6,287 matches
-
mai capabil să realizeze transferuri de semnificații, asociații de idei, sofisme, paralogisme, redirecționări ale modului de gândire al spectatorului prin efectul șocului vizual cinetic - adică propagandă : Lenin intuise asta cu exactitate. Importanța montajului pentru cinema a fost mai întâi absolutizată („cinema înseamnă montaj”), apoi negată vehement, dar în privința propagandei nu încap dubii : montajul este o componentă esențială. În plus, „mașina” pe care o admira Dziga Vertov ca vestitor al viitorului tehnologic al omenirii prin precizia ei rece, repetitivă, inumană transmitea o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aici patosul autentic, emoționant, care animă Crucișătorul Potemkin, Octombrie, Sfârșitul Sankt Petersburgului, Mama, Pământ sau Trei cântece despre Lenin. De aici absența unui mare film comunist din cinematografia românească 1949-1989, poate doar exceptând Puterea și Adevărul. Tocmai pentru că atunci când făceau cinema aveau în fața ochilor un om sovietic de tip nou, KEPVD (Kuleșov, Eisenstein, Pudovkin, Vertov, Dovjenko) au reușit ca artiști, dar nu și-au îndeplinit rolul de propagandiști decât în sensul definiției Plehanov- Lenin : a transmite idei multe și complexe unui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ci Mary Pickford, Douglas Fairbanks, Charlie Chaplin. Cuvintele de apreciere ale starurilor Hollywoodului la adresa Crucișă torului Potemkin au fost folosite ca reclamă pentru a crește popularitatea filmului în URSS! Dacă până în 1928 Partidul s-a menținut oarecum în afara polemicilor din cinema, din acel an, odată cu izgonirea din URSS a lui Troțki și stalinizarea totală a conducerii sovietice s-a pus piciorul în prag. Peisajul cinematografiei sovietice după un deceniu de la Revoluție era neașteptat de variat pentru un regim dictatorial : constructivismul lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
filme educative și de informare, 40% divertisment - era bine reprezentată. În conferința din aprilie 1928, conducerea Partidului și-a exprimat nemulțumirea față de rezultatele propagandistice, politice înregistrate de cinematografia sovietică a anilor ’20. Accentul pus pe montaj, pe mijloacele formale ale cinema tografului, pe experiment, este clasat ca ineficient în influențarea marii mase. Filmele „formaliștilor” nu au fost înțelese și nu au penetrat practic deloc o bună parte a muncitorimii și populația rurală. Partidul cere să se facă filme care să reușească
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
importurile de filme din Vest și desființează practic producția locală de filme vandabile de divertisment. Statul subvenționează masiv cinematografia pentru realizarea unui număr mic de filme pe an în raport cu SUA, Franța, Anglia sau Germania, dar „corecte politic”. Prețul plătit de cinema pentru asta este usturător : partidul-stat devine producătorul tuturor filmelor, cu dreptul de a avea ultimul cuvânt în materie de scenariu, regie, actori, muzică etc. „Țarul” noului sistem cinematografic sovietic va fi, până la arestarea și executarea sa în 1938, Boris Șumiațki
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
directe decât sofisticata artă a montajului de imagini mute. Era mult mai simplă acum scrierea unui scenariu care să corespundă cerințelor Partidului, nu mai era nevoie de „magicieni”, de „guru” ca KEPVD. În scurtă vreme, Stalin a instituit și în cinema principiile realismului socialist. Termenul, a cărui paternitate îi este atribuită lui Maxim Gorki, desemnează un set de reguli stabilite de Partid pe care orice creator din URSS are obligația să-l urmeze în procesul de creație. Dacă până în 1928 Partidul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
alcoolul l- am văzut, unde e cinematograful în „articolul” propagandistic vizual al lui Vertov ? E în toată secvența. Pentru că ea este precedată de imaginea Operatorului așezată peste oraș, după care obiectivul camerei se deplasează pe o pancartă pe care scrie „Cinema de film proletar”. Deci ce vedem este un posibil film în film făcut de un cineast proletar despre ravagiile alcoolului și anacronismul bisericii. Cineochiul deschide ochii oamenilor muncii, cum spunea Troțki. Aelita (Iakov Protazanov, 1924) „Cuvântul liber al oamenilor liberi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mult noi, rușii, înseamnă că am făcut bine - o astfel de formulare, și pe deasupra vizuală, e mai penetrantă decât „Revoluția bolșevică a fost bună”. V. Cinematograful românesc de propagandă 1912-1944 Studii de caz Independența României este o anomalie în evoluția cinema tografului românesc. În 1912, România se număra printre țările în care invenția fraților Lumière nu era foarte populară. Între 1900 și 1910, după consumarea interesului publicului pentru „vederile” inaugurate în mai 1896, cinematograful devine o distracție de „fundul curții” în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
