4,406 matches
-
Vinge să fi scris opera sa bine-cunoscută), naratorul găsește o culegere de povestiri de Vernor Vinge pe raftul de sus al unei biblioteci dintr-o lume îndepărtată a viitorului, dar coperta este atât de distrusă încât el crede că un bibliotecar a confundat pe cotor "V. Vinge" cu "Winge". În cartea lui David Brin "Kiln People", personajul principal experimenteazî ceva de genul "focalizării Vingeene," o referire subtilă la "Foc în adânc". Recenzia lui Vinge asupra cărții apare pe ultima copertă. În
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
a născut la 30 aprilie, 1953, în familia lui Vasile și a Ecaterinei Trifan.După absolvirea Școlii medii din Slobozia Mare, își continuă studiile la Facultatea de Biblioteconomie și Bibliografie a Universității de Stat din Chișinău (1972-1976). A lucrat în calitate de bibliotecar-șef la Biblioteca științifică a Universității de Stat (1976-1988), apoi bibliograf la Colegiul de Traduceri al Uniunii Scriitorilor din Moldova; redactor la ziarul "Glasul Națiunii" (1990-1991). Din 1991 este secretar științific la Centrul Național de Studii Literare și Muzeografie "M.
Călina Trifan () [Corola-website/Science/307956_a_309285]
-
de antiromânism. a fost redactor al revistei Cercului literar pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie 1945. În 1947 a obținut Premiul scriitorilor tineri al Fundațiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris "Poeți români". În perioada 1948-1952 a fost bibliotecar la filiala din Cluj a Academiei Române. În 1956 revine în publicistica literară, dar în 1958 este acuzat de estetism și "demascat" în "Scânteia" pentru tentativă de "subminare a bazelor literaturii socialiste". Din 1961 până în 1964 este încarcerat la Jilava. După
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
ca Alan Moore și Grant Morrison (care îl citează într-un episod din Doom Patrol) și cantautori ca Francesco Guccini și Elvis Costello. Umberto Eco, în romanul Numele trandafirului numește pe unul dintre protagoniștii care a aspirat la funcția de bibliotecar, fără a reuși, "Jorge da Burgos", explicând la sfârșit că s-a referit chiar la Borges. În ciuda faptului că a fost favoritul obligatoriu al fiecărei ediții ale Premiului Nobel, începând cu anii 50, Academia Suedeză nu îl premiază niciodată, preferând
Jorge Luis Borges () [Corola-website/Science/302356_a_303685]
-
Histria în Dobrogea. Aici a luat contact cu metoda fotografiei aeriene și și-a dat seama de avantajele acesteia pentru arheologie. De tânăr, în 1939, devine membru al Școlii Române din Roma ("Accademia di Romania"), iar în 1943 este numit bibliotecarul acestei școli. La sfârșitul anului 1949 este invitat să participe la săpăturile din Sicilia, lucrând pe șantierele arheologice din Siracusa și Lentini. Din 1951 și până în 1961 conduce săpăturile de la Gela, mai ales cele de pe teritoriul antic al cetății, lucrând
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]
-
august 2008, București) a fost un eseist, prozator, scriitor și traducător român. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1951. A fost curator la primele expoziții retrospective Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Dumitru Ghiață (între 1955-1956), bibliotecar la Bibliotecă Centrală de Stat și Bibliotecă Centrală Universitară (1957-1962), apoi cercetător științific la Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice. A debutat cu proza în revistă „Luceafărul” în anul 1968, la patruzeci de ani, si a fost membru al „Școlii
Tudor Țopa () [Corola-website/Science/299006_a_300335]
-
al umorului, care, bazat pe viziunea sa interioară și pe un studiu adâncit al realității istorice, este capabil să descrie viu diferite timpuri și evenimente istorice. După ce a trăit câțiva ani la München și a fost, în anii 1858 - 1859, bibliotecar al Prințului Egon von Fürstenberg la Donaueschingen, Scheffel se îmbolnăvește în 1860. A stat pentru o anumită vreme la Meersburg, pe malul lacului Constanța, oaspete al baronului Joseph von Lassberg, iar apoi, la castelul Wartburg, din Turingia, oaspete al marelui
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
dynamique", cea secundară fiind " Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine". Din 1938 este profesor titular de estetică la Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj, de unde este înlăturat de noile autorități în 1948. Până în 1961 este bibliotecar, alături de Lucian Blaga, la Academia R.P.R., filiala Cluj, din acest an și până în 1971 la catedră, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, în specialitatea Literatură universală și comparată. În perioada în care a fost bibliotecar a lucrat în paralel și la
Liviu Rusu (literat) () [Corola-website/Science/303629_a_304958]
-
