4,271 matches
-
au impresia că se înțeleg comunicând, cuvântul anunță totuși, prin transmiterea unor aberații ce rămân neresemnificate, apropiata lui metamorfozare în element decorativ cu efect de somnifer, menținându-și doar învelișul sonor eliberat de orice încărcătură semantică. Cu mult înaintea autorului Cântăreței chele, Caragiale a denunțat uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor redate prin clișee verbale. Mai mult decât Flaubert, considerat un precursor al lui Jarry și Eugen Ionescu pe tărâmul limbajului literar subminat de nonsens, la Caragiale frecvența locurilor comune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau de cea bazată pe suprapunerea pe două scenarii opuse, explicată prin acel "script theories of humour"45, generează un umor "de gradul doi"46, caracteristic textelor care, nereușind să producă poanta așteptată, devin comice datorită acestui eșec. Întreaga antipiesă Cântăreața cheală, ca și farsa tragică Scaunele, păpușeria Tabloul sau pseudomanifestul artistic Improvizație la Alma pot fi reduse la dimensiunile unor glume absurde. Folosită de regulă la Caragiale cu intenție subversiv-satirică, gluma absurdă este bazată întotdeauna pe o exagerare care depășește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
română, catalogate, pe nedrept 55 de Gelu Ionescu drept un "eșec"56, ele constituie totuși, fără îndoială, o neîntrecută reprezentare artistică în ceea ce s-ar putea numi literatura absurdului la noi. E suficient să ne gândim la faptul că piesa Cântăreața cheală a cunoscut o primă versiune în românește, cu titlul Englezește fără profesor, scrisă deja în 1943, așa cum declara autorul însuși în Căutarea intermitentă.57 Revendicată pentru literatura noastră, această piesă este de ajuns pentru a face din Eugen Ionescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
morții, a națiunilor, a revoluțiilor sociale. Se pot cumpăra, și una și celelalte, cu aceeași monedă: două cepe de apă"59. Ca argument al ipotezei alternative, semnificativ este faptul că majoritatea studiilor consacrate ineditului fenomen teatral apreciază că premiera piesei Cântăreața cheală la Theatre des Noctambules în 1950, a constituit punctul de plecare al unei dramaturgii de avangardă care aduce în prim plan o problematică subsumată absurdului. Ulterior, întreaga creație dramatică ionesciană, în ciuda sau poate chiar datorită surprinzătoarelor metamorfoze formale și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramatică ionesciană, în ciuda sau poate chiar datorită surprinzătoarelor metamorfoze formale și a inepuizabilelor năstrușnice mecanisme de iritare, consternare, dar și de trezire a conștiințelor, este simultan o punere în scenă și o defulare a propriei angoase a imposibilității de comunicare (Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele), a singurătății în existență (Scaunele), a anulării identității și a demnității umane prin conformism sau masificare (Jacques sau Supunerea, Rinocerii), a proliferării obiectuale care anihilează ființa umană (Amedeu sau Cum să te debarasezi, Noul locatar), a invaziei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în 1968, dar scrisă deja în 1928, apare drept "verigă lipsă" nu între Urmuz și Eugen Ionescu, așa cum nota Nicolae Manolescu 72, întrucât absurdul urmuzian nu explorează niciodată ludicul verbal din discursul personajelor, ci, mai degrabă, între Caragiale și autorul Cântăreței chele. Puțin surprinzătoare la Tudor Arghezi, un artist prolific, proteic și mai ales, cu mare aderență la experiențele avangardei literare 73, aceste scenete străbătute de un umor absurd vesel, cu tentă satirică sublimată, anunță o anumită predispoziție spre înregistrarea sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Descoperim în aceste romane și alte dovezi care să susțină că proza lui Arghezi, ca și cea caragialiană, poate fi văzută ca posibil receptacul de elemente specifice teatrului ionescian. Strămoși ai seriilor de personaje aplatizate, interșanjabile precum Boby Watson din Cântăreața cheală, Jacques I, II, III din Jacques sau supunerea, Bartolomeu I, Bartolomeu II, din Improvizație la Alma, pot fi identificați în romanul Ochii Maicii Domnului, în cele două cupluri de gemeni din sanatoriul Saconnex. Cei patru frați Filip cu mișcări
