7,814 matches
-
prezentă. Ceva o rodea pe dinăuntru, În tăcere și totuși strident. — Ce se petrece? am șoptit eu. Mi-a răspuns printr-un zîmbet sfîșiat, de frică și de singurătate. M-am văzut atunci pe mine Însumi prin ochii ei; un biet băiat străveziu care crezuse că cucerise lumea Într-o oră și care Încă nu știa că o poate pierde Într-un minut. Am continuat să merg, fără să aștept un răspuns. Treaz, În sfîrșit. La scurt timp, se auzi zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cusută de un șorț, Încuviință. — Știi cînd o să se Întoarcă? Fata ridică din umeri. — S-a dus cu stăpînii la doctor acum vreo două ore. — La doctor? E bolnavă? Nu știu, domnișorule. Am hotărît să n-o mai martirizez pe biata fată. Absența părinților Beei Îmi deschidea alte drumuri de explorat. — Dar Tomás e acasă? Da, domnișorule. Intrați, că Îl anunț. Am intrat În vestibul și am așteptat. Odinioară, m-aș fi dus direct În camera prietenului meu, Însă de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia lună. Julián era o hîrcă. Nu avea buze, nici obraji. Era un chip fără trăsături, o biată marionetă carbonizată. Orbitele i se lărgiseră și acum Îi dominau expresia. Infirmierele nu mi-au mărturisit-o, Însă simțeau repulsie, aproape frică. Doctorii Îmi spuseseră că un soi de piele violacee, reptiliană, avea să se formeze Încetul cu Încetul, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
păreau să tot iasă de sub pietre În lunile acelea, a insinuat că o fată atrăgătoare ca mine nu avea de ce să recurgă la niște slujbe atît de lumești. Vecinii, care acceptau cu bună-credință povestea mea, cum că Îl Îngrijeam pe bietul meu soț Miquel, care rămăsese invalid și desfigurat În război, ne dădeau de pomană lapte, caș sau pîine, iar uneori chiar pește sărat sau cîrnați trimiși de rudele de la țară. După cîteva luni de penurie, convinsă că va mai trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
După cum mi s-a povestit ulterior - fiindcă eu nu-mi aduc aminte, iar nunțile și le amintesc Întotdeauna mai bine ceilalți -, Înainte de ceremonie, Bernarda și don Gustavo Barceló (urmînd instrucțiunile amănunțite ale lui Fermín) l-au burdușit cu moscatel pe bietul preot, pentru a-l scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l avantaja, a optat, Într-un zbor de licență protocolară, pentru a Înlocui lectura nu știu cărei Epistole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai spun, că atunci când își începea cri-cri-ul, furnicile cădeau întro stare de bucurie, de liniște. Când se trezeau din extaz, se duceau și povesteau altor surate minunea, și atunci sute și sute de alte furnici veneau la fața locului. Dar bietul greieraș nu putea și el să se odihnească, că mulțimea tăbăra pe el. Veneau și gărgărițe și fluturi. Vai de capul lui, fanii nu-l iertau! Se făcu sărmanul subțire, subțire că abia se mai ținea pe picioare. Dintre apropiați
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
lăbuțele ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna: Bine c-ai venit, Medoro! Ia repede cea mai frumoasă trăsură și dă fuga în pădure. Când ajungi sub Marele Stejar, ai să găsești întins pe iarbă un biet prichindel de lemn, pe jumătate mort. Ridică-l binișor, așează-l încet pe pernele trăsurii și adu-mi-l aici! Ai înțeles? Câinele: Ham! Ham! Ham! (iese din scenă alergând) Zâna: (cântă același cântec, valsând) În scenă intră cățelul de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
le urmăm Și mai buni să ne formăm... Prezentatorul 1 Vă prezentăm acum o fată, Cea mai frumoasă din lumea toată! Dar, pentru frumusețea sa, Mama vitregă o ura. Și-ar fi vrut s-o vadă moartă. Ce necaz pe biata fată! Cred că v-ați dat bine seama , Este Albă ca Zăpada... Albă ca Zăpada: Casa este aerisită, Mâncarea este gătită, Rufele-s toate spălate, Paturile aranjate, Cozonacu-i la crescut, Ce mai este de făcut? A... poate prin curte, cumva