publicului pentru „vederile” inaugurate în mai 1896, cinematograful devine o distracție de „fundul curții” în bâlciuri. Primul film românesc de ficțiune, Amor fatal, datează din 1911. Nu existau regizori și operatori profesioniști, actorii erau cu toții împrumutați din teatru, publicul de cinema era redus numeric și lipsit de experiență. Și, poate lucrul cel mai important, cinematograful nu reprezenta în România acelui an o zonă de interes pentru investitori. Pe acest teren aproape viran se ridică în chip miraculos „monumentul” (în lungime de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
printr- un salt în timp cu parada militară „la zi”, închinată lui Carol I pe 10 mai 1912. Modest ca valoare cinematografică, dar propagandizat prin intervenția directă a conducerii de stat, Independența României anticipează situația pe care o va traversa cinema tograful românesc în anii ’50, sub dictatura comunistă. Până la instaurarea comunismului în România, mai putem consemna două pelicule de ficțiune cu caracter de propagandă politică : Datorie și sacrificiu (1925), în regia lui Ion Șahighian, produs de Serviciul foto-cinematografic al Armatei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mică întâmplare, Erupția (1957) ; Ciulinii Bărăganului, Bijuterii de familie (1958) ; Viața nu iartă, Mingea (1959) ; Valurile Dunării, Furtuna (1960) Evoluții cinematografice Prin naționalizarea mijloacelor de producție (11 iunie 1948), trec în proprietatea statului comunist companiile de producție cinematografică, sălile de cinema, laboratoarele de prelucrare a peliculei. Ca și în alte domenii, se creează un organism sovieto- român care să gestioneze producția și difuzarea, Sovromfilm. Cererea de constituire a Sovromfilm este adresată de guvernul român celui sovietic: În dorința de a da
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
interpretarea corectă a secvențelor de către spectatorul- țintă, în caz că respectivele secvențe n-ar fi suficient de grosiere și cu sens unic. Și liniștea, ca și inacțiunea, se poate interpreta de către spectator în direcții necontrolate. În sfârșit, cea mai importantă caracteristică imprimată cinemaului românesc de propaganda de tip sovietic este încărcarea obligatorie cu mesaj a fiecărui metru de peliculă plătită cu banii poporului. Nimic nu trebuie să se întâmple pe ecran din pricina faptului că pur și simplu se întâmplă. Nici un personaj nu bea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acolo unde nu erau. Aidoma lui Ipingescu și Jupân Dumitrache, românii erau mereu tentați să considere că „e scris adânc”, atunci când nu înțelegeau nimic. Minimalismul noului val douămiist poate fi considerat și o reacție la acest mod de a face cinema. Însumând toate aceste caracteristici, putem numi film surd tipul de film dominant în anii ’50. Un film vorbitor adevărat nu doar vorbește cu glasurile personajelor, dar reușește să dea spectatorului impresia că dialoghează cu el. Dacă însă filmul vorbește întruna
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
metode de cîrpire primitivă a scenariilor, ajungîndu- se uneori pînă la substituirea scriitorului în elaborarea propriului său scenariu. Doi ani mai târziu, în noiembrie 1956, după revoluția anticomunistă din Ungaria, aceste observații corecte sunt o amintire, preocupările partidului legate de cinema deveniseră cu totul altele : Singura manifestare fățiș dușmănoasă de sprijinire a rebeliunii din Ungaria a fost la laboratorul de prelucrare a peliculei de la Floreasca, unde un laborant (Boris Ursati) în ziua de 24 octombrie a îndemnat pe ceilalți salariați să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
primul război mondial și a Marii Uniri din 1918 - asta la șase luni după ce ultimul soldat sovietic părăsise România. Și în condițiile în care statisticile oficiale înregistrau între 1955 și 1957 o creștere de 24% a numărului de spectatori la cinema, însă ea se baza pe o creștere masivă de la 36,2% în 1955 la 45,4% în 1957 la filmele importate din țările capitaliste și o creștere de la 3,6% la 7,5% la filmele românești, în vreme ce filmele aduse din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
intens cu veselia generală ; teama, resemnarea, nostalgia unei lumi apuse, presimțirea răului ce va să vină compun un aer de neuitat acelui chip care nu poate salva nimic. Mitrea Cocor (1952) sau Colonia sovietică În Mitrea Cocor, propaganda comunistă în cinema capătă accente antiromânești. Boierul Cristea Trei Nasuri e un monstru burduhănos ca la carte, polițaiul o fiară, chitită să bată țăranii la sânge, vechilul așijderea. În plus însă, soldatul comunist în devenire Mitrea Cocor adaugă cu creta „Dus-întors” pe un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
România, suprimând din nou libertatea. Or, esența adevărului este libertatea. Dacă le-ai fi spus această frază heideggeriană marilor ideologi comuniști, ți-ar fi replicat că ea aparține unui filosof nazist. Valurile Dunării (1960) sau Casablanca Sfârșitul primului deceniu de cinema socialist e marcat, glorios, de Valurile Dunării. Scenaristul Titus Popovici reușește, după La Moara cu noroc, să contribuie la însă mânțarea în pătratul dictaturii a încă unei opere viabile. Și acum n- o mai face sub scutul unui clasic al
