7,569 matches
-
nu bat de fapt și că le aude doar el, pentru că dangătul lor îl făcea să se simtă exclus dintr-o comunicare colectivă cu Dumnezeu. Din odihna amiezii îl deșteptaseră tot clopotele. Avea senzația că a înnebunit. De ce să bată clopotele? Porunci să se deschidă ferestrele ca să controleze dacă dangătul este real sau doar o iluzie auditivă. Era real. Sări ca ars de pe sofaua pe care stătuse întins și strigă să i se aducă armăsarul pentru ca să meargă la Curtea domnească. Ajuns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dus în odaia în care, îmbrăcat cu grijă, întins pe pat, zăcea beiul, același bei sluțit de infecția generală a pielii feței. Selin îl salută politicos, se opri o clipă, ascultă, ridică un deget în sus și întrebă: — De ce bat clopotele? — Mâine e Sfântul Gheorghe, e hram la mitropolia veche, a Bălăcenilor și la mânăstirea mea... Sfântul Gheorghe cel Nou. Selin dădu roată cu ochii în odaie și observă că erau doar ei doi, el și beiul. Ar fi putut să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cel Nou. Selin dădu roată cu ochii în odaie și observă că erau doar ei doi, el și beiul. Ar fi putut să l ucidă și nimeni nu s-ar fi sinchisit prea tare, dar preferă să se lămurească: — Toate clopotele? — Da, toate. E priveghi mare. Se fac rugăciuni speciale în toate bisericile, pentru sănătatea noastră. — De ce nu mi s-a spus? Uimirea lui Brâncoveanu era atât de mare încât pe fruntea tumefiată sprâncenele zbârlite se arcuiră și mai tare. — M-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Turcul salută politicos și se retrase, cu spatele spre ușă, o deschise încet și ieși. Se miră că pe sală până la spătăria cu stele nu întâlni nici un oștean de gardă. Era o acalmie totală, subliniată parcă de dangătul neîntrerupt al clopotelor. La Mogoșoaia nu au tras la palat, ci au intrat în curțile din fața grajdurilor și a caselor pentru slugi și gărzi. Erau așteptați, căci porțile s-au deschis în fața lor. Se întunecase și nu erau deloc lumini pe la ferestre. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care dormise, pentru rugăciune. Prințul dădu afirmativ din cap și ordonă unui postelnic de rangul doi să comande cafele și dulciuri pentru toată lumea adunată ca să-l vadă pe domn. Selin intră singur în odaie. Atunci au început să bată clopotele. A îngenunchiat cu fața spre fereastra pe care intrau razele soarelui, despărțind cu banda de praf jucăuș spațiul odăii în două. Se simțea fericit și mândru că Mecca este în direcția soarelui dimineții. Își concentră gândul spre Allah, mulțumindu-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spațiul odăii în două. Se simțea fericit și mândru că Mecca este în direcția soarelui dimineții. Își concentră gândul spre Allah, mulțumindu-i pentru condiția sa de dreptcredincios. Se rugă pentru pace și bunăstare și, în complexitatea armoniilor dangătului de clopot, se pomeni rugându-se pentru sănătatea beiului. Era categoric fericit că depășise starea aceea de frică și suspiciune în care stătuse de când a trecut Dunărea. În acel moment se auzi din odaia alăturată glasul voievodului care-l chema pe Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
repezi. Frământa între degete mânerul hangerului de la brâu și o sudoare rece îi brobonă fruntea. Nu, nu se poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni deodată tot văzduhul. Toate clopotele bisericilor, dar Selin pașa era convins în acel moment că toate clopotele din lume băteau ca să-l înnebunească pe el. Ah, cât de mult ar fi vrut să se roage, să se poată ruga
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la brâu și o sudoare rece îi brobonă fruntea. Nu, nu se poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni deodată tot văzduhul. Toate clopotele bisericilor, dar Selin pașa era convins în acel moment că toate clopotele din lume băteau ca să-l înnebunească pe el. Ah, cât de mult ar fi vrut să se roage, să se poată ruga, dar... Mâinile începuseră să-i tremure
