6,215 matches
-
prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția și nici frica... simțind în ăuitul lui, chemări de răzbunare, și, el omul pădurii știa ce înseamnă asta din partea lupului... fiară crâncenă care ucide, așa cum i-a poruncid
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de mult își iubea bătrânul Toma, nepoata... cât de mult! În ultima vreme, o ia tot mai des cu dânsu.. s-o învețe meșteșugu‟ vânătorii. Pi cât‟îi di gingașă, pe-atâta‟i di băiețoasă! murmură bătrânul. Și râse în barbă, netezindu-și-o, mândru de vlăstarul neamului său. Acum se simte slab și, ar fi vrut să-l roage pe Anton s-o lase mai mult pe acasă, cu dânsul.. simțea că are nevoie de ea, dar îi era rușine
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tufe, care mișca, sus pe creastă. Acolo se profila clar, pe cerul verzui, silueta unui animal. Erau cel mult șaptezeci-optzeci de pași până acolo... la prima vedere părea să fie lup. Când, deodată, i-a recunoscut urechile cu pămătufuri și barba plină acoperindu-i fălcile. I s-a tăiat răsuflarea... De când îl urmărea... Râsul își întoarse capul și se uită în jos, direct spre el. Anton s-a lăsat, puțin, încet în jos...obrazul său păstra taina unei hotărâri luate de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își zise el resemnat, dar și satisfăcut, știind cât îi de scump la vedere râsul. Se înnoptase, parcă după dispariția râsului, nimic nu părea să-i mai trezească interesul. Dar, iată minunea... Sus pe coamă, un cap de animal cu barbă mare și urechi ascuțite, terminate cu pămătufuri, s-a conturat pe cer. Animalul cu picioarele-i lungi, ieșea clar în relief... Era râsul!.. Un salt arcuit... și, prădătorul își începu vânătoarea nocturnă. Fără nici cel mai mic zgomot, se prelingea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un descântec, și, ca un izvoraș îi susura în inimă un fel de liniște, un fel de mângâiere; el însă, tot pe-a lui o ținea... și, ieși din crâșmă ca un vârtej. Bătrânul bătu aerul cu palma, murmurând în barbă: - Prostia n-are rânduială, și de-aceia nu te poți înțălegi cu dânsa. Prostu‟ nu intră pe poartă, o faci pi grozavu‟ sărind gardu‟!.. În pragul crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se iubesc ! CHEF DE ȘCOALĂ Vacanța ? Un chef de-o vară ! De luni, are-un chef de...școală, Cum avem noi chef de... boală ! Cartea-i grea ? Fata-i...ușoară ! IMPOSTURĂ Ca și autorii mari, Cu emfază domnul poartă Plete, barbă, ochelari, Și-i om bun ! Nu...om de artă! ARITMETICĂ Cât câștigă bine-afară, Mă distrez, cinci ani în țară, Cumpărăm o vilă nouă, Divorțăm și i...,,pe din două’’! SPECTACOLE DE REVISTĂ Peste secoli cinci, ori...șase, Tot se va
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
dorise să mă ia în brațe curgeau pe tâmple ca niște lacrimi imagini pierdute întoarse din drum așa am ajuns în propria copilărie cu poveștile ascunse prin buzunarele pantalonilor scurți nici nu mi-am dat seama când am crescut doar barba era din ce în ce mai aspră în fiecare dimineață la un moment dat eram aproape bătrân neras de trei zile mergeam împleticit prin gânduri obosite adânci ca șleaurile de pe ulița bunicii mirosea a cireșe amare iar eu am fugit din bătătură în picioarele
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
foc la casă ca să-și acopere urmele - ca să Încurce poliția. Da, se poate și asta, am admis eu. Mi-am frecat o porțiune perfect circulară de piele fină de pe fața-mi care era În rest acoperită cu un Început de barbă: este locul În care m-a Înțepat un țânțar când eram În Turcia, și de atunci nu a mai fost nevoie să rad vreodată acea zonă. Destul de des, mă pomenesc trecându-mi degetele peste ea atunci când nu mă simt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
chirurgical era un singur cadavru, acela al unui bărbat. Instrumentele erau mânuite cu pricepere de un tip pirpiriu, ușor adus de spate, cu părul negru și frunte Înaltă, cu ochelari pe un nas lung, coroiat, cu mustață Îngrijită și o barbă scurtă. Purta cizme de cauciuc, un șorț mare, mănuși de cauciuc și un guler apretat și cravată. Am intrat Încetișor pe ușă și am privit cadavrul cu o curiozitate profesională. Mergând mai aproape, am Încercat să Îmi dau seama care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
