4,545 matches
-
1907. În timpul liber, amândoi ne întreceam construind diferite chestii: tractoare, avioane, sfârleze... Așa mi-a venit ideea să fac o chitară? Fără tânjirea după a lui Nicu, sigur nu m-aș fi apucat de lucru. Dacă lipsa creează organul, trecerea chitarei prin mâinile mele poate să fi generat nevoia de-a mângâia rotunjimi feminine, fără să-mi smulgă cineva obiectul plăcerii. Cazuistică demnă de-o disertație psihanalitică! Să-mi fie cumpărată o chitară, așa cum peste ani aveam să-i cumpăr eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
apucat de lucru. Dacă lipsa creează organul, trecerea chitarei prin mâinile mele poate să fi generat nevoia de-a mângâia rotunjimi feminine, fără să-mi smulgă cineva obiectul plăcerii. Cazuistică demnă de-o disertație psihanalitică! Să-mi fie cumpărată o chitară, așa cum peste ani aveam să-i cumpăr eu (degeaba) fiului meu, era exclus. Tata avea intenții educative precise, și nu ezita să le aplice folosind o curea îngustă, secționată dintr-un cauciuc de bandă transportoare a pietrișului în balastiera unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
din vechea pădure. Acolo am petrecut multe zile și nopți frumoase, nu le uit niciodată. Am ales o scândură potrivită, cu o față semirotundă. Cu un creion chimic am desenat forma din memorie. Fiindcă blana nu era foarte lată, corpul chitarei a ieșit cam alungit. Fierăstrăul folosit era destul de mare, cu dinți zâmbați; mi-a slujit doar la decupaj brut. Am întrebuințat o cuțitoaie, o pilă cu zimți numită rașpel, un ciob (sau mai multe) de sticlă spartă, șmirghel. În final
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
întrebuințat o cuțitoaie, o pilă cu zimți numită rașpel, un ciob (sau mai multe) de sticlă spartă, șmirghel. În final, după vreo trei dimineți de buchiseală, am finisat ceva ce putea fi utilizat ca... Vă dați seama, nu pot scrie „chitară“, comit cacofonie și spun o minciună! Griful ieșise cam butucănos și anevoie de cuprins în mână. N-am îndrăznit să-l mai subțiez, deoarece se putea rupe sau crăpa. Pentru corzi am folosit sârmă de nichelină. Ca să le întind și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Să stea, am lipit-o cu clei. Doză electromagnetică n-am pus, n-aveam de unde și nici nu-i descifrasem principiul de funcționare ca să fac una. Nici cutie de rezonanță n-am atașat, în mod programatic. Dacă aș fi reprodus chitara știută, cum să-l fac praf pe Traian? Încă mai păstrez în memorie sunetul subțire scos de ciudățenie. Încă n-am uitat figura uimită a lui Traian, când m-a văzut cu chestia agățată de gât și sprijinită pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
am uitat figura uimită a lui Traian, când m-a văzut cu chestia agățată de gât și sprijinită pe genunchi. Încă mai râd, el și Nicu, de mine, amintindu-și ostromentul. Iar eu acum realizez că, făcându-mi singur propria chitară, eram un punker, nu un rocker, cum vă imaginați... De ce, dacă n-ați ghicit, voi povesti altădată. VERBA WOLANd Orășelul chitărilor Ruxandra CESEREANU Orășelul Tomato din Statele Unite este spațiul unde sunt adăpostite cele mai multe chitări pe metru pătrat. Dar, vai, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
De ce, dacă n-ați ghicit, voi povesti altădată. VERBA WOLANd Orășelul chitărilor Ruxandra CESEREANU Orășelul Tomato din Statele Unite este spațiul unde sunt adăpostite cele mai multe chitări pe metru pătrat. Dar, vai, să nu se creadă că toată lumea din orășel are o chitară în mărime naturală atârnată pe perete. Nicidecum. Pur și simplu, un John Doe, așa cum există în fiecare oraș american (și nu numai) a inventat într-o zi tradiția unor chitări minuscule sculptate din lemn de nuc sau din lemn de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
simplu, un John Doe, așa cum există în fiecare oraș american (și nu numai) a inventat într-o zi tradiția unor chitări minuscule sculptate din lemn de nuc sau din lemn de cireș și expuse în veranda locuitorilor din Tomato. Dar chitara cu pricina, prima - vreau să spun -, nu a rămas solitară. De câte ori cineva se plictisea, sculpta o chitară pitică de atârnat în verandă, precum prinzătorii de vis (cu pene), acele obiecte dreamcatcher care astăzi se vând peste tot în lume, oriunde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
