KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...169 170 171 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

beligerant îi scotea în evidență roșeața ochilor, a țopăit energic până în locul unde stătea Hugo pe coridor. L-a cercetat pe Theo, care începuse să scâncească. Colțurile gurii micuțe s-au lăsat în jos, în semn de dezaprobare. Apoi a clătinat din cap. — Domnule Fine, e inacceptabil. Ce anume? a gâfâit Hugo. Uitați ce e: copilul nu se poate abține. E vorba de teama de separare... momentan e destul de sensibil. Nu asta. Mă refer la asta, a spus Rottweilerul trăgând de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Și mai este ceva, a spus Rottweilerul. Lui Hugo i s-a strâns inima în piept. —Mai este? Rottweilerul s-a uitat la el cu seriozitate. —Theo e la zi cu vaccinurile? Hugo a fost ușurat știind că putea să clatine din cap sigur pe el. Acesta fusese unul dintre aspectele legate de creșterea copilului pe care avusese mare grijă să-l respecte. Fusese ajutat de biletele de notificare primite de la asistentul de sănătate. —Absolut. Următorul e programat foarte curând. Rottweilerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
să-l dau jos, da? — Nu pot. Am un copil înăuntru. Probabil că de-acum copilul ajunsese deja înăuntrul cuptorului ăluia nenorocit. Sau își băga limba în vreo priză. —Nu durează decât o secundă. Poftim, boierule. —Ufff! Hugo s-a clătinat sub greutatea cutiilor de carton imense și foarte grele care au fost aruncate în direcția lui. —Ascultă, e o greșeală. Curierul și-a consultat notițele. Nu. Nici o greșeală. Aici scrie că livrarea se face la Fitzherbert Place, nr. 4. —Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
era deloc surprinzător. Pierduse numărul paharelor de gin și apă tonică pe care le băuse. Hugo era uluit. Opinia lui proastă despre Jake se dovedise a fi supraestimare flatantă. —Nu-mi vine să cred, a spus el într-un final, clătinând încet din cap. Parcă e ieșit dintr-una din sectele alea ciudate din Statele Unite, în care femeile se supun bărbatului, indiferent cât de reacționar sau represiv ar fi. Știi la ce mă refer? — Am o idee, a răspuns Alice printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
acoperit fața. — Ce proastă sunt eu, vrei să spui. Nu-mi vine să cred câte am înghițit. Acum totul e atât de limpede. Mama a avut perfectă dreptate. Mi-a zis că Jake mi-a spălat creierul, a mărturisit Alice clătinând din cap. De ce am suportat toate astea? De ce? Hugo a ridicat din umeri. —Din dragoste? a sugerat el îmbujorându-se ușor. Evident, e cea mai veche scuză de pe fața pământului. Dar e totuși cea mai bună. Adică, uită-te la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
țandăra. —El? a scuipat ea. Organizează un casting pentru o reclamă în Suedia. Dacă înțelegi ce vreau să spun. —A, așa deci. Nu se mai simte atras de mine. Buzele Laurei au început să tremure, iar capul să i se clatine. Apoi l-a prins de braț pe Hugo. Unghiile femeii își făceau loc prin materialul hainei lui. —Hugo, tu nu ești atras de mine? l-a întrebat ea pe un ton plângăcios. Nu sunt atrăgătoare? Hugo a oftat. Încă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
până când un bărbat în costum verde-boiler și o femeie i-au sunat la ușă. Ăsta e micuțul? a întrebat cu bunătate bărbatul cel solid, uitându-se la Theo. Țipetele copilului se domoliseră, transformându-se în niște gemete epuizate. Hugo a clătinat din cap. Ochii îi înotau în lacrimi, iar în interiorul nasului avea o senzație dureroasă. —Bine, a zis paramedicul. Ia să ne uităm la el. Hugo i-a înmânat băiețelul și a închis ușa de la Fitzherbert Place cu mâini tremurătoare. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
uleiuri afrodiziace... Tânăra a început să chicotească. —Vreau să spun că nu e prea, ăăă, subtilă. Vrei să spui că în viața ta n-ai mai văzut atâtea locuri în care să poți face sex? Alice a hohotit și a clătinat din cap. Hugo a ridicat o sprânceană. Vânduse o mie de mansarde care arătau exact așa, deci știa la ce se referea Alice. Totuși, dacă se prefăcea că nu știe, s-ar fi putut alege cu unele beneficii. Știi, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Hugo a dat ochii peste cap. Vreau să spun că slujba mea e aceea de a le vinde oamenilor tot felul de lucruri. Dar tu vinzi case. Casele sunt altceva. Aici vorbim de oameni și de viețile lor. Hugo a clătinat din cap. —Draga mea, casele înseamnă oameni și viețile lor. Nu le vinzi cărămizi și mortar. Le vinzi o idee despre cărămizi și mortar. Un vis despre cum ar putea să trăiască acolo. Iar ceea ce noi trebuie să le vindem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
