4,654 matches
-
sud împotriva vikingilor, însă în timp, Constantin a intrat în conflict cu ei. Regele Athelstan a avut succes în a-l asigura pe Constantin în 927 si 934, dar cei doi s-au luptat atunci când Constantin, care se aliase cu britanicii din Strathclyde și cu regele vikingilor de la Dublin, a invadat regatul lui Athelstan în 937, doar pentru a fi învins în marea bătălie de la Brunanburh. În 943, Constantin a abdicat de la tron și s-a retras la Mănăstirea Sf. Andrei
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
și la altceva în afară de sistemul juridic britanic. Una dintre neliniștile curente în Marea Britanie ține de faptul că comunitățile de musulmani încearcă să obțină dreptul de a trăi sub jurisdicția sharia. Totuși, argumentează arhiepiscopul, atunci când discutăm despre dreptul islamic și cel britanic, nu trebuie să percepem două sisteme juridice rivale. În primul rând, sharia este un proiect deschis, în curs de desfășurare. În al doilea rând, un sistem legal monist nu este capabil să dea seama de complexitatea identităților indivizilor moderni și
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
Cathróe of Metz scris în aproximativ 1000, sunt informații cu privire la Eric și la soția sa. Acesta relatează că "după ce l-a ținut pentru ceva timp", Regele de Cumbria l-a condus pe Cathróe la Loidam Civitatem, granița dintre scandinavi și britanici. Acolo, aceștia au fost primiți de un nobil, Gunderic, apoi au fost conduși la regele "Erichius" în orașul York. Acest rege avea ca soție pe o rudă de-a lui Cathróe. Având în vedere rădăcinile lui Cathróe, acest lucru înseamnă
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
precum evadarea alarmelor, țintele omorâte cu pușca cu lunetă sau distrugerea unor instalații sau vehicule germane. Jucătorul are și abilitatea de a se urca pe clădiri sau de a alerga pe acoperișuri, unde se pot găsi, câteodată, provizii lăsate de britanici sau o priveliște mai bună pentru o asasinare. Garajele sunt disponibile pentru jucător, iar aici se pot salva vehicule sau se pot repara cele stricate. Jucătorul poate intra într-o luptă corp-la-corp sau poate folosi stealth-ul, care reprezintă furișarea sau
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
încercarea germană de cucerire a superiorității aeriene asupra Regatului Unit, deziderat niciodată atins. Datorită avantajelor luptelor în spațiul aerian propriu, dar și datorită neînțelegerii de către germani a importanței distrugerii mai întâi a elementelor apărării antiaeriene (în special a stațiilor radar), britanicii au reușit să câștige superioritatea aeriană deasupra propriului teritoriu, pe care de altfel nu a pierdut-o de-a lungul întregului război. Mai mult chiar, RAF a împiedicat Luftwaffe să obțină superioritatea aeriană în zona Canalului Mânecii, ceea ce a dus în
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
unei debarcări amfibii pe plajele britanice - Operațiunea Leul de Mare. După încheierea luptelor care aveau să devină cunoscute ca Bătălia Angliei, germanii au schimbat abordare războiului aerian, alegând pe aceea a bombardamentelor strategice de noapte, generând un răspuns identic din partea britanicilor, care au desfășurat la rândul lor raiduri nocturne. În timpul atacului împotriva Uniunii Sovietice, Luftwaffe a cucerit în mai multe rânduri supremația aeriană pe frontul de răsărit. După intrarea SUA în război, forțele aeriene aliate au obținut superioritatea și mai apoi
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
de aeroporturi). Planificatorii sovietici plănuiau folosirea forțelor speciale Spețnaz pentru atacarea aeroporturilor NATO în cazul izbucnirii unui conflict. Atacurile declanșate de forțele speciale sunt considerate de unii comandanți o metodă eficientă de luptă împotriva unui inamic superior numeric sau tehnologic. Britanicii au creat Special Air Service în mod special pentru atacarea avioanelor și aeroporturilor naziste. Dată fiind eficienței scăzute a propriei aviații prin comparație cu cea a sud-coreenilor și americanilor, Coreea de Nord pregătește și păstrează gata de luptă efective importante ale trupelor
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
suprafață germane fuseseră scufundate sau avariate grav, efectivele "Kriegsmarine" fiind depășite în mod copleșitor de vasele "Royal Navy". Pe 16 iulie 1940, după campania victorioasă din Țările de Jos și Franța, Hitler, ale cărui propuneri de pace fuseseră respinse de britanici, a emis Directiva (Weisung) Nr. 16, prin care stabilea etapele pentru organizarea debarcării în Anglia. Fuhrerul își prefața ordinul pornind de la faptul că Anglia, în ciuda unei situații milirare caracterizate de Fuhrer drept „fără speranță”, nu dădea nici un semn că ar
