5,945 matches
-
pe geam în timp ce stau în bancă și scriu. Mă uit când la stropi, când la foaia de caiet studențesc. Sunt, fără îndoială, într-o stare proastă, sunt convinsă că Eduard nu mă va aștepta la ieșirea din liceu și sunt convinsă că nici tu, Edo, nu vei mai veni lângă mine, îți vorbesc în van! în mintea mea obosită se rotesc, parcă legănate de valuri, crâmpeie de la petrecerea de aseară și de la întâlnirea cu Eduard, suprapuse peste crâmpeie din întâlnirile mele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zâmbindu-mi iar. Eu venisem să-ți spun că luni o să plec într-o expediție cu colegii și sunt aproape sigur c-o să mă întorc cu o idee strălucită despre acțiunea romanului... Nu te bucuri? Nu știu de ce, sunt ferm convinsă că nu se va întoarce cu nici o idee strălucită despre acțiunea romanului. M-aș bucura dacă s-ar adeveri ce-mi spui, îi răspund, nu de faptul că-ți arde de tot felul de fleacuri! Zâmbetul îi dispare de pe chip
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
La cină am făcut cu ai mei planuri pentru ziua mea, care era sâmbăta viitoare, și ne-am ghiftuit cu prăjituri. Tocmai când vo iam să le arăt diploma, a sunat telefonul și m-am repezit eu să răspund. Eram convinsă că e Eduard. La ureche mi-a răsunat, însă, glasul unei doamne - o prietenă trăncănitoare a mamei, și momentul a trecut. Am continuat să vorbesc cu tata, în timp ce glasul ușor cântat al mamei vibra în încăpere, râzând cu doamna aceea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
e tata. Mama mă așază la masă ca pe un copil, întrebându-mă despre petrecere, cu același ton grav în care încearcă să strecoare puțin interes, cu toate că o simt foarte tensionată. O privesc cu gura căscată. Nu știu de ce, eram convinsă că o să mă întrebe de Eduard și despre ce mai simt pentru el acum. Dar așa e, trebuie să le povestesc despre minunata petrecere de ziua mea! îndrug voios tot ceea ce-mi închipui că și-ar dori să audă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în camera mea, deși simt că mama ar mai vrea să stea de vorbă cu mine. Dar nu pot să stau de vorbă cu ea. Mi-a fost greu și să mă uit la ea și să-i răspund. Sunt convinsă, dintr odată, sunt absolut convinsă că ea a declanșat despărțirea. Că ea a declanșat totul. Din cauza ei nu mai am casă și voi ateriza într-un loc străin, cine știe unde. Din cauza ei nu mai pot ajunge la mare de 1 Mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că mama ar mai vrea să stea de vorbă cu mine. Dar nu pot să stau de vorbă cu ea. Mi-a fost greu și să mă uit la ea și să-i răspund. Sunt convinsă, dintr odată, sunt absolut convinsă că ea a declanșat despărțirea. Că ea a declanșat totul. Din cauza ei nu mai am casă și voi ateriza într-un loc străin, cine știe unde. Din cauza ei nu mai pot ajunge la mare de 1 Mai și sigur nu îl voi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât de mândră și atât de convinsă că poate schimba lumea - dacă nu lumea toată, măcar lumea din jurul meu -, printr-o simplă atingere? îmi spuneam că va fi su ficient să ating lumea cu scrisul meu, cu gândurile mele, cu imaginația mea, ca să le transmit printr-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai izbutite. Nici măcar la școală nu-l credea profesorul de desen că el face desenele, pentru că Bobo nu putea desena decât singur, acasă. De regulă noaptea, la lumina veiozei, când își limpezea toate gândurile și emoțiile de peste zi. Toată lumea era convinsă că desenele i le făcea Edi. în general, toată lumea era fasci nată de Edi și-l credea capabil de orice. într-o zi, profesorul de desen îl chemase la tablă și-l pusese să deseneze o vază cu flori de pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cu rentul a spart un geam. Un mic ghinion.