor, în 5300
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
azilele de bătrâni. Conform statisticilor, în 5300 de școli din China studiază și persoane de vârsta a treia, iar o știință nouă, gerontologia, este în curs de a se dezvolta. Guvernul chinez și-a propus accelerarea sistemului de asigurare la bătrânețe, în caz de șomaj, boli etc. IV. 2.3. Concluzii China se manifestă, tot mai mult, ca o putere în plină ascensiune în zona Pacificului. Din punct de vedere economic, China este un model pentru celelalte țări; multe zone libere
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cu care nu mă Împăcam, căci nu Înțelegeam cu ce drept, cu acoperirea cărei ordini superioare aveam voie să judec oameni de vîrsta părinților sau chiar a bunicilor mei. Era mult prea mult. Funcția aceasta ar trebui Îndeplinită tîrziu, spre bătrînețe, cînd părul ți s-a albit de loteriile vieții, cînd ochii ți s-au umbrit de cîte-au văzut. Abia atunci, către sfîrșit, cînd trebuie să fi adunat În tine toate Înțelepciunile lumii. Nu acum la douăzeci și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un minut de lectură, ne dădură lacrimile la toți trei. - CÎnd te gîndești c-am copilărit Împreună. Uite ce e viața! E la el În țară, adevărat, dar aici nu e tot țara lui? Ce-i trebuia lui, acum la bătrînețe, Ierusalim? - Vorbești prostii, Îi Întrerupse nostalgia doamna Pavel. E omul cu fata lui și ce compari tu Ierusalimul cu ce-i aici! Apoi către mine: Spuneți-i și dumneavoastră, domnule judecător! Ee, domnule Davidsohn! rostii În mine, ești acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spre mijlocul căruței; pe capră, căruțașul tînăr și Lung, care Întorcea din cînd În cînd capul spre mine Întrebîndu-mă: - Cum vă simțiți? - Bine! Îi răspundeam invariabil; Îl priveam și mi-aduceam aminte de el În tinerețe. „Lung, suntem acum spre bătrînețe amîndoi!” El, fără să m-audă răspunse În gînd: „Da domnule judecător! CÎt de mult am ținut și țin la dumneavoastră... Într-o zi...”. „Nu mai aud, Lung, ce spui? Nu aud”. Și În adevăr nu se mai auzeau decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
librării, Închise la ora aceea, un bărbat În vîrstă, cu părul alb, corect Îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu Îngrijire studiată ce-i contrazicea vîrsta ce părea s-o aibă și ușoara, ca de bătrînețe, aducere a umerilor, se opri lîngă mine și rosti: - Mă scuzați vă rog; mă mai cunoașteți? Nu ați fost judecător - nu vă mai țin mint numele - În anul l945? Acum nu știu cu ce vă ocupați. - Sunt tot judecător. - Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi Însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrînețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și Îngroapă, știi bine, ulițele În zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat la marginea lumii. Tu ai ajuns la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acestei recunoașteri este, simbolic, o mare și dreaptă victorie a ceea ce a însemnat pentru noi Monica Lovinescu și un semn că încă mai putem spera. Citind textul lui Gabriel Liiceanu 3 în care evoca ultimii ei ani, cei în care bătrânețea, boala, singurătatea și fantomele trecutului căpătaseră o dureroasă materialitate, aproape insuportabilă pentru cei ce i-au stat în preajmă până la capăt, mi-am reamintit de statuia din copilărie. Reîntoarcerea mamei, devenită eternă, la patul fiicei, pentru a-i asista sfârșitul
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
spiritul mulat pe calapodul sarcastic al unei inteligențe cinice, Dragomir nu-și îngăduie suspine de autoconsolare. Scrie despre sine cu detașarea cu care scrie despre vremea de afară, dar important e că totuși o face. De pildă, însemnările despre propria bătrînețe. Ele încep la vîrsta de 60 de ani (1986) și continuă pînă în 2000. "Uitarea la bătrînețe e mai rar neantul amintirii, cît slăbirea puterii de selecție. Amintirea există, dar nu poți s-o prinzi, ca pe un post de
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
despre sine cu detașarea cu care scrie despre vremea de afară, dar important e că totuși o face. De pildă, însemnările despre propria bătrînețe. Ele încep la vîrsta de 60 de ani (1986) și continuă pînă în 2000. "Uitarea la bătrînețe e mai rar neantul amintirii, cît slăbirea puterii de selecție. Amintirea există, dar nu poți s-o prinzi, ca pe un post de radio la un aparat cu selecție proastă. Dovadă că uneori Ťsimțiť ce cauți în memorie, Ťîți stă
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
Ce e drept, postul nu era învăluit în nici o aură de ritual și ceremonie. N-avea mister... Iubitor de case vechi - încercase, foarte tânăr, să intre în posesia celei mai vechi case din București, casa Melic, poftise la o prematură bătrânețe un imobil delabrat pe strada Carol, colț cu strada Olari, unde starea amărâtă a casei răspundea aceleia proprii. Mai curios încă, instalat, în fine, într-un luxos apartament în centrul Capitalei, ducea dorul casei de mahala, cu leandri și lămâi
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
-l poți consulta mai tîrziu. Samuel Pepys, contemporanul regelui Carol al II-lea, cel care a văzut uriașul incendiu care a mistuit mare parte din Londra și a fost martorul epidemiei de ciumă, scrie în limbaj cifrat și pentru desfătarea bătrîneților sale un jurnal care a devenit celebru. Și-a însemnat el acolo și aventurile amoroase și chefurile și ce mai auzea de pe la Curte, încît a lăsat o frescă a vremii lui. Ghinionul lui - ajuns la bătrînețe nu-și mai poate