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Dönitz considera că superioritatea aeriană nu este suficientă. Dönitz a declarat că germanii nu aveau nici controlul asupra spațiului aerian, nici al mărilor și nici nu aveau vreo șansă să le cucerească. Erich Raeder, comandantul "Kriegsmarine" în 1940 aprecia că britanicii nu și-au mobilizat în luptă niciodată întreaga flotă. În continuare el considera că o invazie germană în Anglia ar reprezenta o chestiune de viață sau moarte pentru britanici, care nu ar ezita să angajeze întreaga forță navala până la ultimul
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
să le cucerească. Erich Raeder, comandantul "Kriegsmarine" în 1940 aprecia că britanicii nu și-au mobilizat în luptă niciodată întreaga flotă. În continuare el considera că o invazie germană în Anglia ar reprezenta o chestiune de viață sau moarte pentru britanici, care nu ar ezita să angajeze întreaga forță navala până la ultimul vas și ultimul om în lupta pentru supraviețuire. Amiralul a remarcat că Luftwaffe era capabilă să apere transporturile navale germane împotriva raidurilor flotei britanice și a considerat că forțele
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
nici cu bombe penetrante ale blindajelor navale și nu fuseseră dotate cu torpile, esențiale în lupta cu vasele mari. Luftwaffe a desfășurat 21 de atacuri împotriva unor vase toropiloare mici în timpul Bătăliei Angliei fără să reușească să scufunde măcar una. Britanicii aveau între 700 și 800 de vase torpiloare și vedete rapide, care puteau deveni o amenințare mare pentru germani dacă Luftwaffe nu era capabilă să le distrugă. Doar nouă vase torpiloare dintr-un toatal de o sută cincisprezece scufundate au
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
rezultatele atacurilor aeriene. În plus, "Kriegsmarine" își folosea restul vaselor mari de suprafață în cadrul unor operațiuni de diversiune în Marea Nordului. Flota fraceză, una dintre cele mai puternice și moderne din lume la acea vreme, ar fi putut înclina balanța în defavoarea britanicilor, dacă ar fi fost capturată de germani. Atacul preventiv al britanicilor de la Mers-el-Kébir și sabordarea flotei franceze la Toulon a împiedicat creșterea puterii navale germane. Chiar și dacă Royal Navy ar fi fost neutralizată, șanzele unei invazii amfibii încununate de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de suprafață în cadrul unor operațiuni de diversiune în Marea Nordului. Flota fraceză, una dintre cele mai puternice și moderne din lume la acea vreme, ar fi putut înclina balanța în defavoarea britanicilor, dacă ar fi fost capturată de germani. Atacul preventiv al britanicilor de la Mers-el-Kébir și sabordarea flotei franceze la Toulon a împiedicat creșterea puterii navale germane. Chiar și dacă Royal Navy ar fi fost neutralizată, șanzele unei invazii amfibii încununate de succes ar fi fost reduse. Germanii nu aveau vase specializate de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de invazie, cu atât mai puțin pentru transportul valurilor următoare și a echipamentelor acestora. Germanii aveau nevoie să cucerească imediat un port, un lucru puțin probabil dată fiind capacitatea defensivă ridicată a apărării de coastă britanice din zona de sud-est. Britanicii se pregătiseră la rândul lor, punând la punct o serie de planuri de apărare în caz de invazie, printre măsurile care urmau să fie luate existând și măsuri precum folosirea gazelor de luptă. În 1940, marina germană era slab pregătită
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
până în septembrie 1944. Germanii au provocat 3.059 alarme, au ucis 216 civili și au avariat 10.056 obiective din regiunea Dover și, cel mai important, au produs pierderi foarte mari transportului naval, probabil cele mai mari pierderi suferite de britanici în afara celor suferite în timpul Bătăliei Angliei. Atât britanicii cât și americanii erau conviși în timpul verii anului 1940 că invazia germană era iminentă. Germanii, la rândul lor, erau suficient de siguri pe ei pentru ca să toarne filme de propagandă. O echipa a
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
alarme, au ucis 216 civili și au avariat 10.056 obiective din regiunea Dover și, cel mai important, au produs pierderi foarte mari transportului naval, probabil cele mai mari pierderi suferite de britanici în afara celor suferite în timpul Bătăliei Angliei. Atât britanicii cât și americanii erau conviși în timpul verii anului 1940 că invazia germană era iminentă. Germanii, la rândul lor, erau suficient de siguri pe ei pentru ca să toarne filme de propagandă. O echipa a filmat timp de două zile la începutul lui
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
timp de două zile la începutul lui septembrie 1940 în portul belgian Antwerp debarcare tancurilor și infanteriei din baje. Dat fiind faptul că Hitler fusese informat că debarcarea avea să înceapă noaptea, dictatorul dorea să prezinte publicului toate detaliile acțiunii. Britanicii și americanii au prognozat că debarcarea ar putea să aibă loc cel mai probabil în timpul fluxurilor din 5-9 august, 2-7 septembrie, 1-6 octombrie sau 30 octombrie-4 noiembrie. Pe 17 septembrie 1940, Hitler s-a întâlnit cu Hermann Göring și cu