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului este cu adevărat păcătoasă. Asurzitor, dangăt de clopot stăpâni deodată tot văzduhul. Toate clopotele bisericilor, dar Selin pașa era convins în acel moment că toate clopotele din lume băteau ca să-l înnebunească pe el. Ah, cât de mult ar fi vrut să se roage, să se poată ruga, dar... Mâinile începuseră să-i tremure și-i venea să plângă, el care fusese crescut de la șase ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de panoul țintă ca să tragă camarazii de instrucție în el, fără ca nici unul să știe că gloanțele erau oarbe, Selin ienicerul, azi imbrohor împărătesc, a ajuns să plângă pentru că un ghiaur l-a înșelat, că a crezut în prietenia lui? Ah, clopotele astea, ce-or mai fi vrând creștinii de la Dumnezeul lor dacă beiul e sănătos? O slugă intră grăbită și evident impresionată: — Stăpâne, ieși în foișor, este nemaipomenit! În acel moment, dădură buzna toți însoțitorii lui, care și ei așteptaseră nerăbdători
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spațiu liber după care veneau mulțime de preoți în odăjdii strălucitoare, cu cruci sau cu cădelnițe, iar după ei, ca o a doua gardă voievodală, înaintau călugării mânăstirilor din București. Să fie o mie? se întrebă Selin pașa pe gânduri. Clopotul cel mare bătea să se spargă. Curând se ivi prima caretă deschisă trasă de patru cai negri; în ea erau vodă cu cei trei fii al lui, Constantin, Ștefan și Radu, copil încă. A doua caretă, era trasă de patru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Peste zumzetul gâzelor venea de undeva un răpăit ritmat. — E toaca mânăstirii Comana. Aci sunt moșiile noastre, ale Cantacuzinilor, mânăstirea Comana au rezidit-o unchiul și verii mei; e locul lor de îngropăciune. Toacă de vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă Selin, temător. — Da, cred că da, dacă te uiți peste apă, acolo e o colină, vezi? Se poate zări prin verdeață zidul alb și o turlă... — Să mergem în tabără, să nu se însereze. Credeam că dorești să luăm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dacă te uiți peste apă, acolo e o colină, vezi? Se poate zări prin verdeață zidul alb și o turlă... — Să mergem în tabără, să nu se însereze. Credeam că dorești să luăm barca pe lac. — Din tabără se aud clopotele? — Nu. Doar de aci. Dangătul vine peste apă, ca și cum l-ar purta vântul. Toaca încetă. Selin își întoarse și-și struni calul pe drumul de întoarcere. Cantacuzinului i se părea stranie purtarea imbrohorului și se întreba dacă nu o fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era treaba lui să-și facă griji cu asta. Trebuia doar să-l însoțească peste tot și să răspundă cerințelor lui. Făcuse bine dorobanțul că-i spusese că turcul îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este frică de clopote. L-a înnebunit vodă cu spaimele lui. Peste câteva minute simțiră apropierea taberei și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spusese că turcul îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este frică de clopote. L-a înnebunit vodă cu spaimele lui. Peste câteva minute simțiră apropierea taberei și încetiniră galopul. Se despărțiră amical, fără să și mărturisească unul altuia gândurile. Toma, cum nu făcuse niciodată până atunci, îi întinse mâna. Selin încercă să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ismail, Brăila și Cerneți, unde măria ta ai pus piatră peste piatră ca să ridici sfinte biserici pentru creștinii năpăstuiți. Au plecat și spre Stambul să bată toaca în biserica Galatei, pe care am târnosit-o acum trei ani. Să sune clopotele, să bată toaca și tot sufletul să se roage, că astăzi măria ta, ca să-și împlinească datoria față de stăpânirea pământească, părăsești tărâmul nădejdii - căci asta a fost țara măriei tale pentru sufletul obidit al creștinilor din răsărit. Așa cum ne îndeamnă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alai mare, împărătesc. Selin aga încă de cum se luminase de ziuă află de pregătirile pentru liturghia Înălțării pe tăpșanul oaselor de la Șerpătești. Fără să-și dea seama că nu au cum să bată - pentru simplul motiv că acolo nu erau clopote -, hotărî să fugă ca să nu le mai audă. Își anunță suita că pleacă singur spre Giurgiu, să se îngrijească ca trecerea Dunării să se facă în condiții bune. Mergea în pasul de voie al calului său între doi ieniceri care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crește iarba. La trecerea lor, păsări mari albastre se ridicau, răzlețe