5,189 matches
-
ÎN redacția Noii Reviste Române de prin 1910- 1912. Întâi fiindcă nu se prea lua el Însuși În serios și, al doilea, fiindcă făcea parcă În adins ca să nu fie luat În serios. Specia sa antropologică era a omului de cafenea - de Terasa Oteteleșeanu, cea de peste drum de redacția noastră - ușor de identificat după anume stigmate caracteristice: lenea și oboseala congenitală a omului, inaplica ția lui la muncă și exhibiționismul rhetorului, căutând succese de „galerie“. Ratat Înainte de vreme și până târziu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după anume stigmate caracteristice: lenea și oboseala congenitală a omului, inaplica ția lui la muncă și exhibiționismul rhetorului, căutând succese de „galerie“. Ratat Înainte de vreme și până târziu pe timpul șederii lui În Germania, unde și-a petrecut șase ani de cafenea müncheneză fără să-și fi luat un doctorat oarecare, ca cel din urmă dintre români, Nae Ionescu făcea totuși față oricărei si tuații, cu scăpările și piruetele proprii ratatului, unii i-au zis [ratat] superior, dar, mai sigur, de o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sanielevici, secretarul de redacție al Noii Reviste Române În prima apariție, de la 1900- 1902, eseist, critic literar, antropolog și colaborator de seamă În a doua apariție, a revistei; apoi criticul literar atitrat al revistei, Ion Trivale, respectat până și de cafeneaua literară Încă cu reminiscențe sămănătoriste pe acea vreme; apoi I. Brucăr, credincios filozo fiei, cea atât de puțin darnică și de atentă cu slujitorii ei; apoi F. Aderca, eseist viu și temerar, polemizând, Încă de pe băncile liceului, cu directorul revistei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu fiică-sa vitregă, fata fostei sale soții. Iar În locul acestei perechi cine credeți că s-a mutat, printr un schimb de locuințe și de promiscuități? Exce lentul, inteligentul, talentatul, plinul de vervă și de haz actor și prieten de cafenea al tuturora și al meu, aflat acum Într-o combinație menajeră cu fosta lui soție, și cu actualul bărbat al acesteia, [având] cu zece ani mai puțin decât ai ei și având, În afară de titlul de fost arbitru al echipelor de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cât și omagiilor ei profesionale, eu stând ca un idiot pe scaun, citind jurnalul și ascultându-i, când obosea (guralivă, bună de gură, sau cum să-i mai spun?) din afereala ei cu mine, amintirile ei recente de prin lumea cafenelelor noastre literare, pe care o cunoscuse, cum și unele intimități despre clienții ei și despre senzațiile ce era În stare să le deie unui de timpuriu răpo sat fost director general al tea trelor, care, Îmi spunea femeia, Își smulgea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ceva, că există o zonă în sufletul lui în care ei nu-i este permis să pătrundă și asta o umplea de ciudă, de amărăciune, o arunca în depresie. Tata, atras altădată de lecturi, de conversațiile intelectuale cu amicii la cafenea, nu mai manifesta acum nici un interes pentru asemenea îndeletniciri: devenise un singuratic și cu aerul său absent își petrecea tot mai mult timp în lungi peregrinări prin munții din preajma șantierului. În timpul preumblărilor, el își luase obiceiul de a vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din colțul străzii o coace la un cuptor cu lemne, astfel că, atunci când o consumi proaspătă și caldă, nici nu-ți dai seama cât carton făinizat a băgat în ea și nici că a fost colorată cu zațul căpătat de la cafeneaua arabului. Zece din România I-am propus directorului unui canal TV o emisiune săptămânală cu titlul „Zece lucruri bune și frumoase întâmplate în România“. Când a fost să-i spun însă care ar putea fi subiectele pozitive, în stare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se sinchisește nimeni. E mai normal să te iei la bătaie pe stradă, decât să scrii. Probabil că și mai nepotrivit ar fi să mergi și să citești. În alte țări, oamenii citesc și scriu în metrou, în parcuri, în cafenele, în autobuz, în timp ce stau la rând la casă în magazine sau în sălile de așteptare. Prin toate țările pe care le-am colindat, m-am oprit acolo unde al doilea creier mi-a comandat: „Notează ideea acum, că altfel se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