arcuită ca un liliac pe zidul unei cripte. Respirația lui era mai Îngrozitoare decât mi-aș fi putut imagina. Pentru binele tău, șmecherule, ar fi bine să fie adevărat. Ar fi o adevărată plăcere să te azvârl afară. Înjurând În barbă, se Îndreptă legănat spre birou și, furios, formă un număr: — Fräulein Rudel așteaptă pe cineva? Întrebă el, temperându-și tonul. Numai că mie nu mi-a spus. Când povestea mea Îi fu confirmată, Îi căzu fața. Puse receptorul jos și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
preferat al vreunui maharajah, și de picioarele lui Jeschonnek, cu ghetre de un alb imaculat, care dispărură imediat sub masă când am intrat pe ușă. Gert Jeschonnek era un fel de arici țâfnos, cu ochi mici, porcini, și cu o barbă tăiată scurt pe fața-i arsă de soare. Era Îmbrăcat cu un costum la două rânduri de nasturi gri-deschis, care ar fi fost potrivit mai degrabă unui bărbat cu zece ani mai tânăr decât el, iar la rever avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În ușa apartamentului ei, fără nimic pe sub halatul murdar din prosop, pe care-l lăsase desfăcut, și Își aprinse o țigară pe jumătate fumată. — Îl caut pe Neumann, i-am zis făcând tot posibilul să ignor cele două copane și barba de boier rus dintre ele, care erau lăsate la vedere de dragul meu. Simțeai mâncărimile sifilisului numai uitându-te la ea. Am adăugat: — Sunt un prieten de-al lui. Țestoasa căscă neconvingător și, considerând că am văzut destul pe degeaba, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și faptele trecute de vitejie îi înduplecă să urce puținul și gârbovul trup al bătrânului pe calul lui Ionică. Nu după mult timp, tustrei drumeții ajunseră la porțile mănăstirii. Ce căutați ziua-n amiaza mare, nevrednicilor? întrebă un călugăr cu barba sură și lungă până la brâul antiriului. Ne-a trimis tătuța Vasile la starețul Ioan! răspunseră băieții. Apoi, prea sfinția sa are alte treburi, îl mai năcăjîți și voi cu prostiile voastre lumești! se mânie cuviosul călugăr Pahomie. Părintele Ioan ne așteaptă! strigă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
printre mărăcinii de la marginea satului. Boierul îl trimise la școala călugărească, iar el, vrednic, venise să conducă mănăstirea de la Sângeap, unde primise și întâiul botez. Ce veste, poveste vă poartă pașii spre mănăstire, fraților? ceru lămuriri înaltul prelat, a cărui barbă de-abia cărunțise. Preasfinția ta, un mare necaz ne apasă. Vrem să scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la bătrâni că este
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Undeva, într-un gang, un tânăr indian se odihnește sau așteaptă ceva, așezat pe ultima treaptă de la intrarea unui magazin, și îngînă un cântec pe care nu-l aude nimeni în afară de el; un bătrân cu obrazul măsliniu cotropit de o barbă țepoasă și albă s-a așezat mai la o parte și privește în gol; vânzătorii de ziare, voceadores, își continuă melopeea, mașinile își continuă goana prin oraș și, poate, tocmai în acest timp arheologii au scos din țărână, în locul unde
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
el a fost convins, poate cel dintâi, că se împlinea o profeție a legendei. Un scrib i-a trimis un portret al lui Cortes și împăratul aztec n-a mai avut atunci nici o îndoială; misteriosul străin cu fața palidă, cu barba scurtă și neagră, cu mâinile și picioarele vopsite în negru (încălțămintea și mănușile armurii!), cu pălăria asemănătoare acelui huaxtec purtat odinioară de Quetzalcoatl, nu putea fi altul decât zeul plecat pe mare, care devenise luceafărul de dimineață, dar care făgăduise