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de n-am ce-ți face, cu stăpân sărac cum sunt eu, trebuie de la început să te-nveți să rabzi de foame. Și de creanga grea de floare, Eu mă spânzur, Cotoșman Să mă plângă pe sub soare Numai tu, un biet motan. Da, da, măi Cotoșmane, chiar așa o să fac, fără nimeni pe lume, n-am altceva de făcut decât să mă spânzur. Cotoșman: Fiindcă ești un prost! Ionică: (foarte speriat și surprins)Vorbesti tu? Cotoșman: Da, eu în persoană, m-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de ceva care să i se Întâmple și să semene cu cărțile din colecția „Romanul de dragoste“ pe care tocmai le citea, toate acestea au determinat-o să aleagă un astfel de nume și s-o oblige prin asta pe biata bunică să-l rostească. De ce nu? Soarele Încălzește foarte puternic, arde, e ceva suspect În această intensitate a căldurii lui În acest Început de aprilie. Nu e Însă o căldură plăcută, binecuvântată la Începutul primăverii, ci mai degrabă una filtrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tunete și fulgere, ei bine, și de data aceasta, la Țarburestova, pe malul Donețului, unde ați avut mare poftă să vă scăldați, atât cerul cât și pământul au bubuit În 20 iulie ’42, dar nu neapărat carul de foc al bietului sfânt era la origine. Armata 6 germană, cu cele 18 divizii și cei circa 300.000 de oameni Începuse atacul disperat al Stalingradului. Voi Încă vă mai scăldați În apele Donețului și credeați că sfântul Ilie face să bubuie cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
simplu al directorului un pretext pentru a Începe o nouă povestire. Până atunci Subalternul (e numele cel mai potrivit pentru un asemenea personaj) tot găsise astfel de pretexte la fiecare kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină pe sultan. Treceau pe lângă un câmp pe care mai mulți țărani semănau cu călcâiul pepeni și Subalternul deducea imediat (nu atât pentru el Însuși cât pentru tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
duce la bun sfârșit, Își luase chiar a doua zi după accident concediu de odihnă. Partea a doua a poveștii cu catastrofa feroviară Îl ținu foarte Încordat pe director. Subalternul povestea, de fapt, ce poate fi mai captivant pentru un biet directoraș?, cum se poate obține o audiență la un ministru și cum trebuie să faci pentru a-l convinge pe Înaltul personaj că ceea ce ceri tu pentru un năpăstuit de cumnat este același lucru cu ceea ce de drept i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se supără foarte tare când dădu cu ochii de rățuștele atârnate pe sârmă ca rufele la uscat. Florinuțo, ce-ai avut cu ele? Păi, mămico, s-au murdărit și le-am spălat, apoi le-am pus să se usuce. Dar bietele rățuște își dăduseră obștescul sfârșit, iar Florinuța înțelese că ceva nu făcuse bine și se cam bosumflă, dar spera că mamei îi va trece supărarea când va vedea munca ei din grădină. Uite, mămico, nu sunt frumoase roșiile așa legate
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cuvinte, Rogero, zăpăcit, rușinat a plecat privirrile în pământ și nu a știut ce să răspundă. Melissa a prins acest moment și i-a vârât inelul în deget. Cavalerul a redevenit el însuși imediat. O adevărată lovitură de trăsnet pentru bietul prinț! Copleșit de rușine nu mai îndrăznea să-și privească dascălul în față. Când a ridicat în sfârșit ochii, el nu a mai văzut acea venerabilă arătare, ci pe preoteasa Melissa, care prin puterea inelului apărea acum sub adevărata-I