a zis ea ridicându-se în capul oaselor. Îmi pare rău, dar trebuie să fiu cinstită cu tine. Trebuie să-ți dezvălui niște adevăruri neplăcute. Asta înseamnă adevărata prietenie, nu? Exact asta ai spus și tu mai devreme. Laura a clătinat din cap fără să rostească un cuvânt. —Ei bine, eu cred că ar trebui să te consideri privilegiată. Laura a oftat. —Știu. Am un fiu sănătos, o casă frumoasă și așa mai departe. Nu e vorba numai de asta, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Theo și-i dădea înainte despre abilitățile ei de mamă, editor și gospodină. Cred că ești așa de mândru de ea, a perorat ziarista când Hugo și-a făcut, din nou, apariția cu tava lui. Bărbatul s-a forțat să clatine din cap. A, sunt! Prinzând, cu coada ochiului, expresia Amandei, și-a dat seama că aceasta aștepta de la el mai mult entuziasm. —Amanda e... uluitoare! Partea asta era, măcar, adevărată. Cum jonglează cu toate responsabilitățile! a adăugat jurnalista pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
repede, a asigurat-o Hugo. Îți spun acum. Și-acolo, în holul de la Chicklets, pe o voce cât putea de scăzută, Hugo i-a schițat situația cât de bine a fost în stare. Spre marea lui dezamăgire, Barbara începuse să clatine din cap dinainte ca el să termine de vorbit. Nu e de mine, l-a lămurit ea. — Nu vrei să mă reprezinți? Oare femeia refuza fiindcă îl dezaproba? Dacă aș putea, mi-ar face plăcere să te reprezint. Dar sistemul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-ți recomand unul foarte bun. Și, mai presus de orice, du-te la un consilier. —La un consilier? Fără să-i facă deloc plăcere, Hugo și-a adus aminte de Laura. —E cam târziu pentru asta, nu crezi? Barbara a clătinat din cap. În cazurile de divorț, curtea e impresionată dacă se face dovada că ai avut bunăvoința de a merge la consilier și că nu ai abandonat mariajul fără nici un efort. —Dar mariajul meu e..., a început Hugo. —Terminat? Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
cu o satisfacție mohorâtă. Amanda vrea să te lovesc ca să dovedească o dată pentru totdeauna că sunt un tip instabil psihic, violent și nepotrivit pentru rolul de tată. Laura l-a privit oripilată. — Sigur că nu! a exclamat ea. Hugo a clătinat din cap neîncrezător. —Ei, poți să-i spui că n-are nevoie de trucuri de genul ăsta. O să pierd custodia. Deoarece, colac peste pupăză, mi-am pierdut și slujba. S-a uitat la Laura cu amărăciune. — Și-n chestia asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
așa de frumoasă cu eșarfa de un roz blând - care sigur nu era de la gunoi - care-i scotea în evidență bujorii din obraji și-i încălzea nuanța părului. — Da. Și am înțeles de la el că și Amanda știe. Hugo a clătinat din cap. — Deci, în esență, amândoi suntem aici ca să ne ținem căsniciile pe linia de plutire, a pufnit el. Alice, care privea în pământ, a simțit cum bărbatul o prinde de mână. Un fior de teamă a cotropit-o în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
și reprezintă un motiv de divorț. Alice și-a lovit șoldurile cu pumnii strânși. Nu mai vorbi de divorț. Nu vreau să divorțez. Hugo a simțit că o mână de fier îl strânge de gât. — Nu vrei...? — Nu vreau să clatin barca. Și acum cred că merit ceea ce mi s-a întâmplat. Nu mai vreau alte probleme. Vreau să stăm împreună, ca o familie fericită. Hugo se holba la ea nevenindu-i să creadă. —Of, Alice, pentru numele lui Dumnezeu, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
vreo trei ani. Humpty Dumpty a căzut rău... —Dar... Alice a strâns receptorul în mână de parcă obiectul acesta ar fi fost singurul lucru stabil din lumea care se prăbușea în jurul ei. Mama și tata... o aventură... era imposibil. Alice a clătinat din cap cu putere ca și când ar fi vrut să-și alunge din urechi cuvintele maică-sii. —Tatăl tău a suferit foarte mult atunci când a aflat. A fost îngrozitor. Împăcarea a fost o treabă foarte delicată și dificilă. Iar încercarea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