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și rânjit, Papa cânta acum "Sus, muncitori și-nainte/ Pe drumul marii biruinți", cu un refren improvizat care suna obsesiv: "Inți, inți, ia-o-n dinți", la care cei din jur se strâmbau de râs. Buzdugan, căruia-i creștea o barbă verzuie încă din clasa a noua, răsfoia, rezemat de bara panoului, o revista de rock avangardistă, plină de fotografii cu AC/DC în concert. în jurul lui se adunaseră șapte-opt colegi indignați că, într-un articol pe care Cici îl traducea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zboare de pe deget... Am coborât și eu. O astfel de văioagă îmi imaginasem când, pe la opt ani, culcat pe canapea, citisem prima carte de basme și când toate acele topografii și personaje fabuloase, muntele de sticlă, Omul de flori cu barba de mătase, Triști-Copil și Inia-Dinia, Pipăruș Patru și Florea-nfloritul mi se răsuceau în minte, desenând figuri parcă luminate din interior. Era Valea Uitării, unde cine 56 adoarme își pierde dorul de părinți și de locurile unde s-a născut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
umărul meu, Nu te duci să te culci? Ba da, vocea mea aproape șoptită, Ai crescut! și el îmi cunoaște frământarea, te țin minte un copil și palma sa aspră îmi mângâie obrajii, o mângâiere pe care, Ți-a crescut barba, nu te-ai mai bărbierit deloc?! Tulburat eu de atingerea curioasă a mâinilor lui, dornice să mă vadă, Nu! Și nici nu vreau să mă bărbieresc, n-am nici ustensile, îi mărturisesc apoi simplu, mă arde trecuta lui atingere, înfiorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-are nici mâna întinsă, nici o cutie goală prin preajmă sau, cel puțin, un carton pe care să-i arunci ceva mărunțiș, poate nici nu-i cerșetor, o fi beat, soarele se joacă pe chipul lui îmbătrânit, încadrat de o barbă încâlcită, căruntă, poartă pe el îmbrăcăminte pentru toate anotimpurile, ca și cum ar fi dus deodată cu el tot timpul în spinare, toată viața lui, aș fi vrut să pun asta în desenul meu, în privirea lui, acea conștiință că timpul începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chipului său, desenez, Nu-i rău! Zâmbește peste umărul meu un tânăr cu două halbe de bere în mână, dacă ai fi student la Arte te-aș cunoaște, dar, Nu sunt! spun împodobindu-l pe bătrân cu câteva fire de barbă, Voi încerca însă la toamnă, lasă cele două halbe de bere pe masa mea, face un semn spre o masă apropiată, Radu Tancred, se prezintă, Doru Zmeu, îmi întinde mâna și celălalt tânăr, Theo Ignat! numele meu, Se recomandă amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine dispuși, apoi încep să rememoreze cu mare haz din figurile celebre de nebuni ai orașului, ascult și nu ascult spusele lor, m-aș ridica să plec, dar n-aș vrea să fiu nepoliticos, Milu! O figură de milioane, cu barba deasă ca a unui filosof, n-are niciodată nimic la el decât un fel de poșetă neagră, nu-ți dai seama dacă are ceva în ea sau nu, o ține strâns la piept cu dreapta îndoită deasupra ei, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
școală, Daniel? Părinte! Da! Cine este mama? Hm! Părintele Ioan mă cheamă lângă el pe laviță, eu am terminat cu îmbrăcatul, Eu aș vrea ca mama mea să fie Învățătoarea! El zâmbește acum, Hm! Ajung în brațele lui, foarte aproape de barba căruntă, Ți-amintești când te-am dus în biserică în prima ta zi de școală și ți-am arătat-o pe Maica sfântă, mama pruncului Iisus, Da! Fiecare copil are o mamă care îi dă naștere, și tot ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
descurajați de prețul unei camere la hotel Târgu Neamț ne-am străduit să ajungem aseară până la mănăstirea Neamț, unde suntem găzduiți de călugări, mănăstirea are două biserici și două paraclise, ne-a explicat de dimineață un călugăr foarte tânăr, fără barbă, predă și la Seminarul teologic din incinta mănăstirii, ne conduce și la muzeu, îi place să stea de vorbă cu Theo, pe mine nu cred că m-a învrednicit cu vreo privire, se uită numai la Theo când ne spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oferite din abundență se pierd în tumultul de voci care urcă până la mine ca o grindină nedorită, slujba e pe sfârșite, și parcă au trecut sute de ani peste aceste locuri, soarele sclipește viu în auriul hainelor preoțești, cel cu barbă albă e episcopul, spune o voce în spatele meu, dar cel din dreapta lui? Frumos bărbat, e tot de la episcopie! Care-i protopopul? Cel cu, ochii mei se rotesc neliniștiți prin curtea mănăstirii încercând să dau de ceva cunoscut mie, biserica cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]