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ei nu au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori, pentru a ne așeza noi în palatele acestei caste continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de afaceri, de lux, de destrăbălare. În cazul acesta biata mulțime a românilor, prin biruința nostră, ar schimba numai firma exploatatorilor iar țara stoarsă și-ar încorda istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care să-i sugă sângele, adică pe noi. O! Moța, tu n-ai murit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
târziu, Todiriță și-a dres glasul și a deschis vorba, oftând: ― Ție, Dumitre, ce îți pasă? Tu ești sergent: „Soldat, drepți! Soldat, culcat! Târâș, marș!”... Numai în cap nu-i pui să steie. Încolo, în toate felurile... Da’ eu, un biet căprar, ce mă fac, dacă cad pe mâna unuia ca sublocotenentul cel pe care l-am avut când am făcut armata de drept?... Era oltean. Mânca armata pe pâine, nu alta! Trânteală ce am luat de la oltean, nu mă întreba
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mâncare dinainte. Calul, însă, n-a luat nici un fir din brațul de fân pus în iesle. A întors botul spre bătrân, nechezând a rugăminte... ― Țâ-i săti, flăcău’ tati’. Stăi oleacî, să îți aduc apî. N-a durat multă vreme și bietul cal a băut toată apa din găleată, fără să ridice botul din ea. ― Da’ însatat ai mai fost, dragule. Îți mai aduc o găleatî cu apî și niști ovăz, cî tari ai muncit tu azi!... Răspunsul calului a fost un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zâmbet timid. ― Spune-ne, frate, de unde ești și cu ce te-ai ocupat până acum? - l-a întrebat învățătorul. ― Păi, sunt dintr-un sat de pe lângă târgul Ștefăneștilor și până acum n-am făcut mare lucru. Am fost și eu un biet ghid la un muzeu din Iași. ― Asta nu-i o trebușoară la îndemâna oricui - a precizat profesorul. Drept urmare, te rugăm să depeni povestea, dar nu înainte de a simți ce gust mai are vreo una din picăturile de rachiu din ploscă... După ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
La un moment dat, și-a dat seama că pușca mortului a rămas acolo unde acesta a căzut. A pornit aproape alergând spre acel loc...Durerea din umăr n-o mai simțea. Gâfâind, a ajuns, dar cum să găsești o biată pușcă sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o nuia și cu ajutorul ei a răscolit omătul palmă cu palmă... După multă vreme, nuiaua s-a agățat de cureaua puștii... Dar... Ce să facă cu ea? A luat-o cu el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Doamne! Ce să fac? Petruțăăă! Vino încoace!!” - a strigat ea după băiat. A așteptat cu înfrigurare o vreme, dar... nici un răspuns. ― Poate era și el plecat după fete prin sat” - a presupus omul cu afinata. ― Să nu-l învinuim pe bietul flăcău. Mai bine să vedem ce a făcut hangița - i-a îmbiat povestitorul. Biata de ea, văzând că nu primește nici un răspuns, și-a scos șorțul și împăturindu-l i l-a așezat lotrului sub cap. A alergat la bucătărie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă e el sau altcineva” - l-am potolit eu. Ne-am oprit, să urmărim arătarea din deal... Doamne, ce îl mai zbuciumau caii pe bietul om. Fiecare se întindea după un smoc de iarbă și nu pleca din loc până nu-l rupea cu dinții, cum au obiceiul. După un timp, s-au apropiat destul ca să ne dăm seama că erau cai „cazoni” și că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei. Până azi mă învinovățesc pentru ce s-a întâmplat. — Și Pufulon? — Bietul de el a fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există ură? Noi, oamenii „civilizați“, nu ne mân căm unii pe alții în fiecare moment
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
că nici în închisoare nu se lăsaseră de bârfe. Când cineva a adus zvo nul că Celibidache se încurcase cu o româncă puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]