5,417 matches
-
de mititică și atât de fermecătoare. Sunt fericită să știu că poate ai să te încălzești, scumpa mea friguroasă. Sunt fericită să te știu în casa unor ființe plăcute, cu fetițe în preajma ta. Îți scriu și pe sub geamul tău, sub balcon, trece regimentul spre câmpul de instrucție; știi că îi spuneam „garda reginei“ în cinstea ta, fiindcă te trezeau la ora 7½ dimineața. S-au oprit și fac instrucție pe sub ferestrele tale; mi se face pielea de găină când aud iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
coardă, la maximum de intensitate a unei dorințe. Eu - sunt încovoiată sub povara despărțirii și a singurătății. Ceasurile libere le petrec scriindu-ți. Uneori îmi vine să mă ridic de la biurou și să țip după tine... Geamurile ușii tale de la balcon s’au colorat cu albastru închis de umbră și iarnă; dac’ai fi aici, mi-ar fi frică să nu fii în oraș cu pantofii uzi. Acum mi s’a tăiat dreptul grijilor mărunte; clocotesc în mine, fierbinte ca într-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
glasul tineresc: „Mi-e foame, crăp de foame“. Și eu, cu reproș: „Tu pourrais soigner tes expressions“. Ți-aduci aminte? M’am urcat în pat repede, după o baie mai mult rece; afară picură monoton pe brâul de metal al balconului. Așa va fi și mâine? Dar acolo la tine cum e? Se aud până la tine sgomote? Se urcă până la tine gaze lacrimogene? Mi se rupe inima de grije. Noi ne iubim, nu e așa, Monica? Peste amândouă se lasă înserarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu-i prea mare. Mama 48/1948 I 21 aprilie [1948], miercuri, 10½ noaptea [...] Sunt foarte mișcată de amintirea ta așa de bună în legătură cu tot ce-ai lăsat în urmă, de evocarea duminicilor noastre când lăsam larg deschise ușile de la balcon și tu-mi spuneai: „Vino să vezi luna, mamy“. Cât privește jurnalul și Mălurenii: trebuie să plătim pentru seif 2 000 de lei; imediat ce am să pot, am să le duc acolo; deși le-aș crede mai în primejdie decât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și la ora 4. Am stat la taclale despre prietenele ei de la școală, am vorbit de Mangalia și de tine. Apoi, la 4 și jumătate, și-a luat zborul. [...] Seara de primăvară a venit să-mi bată la fereastra dinspre balcon, albăstrie și întunecată. Mama îi scrie la birou fiicei ei iubite, în această casă mobilată cu atâta dragoste pentru ea. Unde ești tu, sufletul sufletului meu, dulceața mea, temeiul vieții mele, speranța mea, dulcea și inefabila mea tandrețe? Mama 52
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru mine, care te iubesc și aștept. M. c. p. 17 ianuarie [1950], marți dimineață Draga mea dragă, Frigul s-a mai muiat; dimineața e strălucitoare; chiar dacă acoperișurile sunt pline de zăpadă, azi dimineață, când s-au deschis ușile de la balcon pentru a se face „curat“, o puternică mireasmă de lăstăriș a cuprins biroul și camera ta. A sosit ieri cartea poștală în care îmi spui că ai primit darul sau mai degrabă darurile de la Alexandre; am fost foarte încântată; mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te las singură. II Miercuri dimineața, 8 februarie [1950] [...] În casă, cam răcoare; termometrul lui André, așezat lângă cutia [de porțelan] de Sèvres a lui Philippe, pe raf tul bibliotecii de deasupra micului tău birou, arată acum 13° lângă ușa balconului și 15° pe birou. [...] I-am telefonat lui Lucy și mi-a amintit că săptămâna asta am de citit, ca toți profesorii, un capitol lung din ma rele pedagog Cairov și o broșură de Roller, marele nostru academician. Trebuie să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
c. p. Miercuri, 21 iunie [1950] Cu toate că nu muncisem foarte mult, aseară eram așa de obosită, că n-am mai putut termina de scris cartea asta poștală. Așa că o termin acum, înainte de a pleca la școală. Pe ușa mare de la balcon ajung la mine melodii repetate stângaci și nostalgic de un copil, pentru serbarea de sfârșit de an. Și inima mi se întoarce dureros în trecut, spre o fetiță care, acum o jumătate de veac, cânta la pian fermecată să vadă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pot acoperi niciodată cheltuielile, am chemat un grădinar căruia i am dat 500 de lei ca să schimbe pământul, să planteze, să plivească - a venit cu un sac mare de gunoi pentru flori și timp de două ore a lucrat pe balconul mare; nume lati nești, din când în când: nivea nu știu cum, cactus grassulus. Era atât de plăcut, era cu totul altceva; și apoi, el desprindea rădăcinile cu atâta delicatețe, cu grijă și cu dragoste, le curăța și le replanta, încât aproape