autorități în 1948. Până în 1961 este bibliotecar, alături de Lucian Blaga, la Academia R.P.R., filiala Cluj, din acest an și până în 1971 la catedră, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, în specialitatea Literatură universală și comparată. În perioada în care a fost bibliotecar a lucrat în paralel și la Institutul de Lingvistică, fiind cercetător în cadrul colectivului de literatura română. A colaborat la diverse publicații de cultură din țară și străinătate, a participat la importante congrese internaționale de estetică și literatură comparată, a ținut
Liviu Rusu (literat) () [Corola-website/Science/303629_a_304958]
-
diferite lagăre. A fost trimis într-un lagăr de muncă forțată într-o carieră de piatră, de unde a putut scăpa la venirea Armatei Roșii, întorcându-se la Cernăuți. În 1945, Kittner s-a mutat la București unde a lucrat ca bibliotecar la ARLUS, o societate de relații culturale între România și Uniunea Sovietică. În anii postbelici, Kittner a fost activ ca traducător, crainic și scriitor. În 1958, Kittner intrase în vizorul Securității care era interesată să afle amănunte despre scriitorii Alfred
Alfred Kittner () [Corola-website/Science/303803_a_305132]
-
în proză. Ludicul verbal este exploatat la maximum în poemul Zăpodie. Preluând simbolistica șahului, titlurile capitolelor denumesc mișcări și poziții proprii acestui joc: Albul mută, Șah la rege, Cal contra turn, Mat contra regelui. Matei moștenește de la Verde meseria de bibliotecar, fapt ce-l va obliga moral și îl va determina să continue să creeze el insuși. Sârguinciosul bibliotecar invizibil înlocuiește volumele dispărute cu scrierile proprii, alcătuind din opera sa o lume întreagă: „astupam rafturile pustii cu foi scrise mărunt, pâna
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
și poziții proprii acestui joc: Albul mută, Șah la rege, Cal contra turn, Mat contra regelui. Matei moștenește de la Verde meseria de bibliotecar, fapt ce-l va obliga moral și îl va determina să continue să creeze el insuși. Sârguinciosul bibliotecar invizibil înlocuiește volumele dispărute cu scrierile proprii, alcătuind din opera sa o lume întreagă: „astupam rafturile pustii cu foi scrise mărunt, pâna ce m-am trezit din nou singur, față în față cu o singură carte. Am botezat-o Eva
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
de 11 decembrie 1875, în satul Mărculești din districtul Soroca (astăzi raionul Florești), pe atunci aflat în gubernia Basarabia (parte componentă a Rusiei), numindu-se la naștere Yehuda Leib Fishman. Fratele său, Zaharia Fishman (1891-1926), a fost pamfletar, arhivist și bibliotecar la Ierusalim. Sora sa mai mică era Ada Maimon (1893-1973), aleasă ulterior ca deputat în Knesset (1949-1955). Fishman a făcut studii la o școală evreiască (yeshiva) din Lituania, obținând titlul de rabin. El a lucrat ca rabin în satul natal
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
Universitatea de Stat din Chișinău și în decursul a două decenii conduce catedră de biblioteconomie a Facultății de Filologie, ulterior, Facultatea de Jurnalism și Științe ale comunicării. Timp de peste 35 de ani a fost implicat în procesul de instruire a bibliotecarilor din RSS Moldoveneasca și apoi Republică Moldova. La început, în calitate de lector la Facultatea de Biblioteconomie și Bibliografie a USM, mai tarziu, după susținerea în 1974 a tezei de doctor în științe istorice, timp de 12 ani în calitate de șef al catedrei
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
în Franța. Nu numai că Francisc a sprijinit o serie de mari scriitori, el a fost, de asemenea, poet, chiar dacă nu unul de mare calitate. Francisc a îmbunătățit biblioteca regală; el a numit pe marele umanist francez Guillaume Budé ca bibliotecar șef și a început să extindă colecția de cărți. Agenții angajați de Francisc și trimiși în Italia au căutat cărți rare și manuscrise și le-au trimis în Franța. În timpul domniei sale mărimea bibliotecii a crescut considerabil. Francisc a stabilit un
Francisc I al Franței () [Corola-website/Science/311778_a_313107]
-
vârsta de 15 ani, el a părăsit satul natal și s-a înscris la Școala agricolă din Râbnița. Foametea și tifosul l-au făcut în anul 1921, după absolvirea școlii, să revină în satul natal ca secretar al sovietului sătesc, bibliotecar, director al unui teatru de amatori. Pentru o scurtă vreme, a făcut parte și din orchestra muzicală sătească. În anul 1926, Verșigora este încorporat în Armata Roșie. În anul 1927, după finalizarea stagiului militar obligatoriu în Armata Roșie, el s-
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
teoretic „Octavian Goga” din Huedin, jud. Cluj (1992-1993). În anul 1993 se angajează pedagog la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Cluj-Napoca. Din anul 1994 până în 2001 va ocupa mai multe funcții în cadrul acestei instituții :profesor de istorie și limbi clasice (1994-1997), bibliotecar (1997-2001). În anul 1999 intră în învățămîntul universitar ca lector titular la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Oradea (1999-2000), unde va preda limbile clasice (limba greacă și limba latină), dar și Istoria filosofiei. În anul 2000 devine lector universitar