zi tradiția unor chitări minuscule sculptate din lemn de nuc sau din lemn de cireș și expuse în veranda locuitorilor din Tomato. Dar chitara cu pricina, prima - vreau să spun -, nu a rămas solitară. De câte ori cineva se plictisea, sculpta o chitară pitică de atârnat în verandă, precum prinzătorii de vis (cu pene), acele obiecte dreamcatcher care astăzi se vând peste tot în lume, oriunde te-ai duce, de parcă vrăjitorii de bâlci ar fi ajuns la apogeul carierei lor. Așa ca în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
antrenori de dans, toate la scenă deschisă. Fiind aproape de restaurantul-grădină unde luam masa și auzind glasul superb al unei tinere chinezoaice, m-am dus pentru câteva minute să asist la spectacol. Era o puștoaică de 13-14 ani acompaniată de o chitară și audiată de turiști, care au aplaudat-o îndelung. Îmbujorată la față, la final a făcut plecăciuni 116 repetate de mulțumire celor care i-au apreciat meritele, apoi a fugit la mama ei, care o aștepta în mulțime. După ea
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
poze, răspunde Mihai, apoi, auzind exclamația de nemulțumire a fetiței, întrebă: Tu ce vrei să-ți aducă tăticu'? Mmm... v'eau... tărăgănează vorbele Cristina alintîndu-se, iar Mihai aude în receptor vocea îndepărtată a lui Adrian, care-și necăjește sora spunînd: "chitară cu băț", numai că fetița, entuziasmată, repetă și ea: V'eau chita'ă cu băț!... Îmi iei? Bine, îți iau! promite Mihai. După schimbul de vorbe de rămas bun, iese din cabină și întreabă pe primul tînăr întîlnit unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu mai multă căldură. Mihai ia tramvaiul și coboară în centru. La magazinul "Muzica" roagă vînzătoarea să-i aleagă o vioară și un arcuș tipul o pătrime. Nu știe cît talent muzical va avea Cristina, dar și-o închipuie primind "chitara cu băț", încercînd-o prima dată sub privirea lui plină de zîmbet. Asta îi dă o profundă stare de fericire. Pentru Adrian găsește la magazinul sportiv un bluzon de velur modern și practic. La agenția de voiaj vrea să cumpere bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de securitate folosit ca alibi pentru disidența lui. Poporul român nu are un glas de buhai cu care să-și acopere mereu interlocutorul și nici reaua credință necesară pentru a face imposibilă orice discuție. Poporul român nu recită, acompaniat la chitară, versuri tâmpite care să-i meargă la inimă poporului român educat în spiritul kitschului naționalist. Poporul român nu are resursele necesare pentru un război care se poartă cu tupeu. Și, mai ales, poporul român nu poate purta acest război pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mod sigur o să ai noroc în seara asta, spuse Ashling. Dar este omul spânzurat! — Nu contează. Ashling știa un singur lucru: că dacă urci un bărbat pe o scenă, indiferent cât de urât ar fi, fie că zdrăngăne la o chitară, că țopăie în pantaloni mov sau că se preface că așteaptă autobuzul, era garantat că femeile îl vor găsi atractiv. Chiar dacă ar sta pe o platformă prăfuită de treizeci de centimetri într-o cameră de câțiva metri pătrați, tot ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pagina de opinii a ,,Ziarului de Iași” din 22 aprilie 2004. Dar iată și afișul spectacolului precum și invitația către amatorii de cultură: Realizatorii și susținătorii proiectului ,,Malini” au fost 17: Bogdan Palici (idee, organizator, regizor, coregraf), Nicolae Budeș (compoziție muzicală, chitară ritm: solo și voce), Goga Răzvan (compoziție muzicală, chitară ritm, voce principala), Cătuna Vlad (chitară ritm, recital), Borș Valentin (tobe și ... desenator), David Cătălina (recital, performer), Bulgaru Irina (desenator), Bulgaru Boris (sunetist), Ioniță Daniela (concept, afișe), Clemente Violeta, Larisa Sevasta
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aprilie 2004. Dar iată și afișul spectacolului precum și invitația către amatorii de cultură: Realizatorii și susținătorii proiectului ,,Malini” au fost 17: Bogdan Palici (idee, organizator, regizor, coregraf), Nicolae Budeș (compoziție muzicală, chitară ritm: solo și voce), Goga Răzvan (compoziție muzicală, chitară ritm, voce principala), Cătuna Vlad (chitară ritm, recital), Borș Valentin (tobe și ... desenator), David Cătălina (recital, performer), Bulgaru Irina (desenator), Bulgaru Boris (sunetist), Ioniță Daniela (concept, afișe), Clemente Violeta, Larisa Sevasta, Elenă Trușca, Oana Mihai, Tiberiu Haret, Alexandru Haret, Elenă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spectacolului precum și invitația către amatorii de cultură: Realizatorii și susținătorii proiectului ,,Malini” au fost 17: Bogdan Palici (idee, organizator, regizor, coregraf), Nicolae Budeș (compoziție muzicală, chitară ritm: solo și voce), Goga Răzvan (compoziție muzicală, chitară ritm, voce principala), Cătuna Vlad (chitară ritm, recital), Borș Valentin (tobe și ... desenator), David Cătălina (recital, performer), Bulgaru Irina (desenator), Bulgaru Boris (sunetist), Ioniță Daniela (concept, afișe), Clemente Violeta, Larisa Sevasta, Elenă Trușca, Oana Mihai, Tiberiu Haret, Alexandru Haret, Elenă Irava, Ștefan Isac. Cifră ,,17” e