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poștală din 22 septembrie, pe care n-am citit-o decât la ora 9, păstrând-o ca o frumoasă răsplată la sfârșitul activității mele casnice. M-am întors în casă după exact 12 ore de absență. Cum așternutul era pe balconul mare, la aerisit, mi-am făcut întâi patul, apoi mi-am pregătit cina, am spălat vasele, am căutat cărți pentru seria care începe mâine (și n-am găsit), pe urmă mi-am fumat cele două țigări în fotoliu - ritualul de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care Luke și cu mine vom dansa primul dans. O, Doamne. E chiar mai uriașă decât mi-o aduceam aminte. Chiar mai aurită și mai grandioasă. Întregul spațiu e înconjurat de spoturi de lumină, care pun în evidență candelabrele și balcoanele. Lumina devine brusc una stroboscopică, apoi flashuri disco, ce se joacă vesele pe chipurile chelnerilor care fac ultimele retușuri la aranjamentele de pe mese. Fiecare masă circulară are în centru un ornament din flori albe în cascadă. Tavanul a fost capitonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
scap de bătrânelul dispus să-mi spună istoria vieții lui și să o asculte pe a mea. Rămân singură, este ora unu noaptea și oboseala mi-a dispărut ca prin magie. Deschid ușa și ferestrele să aerisesc și ies pe balcon să admir priveliștea. Iquitos este situat la confluența a trei râuri mari: Nanay, Amazon și Itaya. Are aproape 400.000 de locuitori, este capitala regiunii amazoniene peruane și este considerat orașul cel mai mare din lume unde nu se poate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu am putut să-mi explic ce m-a făcut să-l urmez. Iată-ne ajunși. Tata a luat loc pe scaunele dinainte pregătite pentru cei ca el: „cei care căzuseră.” Eu am ales un loc mai retras, undeva la balcon. Mi-am zis: „De aici voi urmări mai bine tot ce se întâmplă!” A început programul cu rugăciune, cântece de laudă, poezie. La un moment dat am observat și camere de luat vederi pe acolo... Deodată, cineva din cei care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Lupu Vilson - Responsabilul cu Lucrarea Personală, o persoană dinamică, care studia și se implica în lucrare, având un viitor foarte promițător, punându-i în umbră pe ,,alții”, cărora le plăcea să conducă fără să facă nimic. Grupa noastră era la balcon și era cea mai mare grupă din comunitate, ajunsese la aproximativ 30 - 40 persoane. Când l-am întrebat pe Dirigintele Școlii de Sabat din ce motiv nu mai suntem instructori, ni s-a răspuns: “Întrebați-l pe pastor!” De asemenea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
21 decembrie, cănd bandă este introdusă în stația de amplificare de echipă din podul Ateneului, lumea adunată la miting aude răpăitul de gloanțe și urletul femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenți intra în panică, refugunda-se. Ceaușescu, lipsit de vizibilitate în balconul C.C.-ului, nu înțelege ce se petrece și strigă: Stați liniștiți tovarăși." Elenă strigă și ea. Prea târziu. Mitingul s-a spart. Alți manifestanți intra în Piață Palatului, cu pancarte anticeausiste. Se formează în Piață Universității un nucleu de rezistență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
edituri de stat. Apoi, însoțit deo parte dintre cel prezenți, Iliescu s-a grăbit să ajungă în Piață Palatului. îi însoțeau, printre alții, Militaru, Guse, Brucan și Român. Căpitanul Lupoi, omul lui Stănculescu, le deschidea drumul prin mulțime. Ajuns în balconul C.C.-ului care, după întreruperea de o oră sij umatate a emisiei televiziunii, devenise singură tribuna a evenimentelor, Iliescu și-a modificat stilul. Salută cu semnul victoriei, renunță la apelativul tovarăși, si se prezenta mulțimii drept șef al "Comitetului Salvării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