sau câte două, suind ca niște săgeți în înălțimi amețitoare de unde planau, confundându-se cu albastrul bolții. De la o vreme se miră că vântul nu-i aduce zvon de clopote, apoi, dându-și seama că nu aveau ce clopote să sune, izbucni într-un râs sacadat. Ienicerii întoarseră capetele spre el și în privirea lor se putea citi îngrijorare și milă. Răspunse atenției lor cu un zâmbet prostesc și începu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridicau, răzlețe sau câte două, suind ca niște săgeți în înălțimi amețitoare de unde planau, confundându-se cu albastrul bolții. De la o vreme se miră că vântul nu-i aduce zvon de clopote, apoi, dându-și seama că nu aveau ce clopote să sune, izbucni într-un râs sacadat. Ienicerii întoarseră capetele spre el și în privirea lor se putea citi îngrijorare și milă. Răspunse atenției lor cu un zâmbet prostesc și începu în gând să-și autojustifice atitudinea. Își amintea nopțile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
voievodului. — O să pregătesc eu înscrisul ca să-l semneze înălțimile voastre mâine... Ce dată avem astăzi? Ah, da, 29 mai. Așa o să fac înscrisul. 29 mai 1703? se întrebă retoric Ștefan. Doamne, sunt două sute cincizeci de ani de când... Nu mai bat clopotele la Hagia Sofia, oftă exaporitul. — Sunt două sute cincizeci de ani... Profesorul meu Gheorghios Maiota, în copilărie, mi-a povestit o întâmplare de atunci, probabil o legendă. Aș fi vrut să știu dacă este adevărată. Orice diversiune era binevenită. Cei doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înapoi ce au furat italienii din cetatea bazileilor, meșteri și podoabe. Și să ne clădim aci sfintele noastre clopotnițe din care să se audă dangăt de argint în veac. Nimeni niciodată să nu proptească aici în schele de bârne bătaia clopotelor! Hai, neică Mihai... Spătarului i se părea că s-a întors în urmă cu zeci de ani când la Filipești Constandinul Stancăi, copil de câțiva ani, îl ruga să-l urce în podul caselor boierești ca să vadă împrejurimile: „Ce vezi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de visul grecilor, căci asta visau cu ochii deschiși toți de la mic la mare: să vină ca un mesia țarul rușilor și să-i izbăvească de otomani... Ah, de câte ori nu i se păruse că aude aievea dangătul de tunet al clopotului Sfintei Sofia, văzând la fiecare bătaie cum se năruie ca de cutremur pe rând minaret după minaret, lăsând întreg cerul Bosforului să se sprijine pe crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu ochii deschiși... Și spătarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimic de văzut, de altfel intrând din soarele de afară, în sfântul locaș i se păru întuneric. Stanca însă se închina conștiincios, sărutând cu evlavie icoanele împărătești. Ca să nu o tulbure, el puse preotului câteva întrebări de complezență despre zugrăveală, clopote și altele. În aerul proaspăt de afară, își luară rămas bun de la preot și pășiră alături pe aleea cu dale. Mihai Cantacuzino simți nevoia să reînnoade povestirea Stancăi și să readucă farmecul amintirilor. — Și de la schitul de la Cetate unde mergeam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cireșele amare ale anului trecut, îi admiră culoarea și, după ce îl savură, ceru unui fecior să aducă apă proaspătă, destrămând astfel vraja amintirilor. — Neică Mihai, noi trebuie să ne grăbim spre București, se scuză el. Stanca De două zile băteau clopotele la toate bisericile și mânăstirile Bucureștiului, băteau chiar și la schituri și metocuri, băteau într-o dungă de pătrundea jalea lui Io Constantin Voievod în toate inimile, în toate sufletele. Era frig și lapoviță iar prin Slobozie umbla vorba că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
băteau într-o dungă de pătrundea jalea lui Io Constantin Voievod în toate inimile, în toate sufletele. Era frig și lapoviță iar prin Slobozie umbla vorba că nu este semn bun ca tocmai de Alexe Caldu să fie frig. Băteau clopotele într-o dungă... Cui îi mai ardea să măture bătătura și să grebleze livezile ca să oprească slobozitul gângăniilor din lacra pe care i-a încredințat-o Dumnezeu lui Alexe? Toți știau povestea, dar o mai spuneau o dată: cum de Ziua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]