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase toate elogiile care i se aduceau. Ba și cânta pe versurile lui, compunând și acompaniindu-se la chitară, fără să o fi învățat altcineva decât dragostea - cel mai bun dascăl. Bătrâna o privește compătimitor. Se întreabă de ce, apoi își dă seama. Amărăciunea i se citește probabil pe chip. Dar ce contează? Tiberius, din poet, a devenit soldat. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
momentul respectiv, abia Începuserăm să locuim Împreună. Dan se mutase În apartamentul meu, neaducînd mai nimic cu el, dar, după cum subliniase chiar el, mai avea acasă, În dormitor, stocuri generoase, așa că, dacă simțea dintr-o dată nevoia acută de, să zicem, chitara electrică la care Învățase să cînte cînd avea optsprezece ani, nu trebuia decît să dea o fugă În Hampstead ca s-o aducă. Nu mai locuisem cu nimeni Înainte de el, Îmi prețuisem libertatea și muncisem din greu să-mi aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noastră.“ Apoi, Fender Greene și monitorii își întorc atenția asupra inițierii bobocilor și el este liber să se ducă în camera sa. În cameră, găsește un băiat cu părul închis la culoare, care încearcă să scoată niște sunete dintr-o chitară diformă. Partea nefolosită a încăperii este umplută miraculos de cărți și tablouri și de alte obiecte mai puțin obișnuite, cum ar fi o mașină de scris și bustul de bronz al unui bărbat cu o barbă ascuțită. Băiatul se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se oprește din cântat, se ridică și-i întinde mâna. — Salut. Sunt Gertler și după cum poate intuiești, sunt evreu. — Bridgeman. Îmi pare bine că te cunosc. — Nu trebuie să-ți pară bine, dar asta este, zice el luând din nou chitara în mână. Nu mă deranjează. — Asta face lucrurile mai ușoare. Gertler se întoarce la cântecul pe care-l exersa, repetând aceeași figură, lovind iritat chitara când degetele refuzau să-l asculte. — Tu ce ești? — Poftim? — C din E, presupun. Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cunosc. — Nu trebuie să-ți pară bine, dar asta este, zice el luând din nou chitara în mână. Nu mă deranjează. — Asta face lucrurile mai ușoare. Gertler se întoarce la cântecul pe care-l exersa, repetând aceeași figură, lovind iritat chitara când degetele refuzau să-l asculte. — Tu ce ești? — Poftim? — C din E, presupun. Jonathan nu răspunde. Cine este? îl întreabă, arătând spre capul de bronz. Gertler zâmbește. — Tovarășul Vladimir Ilici Lenin. Sunt și comunist, țin să-ți spun chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acum, dar n-ar trebui să fie așa. Ți se pare o surpriză? — Surpriză? — Venind din partea unui evreu, vreau să spun. Nu înțelege. Gertler zâmbește disprețuitor. — Crezi în ceva? Nu, zice Jonathan. Gertler pufnește din nou și se întoarce la chitara sa. Și astfel începe viața de internat. Anul lui Jonathan la Chopham Hall este guvernat de două lucruri: numere și liste. Școala este o mașină care produce apartenențe, și ca atare, totul se face în grup, de la dușul de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Will Never Die. După ce mi-am pregătit un mic dejun copios cu prăjelnițe și am aprins focul, m-am hotărât să nu optez pentru nici una dintre ele și să-mi pun Built To Destroy. Mimez un pic că zdrăngănesc la chitară și Îmi compun În minte o listă de femei pe care aș vrea să mi le fac sclave și să le leg, iar Drummond ie pe primu loc. Îmi verific cutia poștală și găsesc tot rahatu de la Chelmsford. Mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Lojă și mă duc Înspre casă. Intru și mai trag pe nas niște cocaină, apoi dau gata Înc-o sticlă de Grouse. Pun cât se poate de tare albumul Women and Children First al lui VanHalen și mimez că cânt la chitară, specializându-mă În dansul de găină al lui Jimmy Page. În pauza dintre cântece aud o bătaie puternică În ușă. Stronach și nevastă-sa sunt la ușă. El parcă joacă mâine cu Motherwell. Data fixată pentru un meci În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]