31 octombrie 1949 Plimbare de toamnă pe o vreme când natura e pe moarte... Noutăți cu privire la o schimbare în rău a situației: proces. Noapte tulburată de coșmaruri. 3 noiembrie 1949 Rendez-vous cu Atti și cu Vally. Ne-am dus la cafeneaua de la Ambasador. Atti, al cărui frate e bolnav, a plecat la ora zece. Discuție lungă cu Vally, care, fără a fi definitivă, nu întârzie a ne împăca. Ne-am amuzat pe socoteala colierului pe care amicul meu tocmai îl cumpărase
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fost un bărbat străin, care părăsise mulțimea imediat după ce-mi făcuse respirație artificială. În timpul celor unsprezece zile de vacanță câte ne mai rămăseseră, apa a fost pentru mine o zonă interzisă. Mi-am petrecut restul timpului pe asfaltul cafenelelor, de parcă marea nici n-ar fi existat, dar oriunde m-aș fi aflat mă obseda imaginea înecului meu. Apa nu înceta să-mi umple urechile. Resemnării din momentele când mă înecam i-a urmat o spaimă de care nu reușeam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
coborâre, dispare. La un moment dat - când intri sau ieși din brutărie sau vreun alt magazin, sau când te afli la doctor în sala de așteptare - reapare. Sau redispare. Sau tu, „obiectul-țintă“, tocmai te-ai așezat la o masă de cafenea în stradă, când dumnealui vine pe bicicletă, se oprește, își sprijină bicicleta de zid și se așază la masa vecină. și pe drum la întoarcere, urmăritorul circulă într-o mașină mică pe lângă autobuzul în care tu („obiectul-țintă“) ți-ai găsit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a-l așeza la loc pe masă cu o oră mai târziu, când autobuzul a dispărut. M-am gândit și la zilele când formele obiectelor din jur devin un supliciu pentru mine: mă așez la masa din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
franceze, visând transparent la un comunism ideal și irealizabil. 11 aprilie 2002 Cum spuneam, imobilul în care locuim are la subsol un spațiu "comunitar", destinat activităților sociale și culturale. Studenți de diferite naționalități se organizează pentru a da naștere unei "cafenele". Interesant că unii dintre ei, printre care și românii, cei care în țările lor de origine nu ar fi capabili nici să vopsească împreună ușa unui imobil comunitar aici muncesc cu drag și spor pentru "binele" comun, sub conducerea unei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fapt, cheltuia steril banii părinților bogați, arhitecți în Vaduz). Mama ei chiar a venit până la Geneva să-i aducă vopselele necesare decorației, plus bucăți de pânză violet care au fost suspendate pe tavan. Anna nu rezistă și merge la inaugurarea cafenelei, se implică trup și suflet în acțiune. Eu refuz să merg la "seara de deschidere". Sentimentul ciudat, adevărul irefutabil că sunt defazat, că locul meu nu mai este printre ei, cei "tineri". Iar ca un făcut, în timp ce scriu aceste rânduri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
The Cavern, barul unde s-au produs pentru prima oară The Beatles, e transformat într-o Mecca turistică. Vechile docuri de unde plecau spre America pacheboturilor liniei Cunard încărcate cu emigranți sunt renovate impecabil și găzduiesc muzee, galerii de artă contemporană, cafenele liniștite. Engleza imposbilă care se vorbește acolo, cu un accent dur ca un fierăstrău pe timpan. Atât de greu de înțeles, încât americanii cu care stăteam la rând în aeroportul local nu înțelegeau anunțurile din difuzoare. Adolescentele pe jumătate despuiate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de la Librăria Payot o sărmană imbecilă fără fantezie care până de curând conducea un magazin alimentar Migros. Salt mortal de la cârnați la enciclopedii Sau sergenții din armată. Lista este lungă. Tot în această logică, mârâitul-exclamație al elvețianului bogat întâlnit la cafeneaua Dorian, șeful unei mari întreprinderi de transport, pe care mi l-a prezentat politicos domnul Philippe. G., burghezul meu amic genevez. După ce i-am spus că în curând voi fi fericitul posesor al unei diplome de doctor, m-a întrebat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
duzină de echipaje canadiene de deszăpezire, care nici măcar nu ar fi cerut milioane de euro, ci ar fi lucrat cu simț civic...) 4 decembrie 2004 Ora 11.45 noaptea. Mă găsesc la numai șapte kilometri de frontiera americană, într-o cafenea de margine de autostradă. Merg la Toronto, pentru a-mi vizita amicii Alex și Diana, cu o ocazie, numită aici co-voiturage (tradus aproximativ prin împărțitul mașinii). Șoferii de camioane americani și canadieni își beau tacticos cafeaua sau mai bine spus