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o lume normală, cum o socotesc niște oameni vulgari"76. Și mai relevantă este depistarea în romanul Cimitirul Buna Vestire, în secțiunea finală aflată sub semnul realismului magic punctat de derapajul spre fantastic și absurd, a unei conversații à la Cântăreața cheală: "Ascultă, mi-ai spus tu cumva că l-ai văzut pe Dupont cântând din flaut la Palais-Royal?" "Care Dupont?" "E adevărat, se îndoia bolnavul, care Dupont ? Uite, un Dupont oarecare... Stai să mă gândesc... Știi ce ? Nu-l cheamă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sugestiilor și tehnica monologului scindat forțează inutil convențiile teatrale. Am putea spune că acea vorbire "cu sine însuși" atribuită pescarului Iona este mai puțin verosimilă și mai puțin productivă ca "dialogul dublului monolog"93 beckettian sau ca "dialogul surzilor" din Cântăreața cheală. Această tehnică este totuși viabilă ca modalitate de generare a deriziunii, prin reflecția dedublată ironică, persiflatoare a propriei condiții grave. Aflat în burta chitului, Iona dialoghează cu sine camuflându-și disperarea prin obiectivare și exteriorizare a angoasei: Am auzit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
morale etc. și chiar a bunului simț cotidian. În ultimă instanță, comicul de factură absurdă, precum cel urmuzian, rezultă dintr-o intenționată încălcare a principiului cooperării, care asigură eficiența oricărui tip de comunicare, subminată în acest fel și de autorul Cântăreței chele. Impresia de prezență covârșitoare a absurdului în textele lui Urmuz este susținută de posibilitatea raportării sau a echivalării tuturor aspectelor comice prezente aici cu acest tip extremist de comic. Astfel, spre deosebire de grotescul caragialian, care se situa în prelungirea ironiei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mi voie, cine trădează?44 Și totul în stilul lapidar, expeditiv și cinematografic al autorului Momentelor. Un cert element de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16. Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp. 126-133. Ilie, Loredana " Cântăreața cheală o comedie a comediei", Analele Universității Spiru Haret, seria Filologie, Limbi și literaturi străine, An XI, nr. 11, 2008, pp. 266-274. Ilie, Loredana, " Rămânem cu râsu'plânsu'", în volumul Poezie românească. Tendințe și direcții actuale, Editura Universității din Ploiești
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Groșan, O sută de ani de zile la porțile Orientului, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1992, p. 100. 98 Idem, p. 9. 99 Am analizat raportul dintre parodie și comicul absurdului în prima piesă a lui Eugen Ionescu în articolul Cântăreața cheală "o comedie a comediei", Analele Universității Spiru Haret, seria Filologie, Limbi și literaturi străine, an XI, nr. 11, 2008, pp. 266-274. 100 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 187. 101 Romul Munteanu, Farsa tragică, Editura Pro Humanitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
des călătorii spre Londra și În alte mari orașe europene, de către intelectuali și artiști: scriitorul Patrick White, pictorii Sidney Nolan și Albert Tucker, sculptorul Clement Meadmone, balerinul Robert Helpmann, cântăreți ca Rolf Harris, Barry Humphries, Clive James și Robert Hughes, cântăreața de operă Joan Sutherland și mulți alții. Până după război, societatea australiană era rigidă, conservatoare, primând valorile morale bărbătești. Biserica romano catolică domina moralitatea, divorțul se acorda greu, deși era legal, avortul rămăsese ilegal. Cenzura era strictă, o serie de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fiind, pe drept cuvânt, considerată o adevărată minune a epocii contemporane. Inițial pentru australieni, muzica clasică a fost o problemă de interpretare, nu de creație. Existau câteva orchestre simfonice, grupuri camerale, companii de operă, printre care și Opera Australiană. Cunoscuta cântăreață de operă Joan Sutherland a pornit de aici. Nellie Melba devine prima mare interpretă de operă din Australia 319. Compozitori contemporani ca Richard Meale, Peter Sculthorpe, Nigel Butterley, George Dreyfus, Anne Boyd și Moya Henderson Își interpretează adesea operele aici
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
puteau fi atribuite unei alcoolemii foarte ridicate. În cazul încălcării regulilor stabilite de simposiarh, regele banchetului îl putea obliga pe contravenient să danseze complet dezbrăcat în mijlocul adunării sau să facă de trei ori turul sălii purtând în brațe dansatoarea sau cântăreața din flaut, care de obicei era complet goală. Aceste tinere erau cel mai adesea sclave închiriate pentru această ocazie de la proprietarii lupanarelor, care jucau de altfel un rol foarte important în viața economică și socială a Greciei 99. Așadar, urmând
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
unde R. se transformă în apărător necondiționat al eroinei sale, a cărei idealizare excesivă atacă rezistența estetică a scrierii, dându-i o alură excesiv sentimentală și melodramatică. Definită ca o „Madame Bovary într-o societate totalitară”, Platonia este o fostă cântăreață de operă care încearcă să își vindece egoul ultragiat de câteva iubiri eșuate prin refugiul în muzică și în cele din urmă în moarte. În ficțiunea autobiografică Viața pe fugă (1998), incitantă se arată mai ales analiza stărilor psihologice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