cu care Hugo trăise în ultimele săptămâni. Amanda s-a întors. Chipul lui Hugo era atât de înflăcărat de speranță încât femeia și-a spus c-ar fi putut să-și încălzească mâinile la acel foc. În loc de asta, însă, a clătinat din cap. Nu, i-a răspuns ea scurt. Nu la asta m-am referit. Vreau în continuare să divorțăm. Da? Vulcanul a devenit o crevasă înghețată. —Noi doi nu avem un viitor împreună. În plus, a adăugat Amanda relaxată, îndoindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
m-a sunat. M-a obligat realmente să mă deschid în legătură cu toate. Nu mai spune! a replicat Hugo sardonic. Probabil că toată treaba necesitase un efort egal cu acela depus ca să deschizi o cutie cu pliculețe de ceai. Amanda a clătinat din cap nerăbdătoare. —A fost așa o ușurare. Măcar acum, am vorbit la nesfârșit despre mine. Despre presiunile la care am fost supusă. Despre toată incertitudinea pe care am simțit-o. Și despre frustrarea mea, ca perfecționistă, de a nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
întreba dacă n-ar putea s-o bată pe Amanda cu ea. S-o bată până s-o lase lată. Nu era de mirare că jucăria aia i se păruse sinistră. Oare avusese o premoniție? —Și Laura - știi..., Amanda a clătinat din cap ca și cum nu i-ar fi venit să creadă. Ei bine, a fost uluitoare. Am subestimat-o. N-am avut nici cea mai vagă idee ce înțeleaptă e. Înțeleaptă. Hugo putea să găsească mulți termeni ca s-o descrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
parte necesară a drumului către conștientizarea de sine. — Am înțeles. Tonul vocii lui Hugo era, în mod deliberat, neutru, în ciuda furiei care clocotea în el. — Deci eu și Theo am fost un soi de experiment. —Exact, i-a confirmat Amanda clătinând din cap încântată. Faptul de a deveni mamă eu însămi a fost pasul decisiv către conștientizarea ideii că, de fapt, nu ăsta e rolul meu. Și Laura mi-a explicat că, dacă ești genul ăsta de femeie, atunci cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Rick e disperat să fac mai multe. Să fiu directorul unui lanț întreg de publicații. —Felicitări. Amărât, Hugo și-a imaginat că asta însemna că Theo avea să petreacă zile multe și lungi într-o altă creșă. —Mulțumesc. Amanda a clătinat din cap cu grație. Și-aici vine surprinsa, cum se spune. Surpriza. —Cum? — Aici vine surpriza. Așa e expresia. Iată persoana care manevra cuvintele extraordinar de bine. A, da. Oricum, ce voiam să-ți spun e că Laura m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Clipa în care un nebun cu un cuțit dădea buzna peste ea și o înjunghia mortal? Nu era însă un nebun cu un cuțit. Era Jake. —Te-ai întors devreme, a remarcat Alice. Da. —S-a anulat demonstrația? Jake a clătinat din cap. Părul mătăsos i s-a mișcat dintr-o parte în cealaltă, strălucind în lumina difuzată prin strecurătoarea din tavan. N-a fost nici o demonstrație. —A! Exact așa cum bănuise și Alice. Dar de ce recunoscuse Jake? Alice și-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
obligi... să fii normal? Femeia a izbucnit în râs. Era de necrezut. Jake a lăsat capul în jos. Cam așa ceva, a bolborosit el. Alice nu mai râdea acum. —Dumnezeule! Sigur că da! a răsuflat ea. Acum pricep, a zis ea clătinând din cap. Cred că ți-a fost așa de simplu la nunta lui Sally. Eu eram singură și disperată. Sau, cel puțin, așa ai crezut tu. Am fost ușor de agățat. Hai, recunoaște, a mârâit ea, vocea începând să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
tras sufletul. I-a aruncat lui Hugo o privire tăioasă. Nu vă cunosc cumva? Ne-am mai întâlnit, a recunoscut Hugo, strângându-i-se stomacul la amintirea momentului când se văzuseră ultima dată. Fiul meu avea o erupție. Doctorița a clătinat din cap. — Da. Arăta rău, nu? Ce mai face acum? Merge? Hugo a dat din cap, surâzând la acest gând. Nu se sătura niciodată să-l vadă pe Theo învârtindu-se de colo colo pe piciorușele lui grase. Dar ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]