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tren în gară sau îmi aștept rândul la dentist, eu nu răsfoiesc reviste, ci mă uit la oameni. Mă uit la pantofii lor, pentru că pantofii îți spun multe despre cei care îi poartă. Îmi place să stau la fereastra unei cafenele și să mă uit la pantofii oamenilor care trec pe stradă. Nu pentru că aș fi un fetișist al pantofilor, ci pentru că pantofii își spun povestea. De asemenea, urmăresc atent felul în care oamenii își selectează cuvintele. Din acest punct de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
kibbutz. M-a ținut acolo convingerea că mă găsesc în fața unei ferestre larg deschise către natura umană. Dacă aș fi rămas în oraș, m-aș fi învârtit printre vecini și printre confrații mei scriitori. Aș fi stat cu ei la cafenea și aș fi discutat cronicile din revistele literare. Nu m-au atras niciodată cafenelele literare. A.R. Și acum a doua ambiguitate din povestea vieții dumneavoastră. E o întrebare mai delicată și aveți liber ta tea de a nu-mi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
către natura umană. Dacă aș fi rămas în oraș, m-aș fi învârtit printre vecini și printre confrații mei scriitori. Aș fi stat cu ei la cafenea și aș fi discutat cronicile din revistele literare. Nu m-au atras niciodată cafenelele literare. A.R. Și acum a doua ambiguitate din povestea vieții dumneavoastră. E o întrebare mai delicată și aveți liber ta tea de a nu-mi răspunde. Domnule Oz, sunteți un mem bru activ al mișcărilor de pace din Israel
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să fac o descriere a literaturii israeliene, pentru că ceea ce s-a petrecut în literatura europeană în ultimele două-trei secole s-a precipitat în literatura isra eliană în șaptezeci-optzeci de ani. De exemplu, dacă intrai acum treizeci de ani într-o cafenea literară, îi găseai pe John Donne al poeziei ebraice la aceeași masă cu Byron al poeziei ebraice și cu Allen Ginsberg al poeziei ebraice. Găsești și azi, laolaltă, poeți metafizici, clasici, romantici, moderni, postmoderni, experimentaliști. Îi găsești pe toți, plini
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în șoapte. În localul unde, puțin mai târziu, am intrat pentru o ușoară colațiune (la ora aceea încă nu luasem masa de seară) și care, ca toate celelalte localuri de consumație din Piața Unirii, servește deopotrivă de berărie, restaurant și cafenea, numărul consumatorilor era destul de redus. Nici o figură cunoscută însă. Afară de vânzătorul de alune și, după el, de un chelner bătrân, care m-au recunoscut îndată și au venit la mine cu bucurie. Singur și străin, deci. Peste așteptările mele; mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pavelescu din București. În lucrările domniei sale apar cu regularitate străzi și intersecții din capitala României, diverse birturi renumite și pitorești, mulți oameni, femei și bărbați, în costume de epocă interbelică. Într-una dintre lucrările lui Emil Pavelescu se poate recunoaște cafeneaua veche și capătul străzii Covaci, aproape de Hanul lui Manuc. Vasile Savonea, reputat critic de artă naivă, plecat dintre noi din păcate, în albumul pe care l-a scos în 1980, „Arta naivă în România” a tratat în detaliu arta naivă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o părăsiseră. Un firicel de venin îi inundă gura cu amar, tot mai amar, prelingându-se până aproape de colțul buzelor. Avea ochii triști, iar un ciob de sticlă cu ascuțișul lui nemilos părea să-i rănească sufletul. Intrase într-o cafenea să-și umezească gura, nu să bea vre-un Amareto cu boabe de cafea sau o altă băutură cu gheață, așa cum v-ați putea imagina. Nu voia decât o apă plată dar mai mult de atât voia să stea de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
totul căsuța Lemonide, pe țărmul mării. M-am dus, iarăși singură, la Menaru, pe care am găsit-o la Amidée. Toată plodărimea era acolo, afară de Șucuran, care, cocoțată pe tocurile înalte ale pantofilor americani, trona ca un mic idol la cafeneaua „Hamlet“. Menaru s-a ridicat și m-a întâmpinat cu aerul ei de mare doamnă; m-a prezentat celor două prietene turco-tătăroaice ale ei, care veniseră să admire garderoba lui Șucuran. Se pare că încă de dimineață era pelerinaj ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]