4,513 matches
-
este descoperită în luna august a aceluiași an. În 1994, când în urma unui bivuac cu o participare numeroasă se atinge Sifonul de la Capătul Lumii (-264). Sunt descoperirea apoi Sala Giganților (104/40/30 m) și escaladarea pe +71 m a cascadei V, Speo Club Romaentilatorului. După o perioadă de relativă "stagnare" a descoperirilor, în 1996 se depășește sifonul de la -264 și se atinge un nou sifon la -320. Dezvoltarea actuală a P. din Valea Rea este de 21 km. Cucerirea zecilor de
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
Zima. este una din cele mai dificile din România. Un sistem complex de galerii orizontale, puțuri și hornuri verticale, săli gigantice, curs de apă subteran care străbate canioane, gururi, marmite turbionare tapetate cu lingurițe . Aici se află cea mai înaltă cascadă din România, Cascada Ventilatorului de 82 m dintr-o bucată. Formațiuni de depunere și prelingere foarte numeroase si deosebit de frumoase sunt net depășite de cele de cristalizare. Un adevărat muzeu al mineralogiei se înșiră de-a lungul galeriilor. Nu un
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
din cele mai dificile din România. Un sistem complex de galerii orizontale, puțuri și hornuri verticale, săli gigantice, curs de apă subteran care străbate canioane, gururi, marmite turbionare tapetate cu lingurițe . Aici se află cea mai înaltă cascadă din România, Cascada Ventilatorului de 82 m dintr-o bucată. Formațiuni de depunere și prelingere foarte numeroase si deosebit de frumoase sunt net depășite de cele de cristalizare. Un adevărat muzeu al mineralogiei se înșiră de-a lungul galeriilor. Nu un muzeu cu exponate
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
sunt puternic concerționate, aici abundând, evident clusteritele, dar și gururile sau cacadele de montmilch. De la Marea Prăpastie spre sud, pe Galeria Mamuților se ajunge într-o mare sală (200/20-30/15-30 m) foarte bogat concreționată cu mari domuri stalacmitice, gururi, cascade de montmilch, mici lacuri-Sala Mamuților. De aici spre dreapta, pe Galeria Buclei, se ajunge înapoi la Marea Prăpastie. Din Galeria Buclei se desprind două galerii: una fosilă (în care la un nivel inferior se interceptează un mic râu subteran care
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
de moarte celulară. Semnalele emise de "Fas" ("Apoptosis stimulating fragment") recrutează un complex alcătuit dintr-o moleculă adaptatoare FADD (Fas Associated Death Domain) și din procaspaza-8. Formarea acestui complex antrenează clivajul caspazei-8, produsă astfel sub forma sa dimerică activă, precum și cascada de activare secvențială a diverselor caspaze printre care caspaza-3. Aceste proteaze efectuează clivajul mai multor molecule proteice, printre care proteinele structurale și proteinele implicate în sistemele de reparație celulară. Există două căi de transducție a semnalelor "Fas", depinzând de tipul
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
deasupra căreia se întrezărește capătul Sălii Mari. Aici vine din dreapta (dintr-o galerie impenetrabila) o apă care adună totalitatea pîraielor întâlnite mai sus. Debitul, acum considerabil, a creat o tipică galerie activă, cu marmite, lingurițe și pereții lustruiți. După două cascade mai mici, apa se varsă la dreapta în Galeria Sifonului care, după prima treaptă de 13 m înălțime și apoi o a doua de 5 m, devine orizontală și se termină într-un lac de sifon la cota —168. Înainte de
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
mai mici, apa se varsă la dreapta în Galeria Sifonului care, după prima treaptă de 13 m înălțime și apoi o a doua de 5 m, devine orizontală și se termină într-un lac de sifon la cota —168. Înainte de cascadă de 13 m, care cade la dreapta, galeria principala prezintă o puternică denivelare pozitivă, Pragul Cehilor care a pus mari probleme primilor exploratori. Atingând vârful pragului constatăm că suntem iarăși sub tavanul Sălii Mari, la acelaș nivel cu podeaua ei
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
o poartă de numai 0,80 m înălțime într-o sală lipsită de concrețiuni. Apoi, pe sub o arcada de rocă cu perforații — semn al curgerii sub presiune de odinioară — se trece în Sala Albă, în care se revarsă o splendida cascadă de montmilch, cizelata extrem de fin în microgururi. Este Patul Miresei. De un alb imaculat cu excepția unei dare roșieteice în partea centrală, sugestiva pentru actul nupțial. În fața patului se află un mare bloc prăbușit din tavan, asemănător unui animal înfundat în
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