diverse promisiuni. "Dictatorul va fi dus în fața justiției', a anunțat Iliescu, o afirmație pe care curând o va regretă. Cum mulțimea nu reacționa pozitiv, Iliescu mai adaugă câteva fraze populiste, apoi anunță: "Vom trece acum la formarea conducerii provizorii." Abandonind balconul, unde se va instala Dumitru Mazilu (creatorul "Forumului Cetățenesc", după modelul ceh), întregul grup, cu Iliescu în frunte - afisind un aer destul de panicat - a dispărut în sediul C.C.-ului. Pentru a scăpa de supravegherea permanentă și neîncrezătoare a revoluționarilor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Băi, au ieșit ăia de pe Olteniței și i-au oprit nu știu cine; au ieșit ăia de la Cluj și nu știu ce s-a întâmplat". S. B.: Cât de dese erau atacurile? M. M.: Într-una din zile s-a tras de la unul dintre balcoanele de la Ambasador, deci din spatele nostru (vezi foto 4). Cineva trăgea cu arme automate. Cine, nu știu! C-or fi fost militari, dar din altă parte, c-or fi fost gărzi patriotice, c-or fi fost diversioniști, nu știu, că eu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
eu la autostație. Și-am zis: "Dar cine trage? De unde trage? Cine?" Și mă întrebau subordonații ce să facă. Și v-am spus ce le-am spus: "Ripostați și voi!" S. B.: Ați ascultat de ordinul lui Sergiu Nicolaescu din balcon? M. M.: N-am avut niciun fel de legătură. Ne cunoșteam cu Sergiu Nicolaescu, pentru că... S. B.: I-ați dat militari la filmări. M. M.: I-am dat militari la filmări. Acesta-i adevărul. Deci, ne cunoșteam dar nici măcar n-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mor de nervi! Dar treburi din ăstea nici naiba nu le știe. S. B.: Cât ați stat în Piață? M. M.: Până pe 31 decembrie, până la Revelion. S. B.: În concluzie, în timpul evenimentelor nu ați ascultat ce vi se transmitea din balcon? M. M.: În primul rând, eu aveam un comandant ale cărui ordine le executam și, în al doilea rând, aveam înrădăcinată ideea că nu ne interesează politica. Dumneavoastră nu vă dați seama ce putere aș fi avut eu atunci, fiind
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
spre Piață. M. M.: Stați să vedeți ce am pățit cu ei! În Piață, la un moment dat, îmi spune cineva: Domnule, se trage din spatele nostru!" " Băi, cum să se tragă? De unde? Ia identificați!" Îmi spune, cică: De undeva, de la balcon sau etajul doi sau trei, de la Hotelul Ambasador". Că ați văzut că în fața Ambasadorului, chiar pe mijloc, e o stradă care merge și pătrunde până în piață (vezi foto 8). "Ce facem?" Nu deschideți focul, deocamdată mergeți, vedeți despre ce e
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Piața Palatului cu indicarea poziției tancurilor Foto 1: Tancurile Regimentului 01060 în fața clădirii CC al PCR Foto 2: Tancurile Regimentului 01060 în fața clădirii CC al PCR Foto 3: În fața fostei croitorii Crolux Foto 4: Hotel "Ambasador". S-a tras de la balcoanele de la etajele superioare Foto 5: Dispunerea tancurilor în Piața Palatului Foto 6: Tancurile în fața Bibliotecii Foto 7: Tancurile în fața Bibliotecii Foto 8: Starada Benjamin Franklin văzută dinspre Piața Palatului. În capătul ei este Hotelul Ambasador, de la balcoanele căruia s-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a tras de la balcoanele de la etajele superioare Foto 5: Dispunerea tancurilor în Piața Palatului Foto 6: Tancurile în fața Bibliotecii Foto 7: Tancurile în fața Bibliotecii Foto 8: Starada Benjamin Franklin văzută dinspre Piața Palatului. În capătul ei este Hotelul Ambasador, de la balcoanele căruia s-a tras asupra militarilor aflați în Piață cu fața spre Palat. Foto 9: Clădirea fostului Divizion 333 de Artilerie Antiaeriană (noiembrie 2014) Foto 10: Clădirea fostului Regiment 20 de Tancuri (noiembrie 2014) 1 În volum se utilizează prescurtarea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
într-o atmosferă calmă care anunța un apus spectaculos. Ne-am cumpărat pâine, conserve de pește, vin și am mers la hotel, unde era curat, alb pe pat și aer condiționat în cameră. Am făcut duș și am ieșit pe balconul care ne dezvăluia verdele peisajului. Ne-am simțit minunat, eliberați, și în sfârșit, oameni în vacanță, fără spaime și griji. Dimineață, pe la ora 4-4.30 au început să cânte cocoșii ca la țară în Oltenia. Ne-am sculat și pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care ne dezvăluia verdele peisajului. Ne-am simțit minunat, eliberați, și în sfârșit, oameni în vacanță, fără spaime și griji. Dimineață, pe la ora 4-4.30 au început să cânte cocoșii ca la țară în Oltenia. Ne-am sculat și pe balcon am așteptat răsăritul unui soare uriaș. Am servit cafeaua și am coborât la micul dejun în restaurantul hotelului, unde erau de toate (chiar și salată de fructe). Ne-am regrupat cu bătrânii care seara fuseseră la dans și deja perechile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]