“ Dar ochii răi, de gheață, o pândeau încă, de dincolo de ușă, neîndurători. Atunci auzi telefonul și se repezi să răspundă. Alergă într-un suflet spre sufragerie și apucă receptorul gâfâind. Era convinsă că este Ion la telefon. Ea o să-i spună dintr-o răsuflare ce s-a pe trecut și el o va liniști, ca întotdeauna, cu glasul lui energic și cumpănit, și va rezolva cumva situația neplăcută, ca și cum n ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei, cu o satisfacție răutăcioasă. Degeaba se străduise ea să facă ordine în acea devălmășie. Să-și ia amintirile pe rând, din maldărul care se adunase, să le șteargă de praf și să le pună frumos pe rafturile memoriei. Era convinsă că, procedând astfel, va recom pune ființa care fusese. Cu tot maldărul acela dezordonat de amintiri care o zgâriau peste tot, încă nu se regăsise pe sine. Se căută din nou, cu disperare, în oglindă. I se făcuse tare dor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lucrase mult la desen, pe băncuță, în timp ce ei cărau bagajele în apartament. Uneori Clara mai ieșea pe stradă și se plimba placidă, cu mâinile în buzunare și cu privirile în pământ. Nu se uita niciodată în sus, la cer. Era convinsă că avea rău de înălțime. Se mai așeza pe bancă, atunci când nu vedea pe nimeni prin preajmă care să o deranjeze. Ca acum. Rămăsese cu ochii în gol, cu umerii căzuți, până când privirea încețoșată, care cobora din ce în ce mai jos, observă la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când ea ar fi trebuit să se ducă la mare împreună cu Eduard, așa cum își făgăduiseră. Era ea cea de altădată, Clara Martin adolescentă, în vizită la Eduard în cameră, hotărâtă să-și ducă la bun sfârșit primul ei roman. Era convinsă, fără să fi primit vreo confirmare de la Bobo, că acolo, în casa bunicilor, se retrăsese Eduard după accident. Acolo, într-una dintre acele încăperi cu ferestre mici și pătrățoase. Poate chiar în acea încăpere în care se afla ea cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și vânător de vânat mare, iar În ochii mei, era atunci când apărea acasă la noi În vizitele sale ocazionale, indiscutabil, cel mai norocos om din lume. Celălalt era un membru indispensabil oricărei familii decente engleze aparținând clasei mijlocii - un excentric convins, care se potrivea suburbiei și valorilor ei așa cum se potrivește ariciul pe o canapea. Reușise să adune o gamă amețitoare de interese personale: recoltele de vârf ale vinului de Bordeaux, cursele de alergări de fond (unde era competitiv la standarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fiindcă o parte din ritualul recoltării fructelor din fiecare toamnă era calcularea a cât ar fi adus aceste fructe dacă ar fi fost vândute unui negustor local. De fapt surplusul, deloc neglijabil, era Întotdeauna oferit rudelor și vecinilor. Sunt Însă convins că aceste „dividende“ ipotetice Însemnau mult pentru el. Cea mai mare laudă pe care o acorda produselor sale era să anunțe cât valoraseră pe piață cu o săptămână În urmă, ca și cum asta le-ar fi conferit un prestigiu imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
adevărată cu natura reală din jurul lui, după cum citirea de romane nu te Învață să le și scrii. Cel mult putem să spunem că s-ar putea să ne fie de folos; un rezultat mult mai frecvent este să ne lăsăm convinși cât de inutilă este Încercarea. Trăim din ce În ce mai mult (și nu numai În materie de natură și roman) după vechea zicală Aut Caesar, aut nullus. Dacă nu pot fi Cezar, mai bine nu sunt nimeni. Dacă nu pot avea cunoștințele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
-se cât cuprindem cu privirea, alte contururi punctate de dealuri și mai sumbre, de teren mlăștinos și fără arbori. Soția Îmi spune că probabil am greșit locul și Întregul peisaj Îi dă dreptate. O contrazic, Însă nu pe de-a-ntregul convins. Au trecut cel puțin treizeci de ani de când n-am mai fost prin această parte a Moor-ului. Coborâm panta convexă din față, spre valea mohorâtă, iar eu Încep să cred că trebuie Într-adevăr să fi greșit locul. Însă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
campionului de lupte greco-romane, crezându-l preacinstitul logodnic sau nobilul cavaler al fetei cu rotulele bronzate, un oropsit al vieții și un osândit al nedreptei întâmplări. Drept pentru care, bietele confecționere civile de uniforme militare, destinate exportului pentru Orientul revoluționar, convinse că au identificat un flagrant, precum și că ar avea de a face exact cu polul dreptății, nu mai pregetă, câtuși de puțin ci, zbierând, ocărând și afurisind cu glasuri ascuțite, se dedau, cu toatele, la hărțuirea muncitorului cel săritor la nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nemișcat, în cimitirul singuratec, de la marginea orașului, constrâns de încătușarea gerului, orbit de o impresie confuză și de căldura imensă, a unui soare virtual, clocotind în simțurile celor ce mor înghețați, care-i umplură de plăcere inima copleșită de căință, convins fiind că ajunsese, undeva, în Cetatea Ierusalimului. Albert și ancestralul său amor "Il faut que le plus grand nombre possible de gens ait la posibilité de connaître les conquêtes de la science." Albert Einstein 12 Ghidul-șofer, un bărbat mijlociu, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