Theodora, Ecaterina cea Mare... care au uzat de farmecele lor pentru a accede la tronuri și a le lăsa urmașilor, pentru a-și menține și întări puterea politică, pentru extinderea posesiunilor. În aceeași categorie a pseudocurtezanelor am inclus unele scriitoare, cântărețe, dansatoare, actrițe: Ban Zhao, Sei Shonagon, Lola Montez, Mata Hari, Isadora Duncan, Josephine Baker... ce ocazional au uzat de puterea seducției pentru a răzbate și a se menține în lumea artistică, pentru a-și pune în valoare talentele, pentru un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
copaci, pe ape, în munți și simbolizează plăcerea trupească. Reprezentate ca femei tinere, frumoase și seducătoare, ele derutează bărbații, aducându-i în prag de nebunie. Sunt întruchipări ale frumuseții răpitoare ce ademenesc prin farmecul lor ispititor. Sunt reprezentate ca dansatoare, cântărețe, sunt curtezane cerești, apărute din oceanul primordial agitat de zei și de demoni. Ele îi însoțesc pe cei căzuți în lupte în tărâmul veșnic. Unele poartă nume Urvasi, Vilasini. Kali sau "zeița neagră" are multe fațete, este înfățișată ca având
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rangul șapte pe care-l ocupau în societate, înaintea lor era breasla meseriașilor iar după ele erau cărturarii. Prestațiile lor erau aristocratice. Fetele- flori / hua primeau din copilărie o educație aleasă pentru a se face plăcute și admirate ca dansatoare, cântărețe, pentru arta conversației. În adolescență erau inițiate în arta amorului. Unele curtezane au rămas în istorie ca savante, poete, pictorițe, caligrafe. Astfel, a rămas în istorie erudita Ban Zhao (35-101 d.H.) care a lăsat posterității Istoria Dinastiei Han, lucrare de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
trupul pe sume derizorii pentru a trăi, deși la solicitatea patroanei sau a protectorului danna nu refuzau relațiile de intimitate cu clienții. Curtezanele tayu erau profesioniste ale sexului, cultivate, frumoase, tinere. Ele se mențineau în anturajul aristocraților ca dansatoare și cântărețe. Dintre ele se recrutau dansatoarele odoriko, unele ajungeau să se prostitueze pentru a trăi. Era și categoria prostituatelor comune shiku (rățuște) ce trăiau din relații întâmplătoare în stabilimente, pe străzi, în hanuri, în băi. Categoria elevată a gheișelor a apărut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Jiang Qing, Isadora Duncan, Colette, Edith Piaf, Marta Bibescu etc. Suveranele și prințesele și-au valorificat ocazional farmecele pentru a accede la tronuri și a le lăsa urmașilor, pentru a-și menține și întări puterea politică, pentru extinderea posesiunilor. Scriitoarele, cântărețele, dansatoarele, actrițele exemplificate au uzat de puterea de seducție pentru a răzbate în lumea artistică, pentru a-și pune în valoare talentele, pentru moduri confortabile de viață. Nuanțarea psihologică a comportamentelor de curtezane și de pseudocurtezane a fost posibilă prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din exil, muzele au însoți-o în crearea versurilor, versuri pline de muzicalitate și de senzualitate ce cântau iubirea și frumusețea, perioada prolifică fiind anii 612-609 î.H. Sapho s-a remarcat nu numai ca poetă, dar și ca sensibilă cântăreață la instrumente cu coarde. Talentata și sensibila Sapho a deținut o societate religioasă de femei, thiasos, și o școală de muzică și poezie pentru tinere femei, pe care le numea hetaire, însoțitoare, unele dintre ele, Anactoria, Atthis, au devenit faimoase
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei și a fost crescută de bunica dinspre tată ce deținea un bordel. A crescut printre prostituate ce-și câștigau existența din vânzarea trupului, ele i-au suplinit tandrețea maternă ce i-a lipsit toată viața și de aceea viitoarea cântăreață de succes răsunător le-a păstrat o amintire duioasă. Pe la vârsta de zece ani, însoțită de tatăl ei, atrăgea atenția împreună cu sora sa Simone oamenilor de pe stradă cu cântecele ei, cu glasul ei ce avea un timbru inconfundabil. La cincisprezece
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
i-a întreținut și i-a răsfățat pe tinerii Georges Moustaki și Théo Lamboukas, zis și Sarapo. Cu acesta din urmă s-a căsătorit, el avea douăzeci și șase de ani, ea, patruzeci și șapte. Cele mai importante relații ale cântăreței au fost acelea cu textierii și compozitorii care, inspirați și cu talent, i-au pus în valoare vocea și modul inegalabil de interpretare: Raymond Asso, Marguerite Monnot, Michel Emer, Norbert Glanzberg, Henry Contet, Jacques Pills, Jean Dréjac. Louis Barrier i-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]