Jurnalul ca șperaclu al memoriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8667_a_9992]
-
cifrat și pentru desfătarea bătrîneților sale un jurnal care a devenit celebru. Și-a însemnat el acolo și aventurile amoroase și chefurile și ce mai auzea de pe la Curte, încît a lăsat o frescă a vremii lui. Ghinionul lui - ajuns la bătrînețe nu-și mai poate citi jurnalul fiindcă îl lasă vederea. Tot așa Stendhal, contemporanul lui Napoleon, scrie un jurnal în tinerețe, cu certitudine nedestinat publicării. Nu cred că orgoliosul tînăr nota cu gîndul la posteritate: "Azi am luat o curățenie
Jurnalul ca șperaclu al memoriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8667_a_9992]
-
pe unul dintre personaje, pe frumoasa Emilia în ipostaza de primadonă așa cum el consumă în melodramele sale atîtea trecute vieți de doamne și domnițe, precum și pe cele ale unor eroi cărora noua scenă le asigură un fel de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Un Leon nebun, - persoana empirică a sfîrșit într-un ospiciu; Hamlet, dublul simbolic al acestui unic "întreprinzător" își juca la limită nebunia - și un Grig tuberculos revenit la meseria de custode al garderobei relevă poate cel
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
explicat autorul în presă, aceasta nu însemna ruperea tăcerii, ci publicarea întîrziată a unei scrieri anterioare. Acum, în Barranquilla, dezvăluie intenția de a reveni la ficțiune pentru o ultimă oară, întrucît i-a rămas nescrisă o mare carte pe tema bătrîneții, pe care -mărturisește- nu ar fi putut-o trata cum trebuie mai înainte, fiind prea tînăr. Dar portretul lui Fernando Vallejo ar rămîne incomplet dacă l-am reduce numai la profilul scriitorului. Personalitate complexă și polemică, de mare curaj intelectual
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
final clar, au multe istorii, nu una singură. D.D.: Și multe finaluri, ultimul volum pare a fi o carte a finalurilor. Fernando Vallejo: Ah, da, e o carte a finalurilor. Însă ultimul volum care trebuia să fie marea carte despre bătrînețe..., nu eram încă suficient de bătrîn ca să-l scriu. Am scris în pripă, am omorît grăbit personajele, voiam să termin repede cartea. Am început foarte bine cu primele două volume, Los días azules și El fuego secreto, dar pe măsură ce mă
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
pentru că l-am terminat în grabă sau pentru că nu aveam încă distanța necesară. Dar cînd se ia multă distanță, problema este că, dacă ajungi să fii deja foarte, foarte bătrîn, nu mai ai chef de scris. Asta face parte din bătrînețe, lipsa de forțe. D.D.: Autoficțiunea ca specie care permite un înalt grad de sinceritate (atins doar de autobiografie), dar a cărei formă de expresie este pur literară, este poate mai expusă lecturilor eronate din partea celor care percep doar al doilea
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
Pașa Hassan de G. Coșbuc - basmul - specie epică, populară sau cultă, îndeosebi în proză, în cuprinsul căreia se povestesc întâmplări fantastice împletite cu unele reale, săvârșite de personaje cu forțe supranaturale; oglindire a vieții în mod fabulos; Exemplu: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte ( creație populară); Făt-Frumos din lacrimă de M. Eminescu - eseul - un studiu în care autorul își expune un punct de vedere personal asupra unei probleme filozofice, științifice, literare, artistice și în care talentul literar are uneori
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
pentru faptele noastre era adeseori ale suzeranului, dar și mai adesea ale epitropilor, așa încît părtinirea părințească a unuia ne scăpa adesea de supărul poate mai puțin părințesc al celuilalt din ei. Legați de-o împărăție pusă sub epitropie din cauza bătrâneții ei, noi, popor tânăr de ciobani, deveniți plugari abia de la 1830 încoace, croirăm cu ușurința ce ne caracterizează planuri de politică europeană și ne amestecarăm în certele celor mari, fără a pricepe poli- tica lor, urmărită de veacuri cu stăruință
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a diverselor naționalități din laturile amândouă ale Mării Egeice. Femeile în multe sate nu pricep decât românește. Ca toți locuitorii de munte, vlahul nu-și poate uita patria nici in țările cele mai depărtate chiar și se întoarce adesea la bătrânețe în Pind cu ceea ce a agonisit, prin osteneala unei vieți întregi, pentru a fi înmormîntat în același pământ în care odihnesc strămoșii săi. Dar poporul vlahilor, atât de pacinic astăzi și dedat numai la muncă și câștig, n-a fost
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
treptele între oameni, această scară a tuturor planurilor mari, tânjește executarea acestor. Fără aceste trepte cum ar putea să se ție în dreptul lor vecinic breslele, demnitățile în școli, frăția în orașe, pacinica legătură de negoț între țărmuri despărțite, respectul pentru bătrânețe, sceptru, coroană și laur? Ia treptele dintre oameni, discordează această singură coardă și auzi apoi dizarmonia! Toate celea ar găsi împrotivire fățișă: puterea ar fi tiranul slăbiciunii timide, fiul crud ar ucide pe tatăl său. Puterea ar fi drept, ba
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]