patului se află un mare bloc prăbușit din tavan, asemănător unui animal înfundat în noroi, Cerberul. Pe sub arcada de stalactite de montmilch alb se trece într-o nouă sală, care și ea are pe dreapta o scurgere de montmilch în cascadă, lungă de 8 m, fasonata și ea de microgururi și care se continuă pe podea cu montmilch cu gururi mai mari, de unde numele de Sală cu Bazine. Câteva stalagmite perlate anunță un nou aspect al peșterii. Domină clusteritele, concrețiuni sub
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
poezie stranie, aptă de intensități, care se sprijină, frecvent, pe cuvinte puține, lăsînd să vibreze albul hîrtiei din jurul lor. Razele lirismului se adună în focarul textual, precum într-o lentilă, cu un efect incandescent: "Între tărmii/ poemului/ marea/ își înghite cascadele". (Gheorghe Grigurcu, Poeți bistrițeni, România literară, nr 26 din 1999). Viziunea lui e una nervoasă, sincopata, voit risipita în fragmente care se autonomizează. În fulgurante care pot fi citite că întreguri provizorii, păstrînd sugestia suverană a întregului, care e deopotrivă
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
mistuiau, pe sute de mii de hectare, pădurile („Șire întregi de munți apar carbonizate cu totul, și acolo unde au rămas păduri intacte, marginile lor sînt roase de focuri"). Trecînd rîul Columbia și culmile dealurilor din regiune, ca și Munții Cascade, s-a apropiat de Oceanul Pacific. În ziua de 5 august 1910 a părăsit teritoriul continental și, pe micul vapor „Portland", urmînd coastele Canadei occidentale, a plecat spre nord. După șase zile de navigație pe brațul de mare ce despărțea Columbia
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
descoperirea Galeriei Superiore, Viorel Roru Ludușan organizează amenajarea peșterii în scopuri turistice. Participa, pe lângă membrii clubului și speologi independenți. Lucrările se execută între 1 și 31 august 1989 simultan cu ultima mare explorare din Zgurăști. Este instalată o punte peste cascadele de travertin apoi o poteca de acces pe partea stângă până sub grohotișul de la gură peșterii. Pe grohotiș se toarnă din beton o scară, cea mai grea operațiune. Betonul era adus de un trust de construcții gata amestecat, trebiua încărcat
Polaris Blaj () [Corola-website/Science/316220_a_317549]
-
de Arthur Conan Doyle au fost inițial publicate în "The Ștrand" cu ilustrații realizate de Sidney Edward Paget au fost publicate. Odată cu Câinele din Baskerville, român publicat în foileton și care marca revenirea lui Sherlock Holmes după dispariția să în Cascadele Reichenbach - vânzările au doborât toate recordurile. Cititorii au stat la coadă în fața centrelor de vânzare a revistei pentru a pune mâna pe un exemplar. Aventurile lui A.J. Raffles - «gentlemanul spărgător», echivalentul britanic al lui Arsène Lupin de Maurice Leblanc
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
și finanțarea dezvoltării de noi construcții. Fabian se axează pe achiziția de spații de birouri și centre comerciale dar și pe parteneriate pe segmentul retail și rezidențial. Fabian deține participații la opt proiecte imobiliare în România, respectiv clădirile de birouri Cascade, Cubic Center, Băneasa Business Center și Banu Andronache, Evocentre, Lakeview din București, precum și ansamblul rezidențial New Town din București și un complex de locuințe din Timișoara. În decembrie 2007, valoarea de piață a proprietăților imobiliare deținute de fondul de investiții
Fabian Romania Property Fund () [Corola-website/Science/320183_a_321512]
-
două echipaje se numără Burton, Frigate, Alice, Kaz, Joe Miller, Li Po, Ah Qaaq și Nur ed Din. Lor li se alătură pianistul american Tom Turpin, romanciera engleză Aphra Behn și soldatul francez Jean Marcelin, Baron de Marbot. Ei escaladează cascada de la capătul fluviului și pătrund în turn, unde îl demască pe Ah Qaaq ca fiind Eticul renegat. El își dezvăluie adevărata identitate ca fiind Loga, fiul regelui Priam al Troiei. Ca toți copii decedați înainte de a împlini 5 ani, fusese
Labirintul magic () [Corola-website/Science/320386_a_321715]
-
a ajunge la gurile fluviului. La misiune, lansată de faraonul Imhotep, participase și uriașul căruia Mark Twain îi spunea Joe Miller, despre care egiptenii credeau că este încarnarea zeului Thot. Astfel, se aflase că la capătul râului se află o cascadă, lângă care misiunea descoperise un pasaj către marea polară și turnul aflat acolo. În afară de aflarea acestor lucruri, grupul condus de Burton găsește un mod de a depista agenții celor care construiseră Lumea Fluviului, cu ajutorul omului de neanderthalul Kaz. Astfel, doi
Planul misterios () [Corola-website/Science/320385_a_321714]
-
o expediție cu caiacul sponsorizată de National Geographic Society a încercat să navigheze prin canion. Din cauza nivelurilor, neprevăzute, ridicate de apă, expediția s-a încheiat în tragedie atunci când expertul în caiac, Doug Gordon și-a pierdut viața. Cea mai mare cascadă a fluviului (Cascada Tsangbo "Badong") din (29°46'9.59"N, 95°11'13.33"E) nu a fost atinsă de exploratorii din afară până în 1998, când o echipă compusă din Storm Ken, Hamid Sarder, Ian Baker și ghizii lor
