5,404 matches
-
Încumetă s-o ia. Reușește totuși să se țină după noi. Iau contact cu șoseaua americană 1935. La data aceea SUA nu avea ceea ce numim o autostradă. De fapt majoritatea sunt șosele excelente pe care nu circulă căruțe, cai și boi. În unele părți au șosele cu sens unic. Într-un an am Întâlnit doar două căruțe, În statul Arizona. În Iowa, caii erau duși, dacă era nevoie, În camion. De la Altantic la Pacific se poate circula ușor grație hărților rutiere
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
-l lase să meargă singur, ei așteptând câte unul, la un cap al tarlalei. Băieți ingenioși, dar nu-i interesa costul tractorului și reparațiile. La acea dată În Illinois și Iowa peste 50% din fermieri lucrau cu caii. În SUA boii nu sunt folosiți la muncă. Cum am spus, totul se făcea prudent. Un tractor costa destul. Cu atât mai grea era problema pentru noi românii. În ceea ce privește SUA, un studiu extrem de important a fost făcut de P. Johnson de la facultatea de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
terminând cu activitatea stațiunilor experimentale În lupta lor pentru dominarea naturii. Într-o parte a expoziției e alcătuit un amfiteatru și are loc o reprezentație În aer liber, a luptelor pionierilor cu pieile roșii. Carele cu coviltire, trase de 4 boi, Înaintează Încet, cu greu. Seara fac cerc, roată, femeile și copiii În jurul focului la mijloc, vitele așijiderea la mijloc, carele unele lângă altele fac centură de apărare, iar bărbații fac cu schimbul de pază. Pornesc din nou la drum. Deodată
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mai mare. Totuși, după atâtea zile de balans oceanic, contactul cu pământul Îmi dă impresia că mașina se balansează. Mergem pe o șosea paralelă cu Sena inferioară. Nu departe de oraș, văd o imagine de bărăgan, un plug cu șase boi arând. Solul e În general un sol podzolit, spălat, ce are nevoie mare de Îngrășământ. Vedem acum și satul. De un an nu am mai văzut așa ceva. La miezul zilei suntem la Rouen. Ce știu din liceu despre Rouen. Știu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
asistat cu toții la un tablou impresionant. După ce la Cămărășescu s-a prezentat cu o gospodărie mecanizată (4 tractoare la 2.500 ha, eveniment mare pentru acel timp, 1929), aci la Degerățeanu, 30 de pluguri cehe, cu brazdă cu câte 6 boi, deci 180 de boi, spintecau terenul În Iunie, pe care până atunci păscuseră oile. Tablou al unei lumii care s-a dus. Străinii au fost profund impresionați, iar la masa de seară, contele Nicolai, mânca cu voluptate dintr-o strachină
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
tablou impresionant. După ce la Cămărășescu s-a prezentat cu o gospodărie mecanizată (4 tractoare la 2.500 ha, eveniment mare pentru acel timp, 1929), aci la Degerățeanu, 30 de pluguri cehe, cu brazdă cu câte 6 boi, deci 180 de boi, spintecau terenul În Iunie, pe care până atunci păscuseră oile. Tablou al unei lumii care s-a dus. Străinii au fost profund impresionați, iar la masa de seară, contele Nicolai, mânca cu voluptate dintr-o strachină borș de berbec și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să ieși. E lumea care nu se dezvoltă. Diferența dintre fermierul postma‑ terial, Ăla care închiriază caii oamenilor din oraș să îi călĂrească, și celălalt care pune calul la plug, că n-are bani să-și permită să cumpere un bou e o diferență isto‑ rică mare... sunt alte categorii.... V.A. : Deci primul oferă și servicii... A.M.P. : E cu totul altceva. În lumea postmaterială, oră‑ șenii se mută la țară și e o lume de servicii pentru ei care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Cluj spre București, chiar de la o întâlnire a Alianței Civice, unde fusese lan‑ sat în 1992 în cursa prezidențială Emil Constantinescu. Și am văzut în Ardeal un om trăgând un plug după el, era înjugat. Nu avea nici cal, nici bou. De acolo, practic, după distrugerea agriculturii cooperatiste și de stat - o mare prostie a fost graba distrugerii lor - de acolo a fost relansat fermieratul românesc. Probabil că omul care ținea locul boului sau, mai bine zis, al tractorului ; abia căpĂtase
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