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
comunistă românească. Factorul economic, rentabilitatea filmului, nu poate fi trecut cu vederea, dar rămâne subordonat scopului propagandistic. În finalul dezbaterii ia cuvântul tov. Nicolae Ceaușescu. De la bun început, secretarul general al PCR ține să marcheze caracterul „neîntâmplător” al alegerii subiectului cinema : După cum vedeți, comisia ideologică își începe activi tatea analizînd problemele cinematografiei romînești. Cred că nu este întîmplător acest lucru pentru că alegerea acestei teme a fost determinată, pe de o parte, de importanța pe care o are cinematografia, filmul, în educarea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se facă simțită această dezbatere. [...] Și, într-adevăr, a început să se facă simțită prin interzicerea Reconstituirii lui Lucian Pintilie. Reiese cât se poate de limpede, din ce s- a discutat și trasat în această ședință, că, în materie de cinema, înghețul începe în 1968, cu trei ani înainte de momentul oficial, tezele din iulie 1971. Din atitudinea față de fenomenul excepțional al noului val din cinematografia cehoslovacă se putea înțelege că stalinismul ceaușist n- are nici o tangență cu reformismul lui Alexander Dubček
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în buzunare cheile și ștampila, înțelegând că tovarășii au nevoie de el taman așa cum e. Această jerbă de nuanțe „netipice” era de neimaginat cu câțiva ani în urmă. Titus Popovici este primul cineast român sub comunism care înțelege că în cinema propaganda poate fi înlocuită cu succes cu manipularea. Folosind mijloacele artistice ale narațiunii cinematografice, pe care le posedă la nivel de maestru, Popovici știe că a-i prezenta pe comuniști „cu față umană”, oameni și ei, nu semizei, e mult
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Marcus și operatorilor Alexandru Întorsureanu, Gheorghe Fischer și George Cornea în Viața nu iartă, Mircea Săucan și operatorul Costea Ionescu-Tonciu fac un adevărat „balet” de imagine pe marginea scenariului propagandistic. Prim-planuri insistente, ca defulare după precedentul deceniu trăit de cinemaul românesc în plan mediu, contraplonjeuri, compoziții afișat picturale ale cadrului, „deraieri” poetizante ale aparatului de filmat, cadre statice până la hieratism, muzica cultă a lui Anatol Vieru, totul „de-amorul artei”, „poze”, unele frumoase, care nu fac priză cu narațiunea. Împrumuturile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ce va muri „din prostie”. În fine, liderul comunist Ardeleanu (Colea Răutu) devine Jurcă (Gheorghe Dinică), deținut politic și mentorul activistic al lui Andrei Sabin (Ștefan Iordache). Există însă și noutăți în schemă, care semnalează modificări la nivelul filosofiei despre cinema a aparatului de partid, survenite între 1961 și 1963. Andrei Sabin nu mai e pur și dur, aidoma tinerilor eroi comuniști de până atunci. Invitat în casa Varga, el studiază cu vădit interes pe trepte fundul generos al servitoarei, filmat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
metafizică, departe de a fi în cărți, e în oțelul sudat. Diminețile unui băiat cuminte e încă o bornă pe drumul către strigătele „Noi muncim, nu gândim !” și „Moarte intelectualilor !” din 1990. Un film cu o fată fermecătoare (1967) sau Cinema contra cinema Fata fermecătoare a lui Lucian Bratu și Radu Cosașu este poate cel mai pe nedrept interzis film românesc. Aidoma lui Vive, adus pe lume cu câteva luni înainte în Diminețile unui băiat cuminte, Ruxandra este o „antieroină”, o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de a fi în cărți, e în oțelul sudat. Diminețile unui băiat cuminte e încă o bornă pe drumul către strigătele „Noi muncim, nu gândim !” și „Moarte intelectualilor !” din 1990. Un film cu o fată fermecătoare (1967) sau Cinema contra cinema Fata fermecătoare a lui Lucian Bratu și Radu Cosașu este poate cel mai pe nedrept interzis film românesc. Aidoma lui Vive, adus pe lume cu câteva luni înainte în Diminețile unui băiat cuminte, Ruxandra este o „antieroină”, o fată care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și sarcasm, filmele de propagandă cinematografică de până la ei. Nu cu sistemul comunist în general, cu activiștii, securiștii, nu cu Comitetul Central sau cu Ceaușescu au ei treabă, ci cu colegii lor de breaslă, cinematografiștii care mumificaseră cu sârg tânărul cinema românesc în sarcofagul propagandei. „De ce să te mai caut ?”, o întreabă inginerul Șerban pe Ruxi, și ea răspunde : „Pentru că am nevoie de oameni minunați lângă mine” - îi și vezi pe toți inginerii, muncitorii, activiștii de partid puri și duioși, „oameni
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]