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
caiacul sponsorizată de National Geographic Society a încercat să navigheze prin canion. Din cauza nivelurilor, neprevăzute, ridicate de apă, expediția s-a încheiat în tragedie atunci când expertul în caiac, Doug Gordon și-a pierdut viața. Cea mai mare cascadă a fluviului (Cascada Tsangbo "Badong") din (29°46'9.59"N, 95°11'13.33"E) nu a fost atinsă de exploratorii din afară până în 1998, când o echipă compusă din Storm Ken, Hamid Sarder, Ian Baker și ghizii lor Monpa au ajuns
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
95°11'13.33"E) nu a fost atinsă de exploratorii din afară până în 1998, când o echipă compusă din Storm Ken, Hamid Sarder, Ian Baker și ghizii lor Monpa au ajuns la ea. Ei au estimat o înălțime a cascadei de aproximativ 33 metri. Cascadele, împreună cu restul zonei Pemako, sunt considerate locuri sacre de către budiștii tibetani și au fost ascunse până atunci față de cei din exterior, inclusiv de autoritățile chineze. În 2005, zece cascade de la Zangbo Badong au fost enumerate
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
nu a fost atinsă de exploratorii din afară până în 1998, când o echipă compusă din Storm Ken, Hamid Sarder, Ian Baker și ghizii lor Monpa au ajuns la ea. Ei au estimat o înălțime a cascadei de aproximativ 33 metri. Cascadele, împreună cu restul zonei Pemako, sunt considerate locuri sacre de către budiștii tibetani și au fost ascunse până atunci față de cei din exterior, inclusiv de autoritățile chineze. În 2005, zece cascade de la Zangbo Badong au fost enumerate de către revista Națională de Geografie
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
Ei au estimat o înălțime a cascadei de aproximativ 33 metri. Cascadele, împreună cu restul zonei Pemako, sunt considerate locuri sacre de către budiștii tibetani și au fost ascunse până atunci față de cei din exterior, inclusiv de autoritățile chineze. În 2005, zece cascade de la Zangbo Badong au fost enumerate de către revista Națională de Geografie a Chinei ca find cele mai frumoase cascade din China. În ianuarie-februarie 2002, un grup internațional format din Scott Lindgren, Steve Fisher, Abbott Mike, Ellard Allan, Knapp Dustin, și
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
sacre de către budiștii tibetani și au fost ascunse până atunci față de cei din exterior, inclusiv de autoritățile chineze. În 2005, zece cascade de la Zangbo Badong au fost enumerate de către revista Națională de Geografie a Chinei ca find cele mai frumoase cascade din China. În ianuarie-februarie 2002, un grup internațional format din Scott Lindgren, Steve Fisher, Abbott Mike, Ellard Allan, Knapp Dustin, și Johnnie și Kern Willie au finalizat prima coborâre a părții superioare canionului Yarlung Tsangpo. Frumusețea lui, depărtarea și mistica
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
satul Roșia. (sau Ciur Ponor), este o cavitate de mari dimensiuni din Munții Pădurea Craiului. Accesul în peșteră este și punctul de intrare a pîrîului Ciurului în subteran. Acesta, după un parcurs scurt față de lungimea peșterii, se varsă printr-o cascadă în cursul de apă al galeriei principale. Direcția peșterii urmărește axul longitudinal arcuit al platoului sub care se află. Din ambele părți ale galeriei principale se deschid galerii secundare ce aduc afluenți proveniți din dolinele și peșterile de pe platou. După
Peștera Ciurul Ponor () [Corola-website/Science/321077_a_322406]
-
de metri cubi pe secundă, adică 132 km cubi/an, reprezentând 25% din debitul din bazinul superior al râului Madeira. Pe cursul aproape de Amazon, debitul mediu al râului Madeira crește până la 31200 de metri cubi pe secundă. Între Guajará-Mirim și Cascadă Teotónio, Madeira primește apele drenate de pe panțele de nord-est ale Anzilor de la Santa Cruz de la Sierra la Cuzco, ale întregului versant sud-vestic al Mâțo Grosso din Brazilia și versantul nordic al lanțurilor muntoase Chiquitos. În Bolivia, bazinul are 850000 km²
Râul Madeira () [Corola-website/Science/321269_a_322598]
-
Madre de Dios, Río Beni) la semiarid în partea sudică, cu izvoarele andine din tulpina principala de lungime (Câine Río, Río Rocha, Rio Grande, Mamore). Toate ramurile superioare ale râului Madeira își croiesc drumul lor spre zonele de câmpie prin cascade. Zonele joase includ Mojos și câmpiile Beni, aici 90000 km² sunt inundați anual la o adâncime medie de aproximativ 0,91 m pentru o perioadă de trei-patru luni. Cascadele de la Teotónio și de la Sân Antonio sunt depășite de mai celebră
Râul Madeira () [Corola-website/Science/321269_a_322598]