Vasile Chira () [Corola-website/Science/312373_a_313702]
-
control, s-a dat foc curții boieresti. A ars acoperișul, însă de atunci clădirea nu a mai fost reparată, și nu a mai fost funcțională. A fost începută o anchetă, însă a fost stopată. Suspectat de izbucnirea incendiului a fost bibliotecarul, însă focul nu a început în bibliotecă, ci de pe acoperiș. De inimă rea, bibliotecarul a înnebunit.”" Conacul avea o suprafață de circa 500 metri pătrați, pardoseli din stejar masiv, groase de peste 6 cm, beciuri, pereți groși de aproape un metru
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
nu a mai fost reparată, și nu a mai fost funcțională. A fost începută o anchetă, însă a fost stopată. Suspectat de izbucnirea incendiului a fost bibliotecarul, însă focul nu a început în bibliotecă, ci de pe acoperiș. De inimă rea, bibliotecarul a înnebunit.”" Conacul avea o suprafață de circa 500 metri pătrați, pardoseli din stejar masiv, groase de peste 6 cm, beciuri, pereți groși de aproape un metru, precum și un zid împrejmuitor de piatră. După Revoluția din decembrie 1989, a fost distrus
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
mari poeți de expresie germană și franceză. Viața îi este marcată de alternanța între activitățile neintelectuale - va fi miner la "Baia Borșa" (1984-1985), matrițer la Băilești (1985-1987), morar la Siliștea Crucii (1994-1999) - și încercarea de revenire la profesia sa de bibliotecar la Întreprinderea „Nicovala” din Sighișoara (1987-1991), profesor de franceză și română la școlile generale din Albești (1991-1993) și Archita (1993-1994, din 1999 până la moarte) în județul Mureș -, preocuparea permanentă rămănând, în tot acest timp, activitatea de traducător. Mihail Nemeș s-
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
le-a făcut în sat iar pe cele liceale la Sibiu și Blaj. În ""Mica Romă"", ca gimnazist iar mai apoi ca student teolog a făcut parte din Societatea de lectură "Ioan Inocențiu Micu Klein" a elevilor blăjeni, fiind chiar bibliotecarul acesteia. ""Matura"" și-o trece în 1885 iar ca student la teologie în anul IV, prelucrează și adaptează lucrarea lui L. Pauer, "Der Lehrer von Apfelheim", apărută la Viena, iar în limba română, la Brașov în 1888, sub titlul "Învățătorul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
învățat la început meseria de giuvaergiu, pe care a practicat-o până la vârsta de 40 de ani. Din cauza unei deformități a coloanei vertebrale, era poreclit "îl gobbo" ("cocoșatul"). Înclinat mai de grabă studiului operelor clasice, devine elevul lui Michele Ermini, bibliotecarul cardinalului Lepoldo de' Medici, dobândind în scurt timp faima unei ample erudiții, în special de cunoscător al limbilor latină, greacă și ebraica. În 1673, marele duce al Toscanei, Cosimo III de' Medici, îl numește bibliotecar al "Bibliotecii Palatine" ("Bibliotecă Palatina
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
devine elevul lui Michele Ermini, bibliotecarul cardinalului Lepoldo de' Medici, dobândind în scurt timp faima unei ample erudiții, în special de cunoscător al limbilor latină, greacă și ebraica. În 1673, marele duce al Toscanei, Cosimo III de' Medici, îl numește bibliotecar al "Bibliotecii Palatine" ("Bibliotecă Palatina") a orașului Florența, care reunea bibliotecă din "Palazzo Pitti", "Bibliotecă Medicea Laurenziana" pentru manuscrise și "Bibliotecă Nazionale Centrale di Firenze" pentru opere tipărite. Magliabechi devine figură centrală a vietii literare din Florența, oameni de cultură
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
Alexandru Balaci, George Lăzărescu, Doina Derer și pe Marco Cugno (secția italiană și română). Lucrarea să de diplomă a fost primul studiu din lumea noastră universitară despre poezia și proza lui Cesare Pavese. A lucrat ca profesor de țară (1967-1971), bibliotecar la serviciul de schimburi internaționale al Bibliotecii Naționale (1971-1990), după 1990 redactor de pagina culturală la cotidianul "Dimineață" și apoi la săptămânalul "Baricada" (1991-1996); în prezent colaborează la câteva reviste literare, între care "Luceafărul de dimineață", "România literară", "Hyperyon" etc.
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
la birourile administrației districtuale, apoi ajutor de contabil și contabil la birourile petroliere. Biblioteca înființată în 1878 la inițiativa Societății Umanistice din Baku avea să joace un rol important în formarea literară a viitorului scriitor. Alexandr Movsisian a devenit primul bibliotecar al orașului. În 1883 s-a stabilit în orașul Tiflis, pentru a se consacra literaturii. În același an a publicat în periodicul "Mșac" ("Muncitorul"), la care va deveni secretar de redacție, prima sa lucrare literară, povestirea " Incendiu la sondele de
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]