el, era înjugat. Nu avea nici cal, nici bou. De acolo, practic, după distrugerea agriculturii cooperatiste și de stat - o mare prostie a fost graba distrugerii lor - de acolo a fost relansat fermieratul românesc. Probabil că omul care ținea locul boului sau, mai bine zis, al tractorului ; abia căpĂtase pământul înapoi și trebuia să-l muncească. A.M.P. : Da. Supraviețuirea. Asta e definiția ruralului nos‑ tru, care explică multe, politica mai ales, temele mele din Românii după ’89 și Secera și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ironie”, publicând două poezii: „Caricatură sentimentală” și „Schiță de toamnă”, reproducându-vi-o pe ultima: O comoară de aramă Și de aur în văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi Numai piciul stă-n răzorul Lanului de popușoi Și ferit mai într-o parte, Din mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat și serios, Cu sprâcenele-aplecate, Piciul pufăie vârtos Și cu mucul de țigară Între degete teșit Victor Ion
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de către doi dintre ei, care se schimbau, cînd oboseau, cu alții doi, așezați de o parte și de alta a mesei, cu nuiele, bețe, pari, picioare de la caprele priciurilor, cozi de mătură, bucăți de scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe tot corpul pînă cădeai în nesimțire, erai înfășurat în cearșafuri ude și urma bătaia pe răni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fie pace. Cristi se culca ultimul, le cânta tuturor până adormeau liniștiți. Apoi se întindea și el, dar nu închidea ochii. Visa cu ei deschiși la București, orașul atâtor cântece despre viață adevărată și iubire. — Dar e vorba despre un bou, Sachi ! Cum să păstrăm numele așa ? N-are niciun sens ! — O, ba are, mon cher ! — Cum adică, ? ! Spune și tu, Ionele, încearcă Cristi să se apere, băgându-l în discuție și pe Fernic. — Sună așa, puțin exotic, trebuie să recunoști
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
are niciun sens ! — O, ba are, mon cher ! — Cum adică, ? ! Spune și tu, Ionele, încearcă Cristi să se apere, băgându-l în discuție și pe Fernic. — Sună așa, puțin exotic, trebuie să recunoști, prietene, râde el. — Dar e numele unui bou... — Nu, nu, nu e chiar numele boului, e un alint ! se răstește Pribeagu. — Alint, nealint, așa îl strigă pe bou. Or, noi facem cântecul ăsta despre o femeie fatală, nu despre o bovină, fraților ! — Nu-mi pasă, sincer, cum îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cher ! — Cum adică, ? ! Spune și tu, Ionele, încearcă Cristi să se apere, băgându-l în discuție și pe Fernic. — Sună așa, puțin exotic, trebuie să recunoști, prietene, râde el. — Dar e numele unui bou... — Nu, nu, nu e chiar numele boului, e un alint ! se răstește Pribeagu. — Alint, nealint, așa îl strigă pe bou. Or, noi facem cântecul ăsta despre o femeie fatală, nu despre o bovină, fraților ! — Nu-mi pasă, sincer, cum îi spuneți ! Că păstrați sau nu titlul original
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l în discuție și pe Fernic. — Sună așa, puțin exotic, trebuie să recunoști, prietene, râde el. — Dar e numele unui bou... — Nu, nu, nu e chiar numele boului, e un alint ! se răstește Pribeagu. — Alint, nealint, așa îl strigă pe bou. Or, noi facem cântecul ăsta despre o femeie fatală, nu despre o bovină, fraților ! — Nu-mi pasă, sincer, cum îi spuneți ! Că păstrați sau nu titlul original, schimbați ce vreți, piesa lui Lara e superbă, Sachi al nostru a făcut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un tango uruguayan, despre care Pribeagu credea că poate deveni nemaipomenit dacă îi păs- trează și titlul, Zaraza, care pe românește însă nu însemna nimic, ceea ce îl irita pe Cristi. În spaniolă, da, avea un sens. Era vorba despre un bou care trăgea la căruță. Își ducea cărăușul acasă. Zaraza însemna creton, iar boul avea pe spate o cârpă din acest material oriental, a cărui culoare se asemăna Zaraza 109 cu pielea lui. Astfel, cărăușul îl alinta în melodie, spunându-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