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
îl obținem” . Pe 14 august 1940, Hitler a declarat apropiațiolor că nu ar fi fost dispus să încerce invadarea Regatului Unit dacă operațiunea s-ar fi dovedit primejdioasă și a mai adăugat că mai există și alte căi pentru înfrângerea britanicilor în afară de invazie. Peste patru ani, [[Ziua Z]] avea să dea adevărata dimensiune a stocurilor de materiale care trebuiau debarcate în mod continuu pentru susținerea unei invazii amfibii. Pentru germani, problema ar fi fost mult mai gravă, de vreme ce forțele terestre germane
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
chestionat în legătură cu acest aspect. După semnarea de către Franța a [[Armistițiul de la Compiègne (22 iunie 1940)|Armistițiului de la Compiègne]], când capitularea britanică părea iminentă, Hitler i-a comunicat lui Bohle că îl va numi în funcția de ambasador la Londra „dacă britanicii se comportă în mod rațional”. Într-un documentar al Channel 5 din 16 iulie 2009 s-a afirmat că germanii doreau să restaureze domnia lui [[Eduard al VIII-lea al Regatului Unit|Eduard al VIII-lea]] în cazul în care
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
a 500.000 de vehicule și a 4 milioane de tone de provizii necesare susținerii luptelor din Franța In response to this longer than planned use the Phoenix breakwater was reinforced with the addition of extra specially strengthened caisson. Geniștii britanici au construit două porturi Mulberry din 600.000 de tone de beton, cu 33 de dane și 15 km de drumuri plutitoare, pentru debarcarea personalului și materialelor. Port Winston este considerat unul dintre cele mai bune exemple de lucrări genistice
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
în istorie odată cu campania de cucerire a Angliei din 1013, în care își însoțește tatăl. Anglia a fost învinsă rapid, fiind slăbită după deceniile de invazii vikinge. Totuși, moartea tatălui în februarie 1014 va duce la abandonarea planurilor de cucerire, britanicii alegându-l domn pe Ethelred al II-lea. În august 1015, Knut reia ostilitățile, acestea finalizându-se cu un pact prin care lui Knut i se dădeau în stăpânire teritoriile britanice de la nord de Tamisa, iar Ethelred își menținea dominația
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
l-a jucat în Franța a fost parțial stabilită de condițiile armistițiului de la Compiègne încheiat după victoria blitzkriegului Wehrmacht la sfârșitul Bătăliei Franței. În momentul semnării armistițiului, atât francezii cât și germanii credeau că ocupația avea să dureze doar până când britanicii aveau să semneze la rândul lor un armistițiu, ceea ce părea de neevitat. De exemplu, francezii au fost de acord ca soldații proprii căzuți prizonieri să fie eliberați doar după încetarea tuturor ostilităților. A treia Republică Franceză și-a încetat existența
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
locuri, dar mare parte din ea este doar un raport a ceea ce am văzut." Orwell a petrecut cinci ani, între 1922-1927, ca ofițer de poliție în Birmania (Myanmar-ul de astăzi). Birmania a devenit parte a Imperiului Britanic în secolul 19. Britanicii au colonizat Birmania în mai multe etape - abia în 1885 au reușit să ajunga la capitala regală de atunci, Mandalay, și abia atunci au putut declara Birmania ca parte a Imperiului Britanic. Cu toate că Birmania era cea mai înstărită țară din
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
care vrea ca Birmania să rămână colonie britanică este acela că el se află acolo. Westfield declară că dominația britanică în Birmania era pe sfârșite, și că nativii nu îi mai respectau pe conducătorii lor. Sugestia lui Westfield, aceea că britanicii ar trebui, pur și simplu, să părăsească țara, este primită cu succes de membrii Clubului, inclusiv de Flory. Pe tot parcursul romanului, domină un sentiment de rasism, un sentiment care caracterizează englezii ca fiind o rasă superioară, iar birmanezii niște
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
a fost însă finalizat. între Statele Unite și Regatul Unit, care garanta neutralitatea oricărui astfel de canal, a fost finalizat în aprilie 1850. Negociatorii mexicani au refuzat tratatul, deoarece el elimina capacitatea Mexicului de a profita de neînțelegerile între americani și britanici. Au eliminat dreptul Statelor Unite de a interveni militar unilateral. Senatul SUA a aprobat tratatul la începutul lui 1851, dar Congresul mexican a refuzat să-l ratifice. Între timp, Hargous a acționat ca și cum tratatul urma oricum să fie aprobat. și un
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]