legătură destul de vagă cu literatura. Cititor moderat, din ce În ce mai. Dar scrupulos. - Îi plăcea să creadă că el a fost inițiatorul grupului. Într-o oarecare măsură, e adevărat. Tot Într-o oarecare măsură, s-a opus deviațiilor extreme ale mișcării. Nu prea convins, atâta vreme cât a susținut Încă de la Început direcția extraliterară a dezvoltării C.a. - Statut social: mic Întreprinzător - mic burghez. Totuși, din când În când, opinii politice de extremă stânga. - Convingeri religioase: indiferente, uneori anticlerical. - Orientare sexuală: căsătorit, 2 copii. - Calități extreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e o țară În care folclorul va avea Întotdeauna Întâietate asupra statisticii. Iar vehiculul principal al folclorului e limba. Limba română, dulcea noastră limbă! De unde și scrupulele de solidaritate ale majorității intelectualilor români. Noi n-aveam asemenea scrupule. Nu eram convinși că, la câți cititori deține, scriitorul român mai are nevoie și de protecția statului. Iar dacă arta, literatura sunt pentru puțini, nu văd un efect de consolare În faptul că pot vorbi românește la telefon cu cineva din Vaslui. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
drumul cel bun. În maximum trei săptămâni te externează. Sper să aibă dreptate, dar acum am senzația că scârțâi din toate încheieturile, precum Omul de Tinichea al lui Baum69. Neajunsuri trecătoare pe care curând le vei lăsa în urmă. Sunt convinsă că foarte repede vom ieși din nou împreună. Să dansăm, să mergem la teatru, la film. Zefir privește mereu la ușa boxei când se deschide, sperând să te vadă pe tine. Îi lipsește galopul prin pădure. Trebuie să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pilonul său european, U.E.O. În problema extinderii N.A.T.O., britanicii au fost preocupați de „cum și de ce” se va produce aceasta. Problemele referitoare la „cine și când” au fost lăsate la o parte pentru o fază ulterioară. Marea Britanie era convinsă că, într-o nouă Europă fără bariere și frontiere, securitatea trebuie să capete un caracter mai mult de cooperare și deschidere, decât de competitivitate. Va fi dificil de acceptat unele țări - de exemplu Rusia - în structurile N.A.T.O., din considerente
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
curent cu Întîmplările cîte erau, cu știrile oficiale și zvonurile circulînd prin oraș, mai ales zvonurile, spre care vădeau o sete nativă mărită aici de fabulația tradițională a ținutului. Doamna Pavel era mîndră de „tratațiile ce le oferea” vorbărețelor musafire, convinsă că-i ridicau față de acestea dulcea prioritate la care rîvnea permanent, În primul rînd era mîndră de soțul ei, adică de domnul Pavel, căci folosindu-se de ceea ce era convinsă că constituia „prestigiul” acestuia, fără să fi primit confirmări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
uita clipa dinainte, vorbii fals degajat: - La ce viitor vă referiți? În ce sens? - La tot. Viitorul Înseamnă totul, domnule judecător...Se pare că uitase intimitatea ce voise s-o creeze, - dar nu socoti: că nu trebuia nici o subliniere, era convinsă că celălalt nu Înțelesese nimic poate fusese, pentru el, un simplu gest pasager, de neluat În seamă, asemeni atîtor nimicuri fluierate ale vieții. Ea rămase Însă cu o anumită Încărcătură pe care Încerca zadarnic s-o măsluiască În cuvinte. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care Însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le mai citea. Cu toate că erau adresate tuturor, cu introducerea epistolară „Dragii mei”, ea simțea - era convinsă - că, În realitate, Îi erau adresate numai ei, asta reieșea, Își spunea, din unduirile unor fraze sau propoziții, nu se poate altfel: „...sînt, În general, foarte singur; iar vremea e tristă”, ori „...mi-e dor și-acum de comuna voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]