păs- trează și titlul, Zaraza, care pe românește însă nu însemna nimic, ceea ce îl irita pe Cristi. În spaniolă, da, avea un sens. Era vorba despre un bou care trăgea la căruță. Își ducea cărăușul acasă. Zaraza însemna creton, iar boul avea pe spate o cârpă din acest material oriental, a cărui culoare se asemăna Zaraza 109 cu pielea lui. Astfel, cărăușul îl alinta în melodie, spunându-i boului Zaraza, vorbind despre cum va fi când ajung acasă. În caietul lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care trăgea la căruță. Își ducea cărăușul acasă. Zaraza însemna creton, iar boul avea pe spate o cârpă din acest material oriental, a cărui culoare se asemăna Zaraza 109 cu pielea lui. Astfel, cărăușul îl alinta în melodie, spunându-i boului Zaraza, vorbind despre cum va fi când ajung acasă. În caietul lui Fernic se găseau notele și versurile originale : !A la huella, huella, zaraza, huella, huella, guay ! Volverá la ingrata a su casa andará por áhi... Que si yo la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
șprițari adevărați putem face ceva mai mult decât frumosul. Ce ziceai că e în spaniolă Zaraza, Ionele ? — Creton. — Creton, bine, mătase, ce-o fi, nici matale nu ești atent. E un alint, nu asta spuneai ? Un alint ! Nu numele unui bou ! E ceva cald, suav, de asta păstrăm ideea ! Bun, Zaraza nu înseamnă nimic pe românește, dar ! Dar ! Dacă tangoul ăsta o să aibă un dram de succes, domnișorule Cristian, poate deveni cel mai frumos cuvânt pe care un iubit i-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost el dacă un pitic amărât și hidos nu era în prima seară să-l tragă la Răcaru ? A ? Cine ar fi fost el dacă piticul amărât și hidos nu avea ideea minunată de a păstra titlul ăla nenorocit, alintul boului, cum îi spunea Cristian, Zaraza ? — Serios acum, nu-mi dau seama dacă ești prost de-a dreptul sau doar un visător, mon cher. Dar îți spun eu, istoria nu are loc și pentru personaje secundare. Și nu des- pre asta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
parțial integrată civilizației europene, o țară de margine, cu un fond Încă pronunțat de primitivism, amalgam ciudat de viață modernă citadină și de supraviețuiri rustice. La București, remarcă amuzat Paul Morand, circulă de-a valma automobile Ford și care cu boi. Nici vorbă de „micul Paris“! Olivia Manning Îi vede pe bucureșteni drept un fel de țărani, unii dintre ei țărani autentici, alții Îmbrăcați În haine de oraș. O lume fluidă, nesigură, unde lucrurile nu prea sunt luate În serios. Pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
farandolă episodul regilor magi, al urcării la Templu ori al pescuitului miraculos. Numele pitorești de Gaspar, Melchior, Baltazar nici măcar nu figurează în text. Strămoșii noștri sau poate noi suntem cei care le-am inventat. Tot așa cum am adăugat măgărușul și boul la creșa de Crăciun, un surâs de fecioară prerafaelită pe chipul unei tinere lehuze, o barbă bine tăiată pentru bătrânul Iosif și părul blond de escort boy pentru fiul lui adoptiv. Timpul și reveriile noastre și-au făcut apoi treaba
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a convenit asupra esplanadei înseși, unde orice săpătură, sondare sau scurmătură de lopată sunt interzise începând cu anul 2000 (ceea ce nu a împiedicat Wafq să amenajeze noua moschee subterană Marwani). Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele. Și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
subterană Marwani). Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele. Și celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luați acestea de aici. Nu faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie. (Ioan, II, 14-16) Cu moscheile sale cu solul matlasat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să te oprești. Așadar, după cruciade, din "rațiuni de incomoditate", via liturgică încărcată de onoruri și de simboluri a fost preferată de către tradiție unei via istorice, prea puțin demonstrativă. Reconstruită pe ruinele unor ruine, actuala biserică neobizantină (1924) are vârsta Boului de pe acoperiș* și a Manifestului suprarealismului. Mozaicuri roșii, galbene și albastre, inscripționate cu legende și citate cu litere aurite, povestesc pe pereții absidei scenele Patimilor. Acest kitsch, care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]