10,108 matches
-
a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste noapte. Intrară în prima dintre ele, cu pereți văruiți, podea de scânduri, o masă lungă și două bănci de o parte și de alta. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
observat pentru a întîrzia ceasul morții. Nu te certa cu viața. Nu fi o ființă abstractă! Frecventează societatea, petrece, glumește, joacă cărți, bea, ia-ți o amică, ori, dacă nu se poate, fă ceea ce se zice că făcea Sainte-Beuve prin coridoare cu personalul de serviciu de sex. Nu te certa cu viața, nu face pe cimpanzeul abstract! Addenda la PRIVIND VIAȚA Nu imaginea vieții pe care avem s-o mai trăim de-acum înainte ne inspiră groaza de moarte, ci viața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
probeze dacă vedenia din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-un loc public. „Se vede, Își spuse el, că puterea sa de influență se limitează la un perimetru destul de restrâns, cuprinzând, probabil, depozitul de băuturi și coridoarele adiacente... În afara debarcaderului, Sophia nu acționează...“ Și, Într-adevăr, „gheișa“ nu-și făcu apariția nici la cea de-a doua votcă, așa că Ippolit Își mai comandă una, pe care o bău stând În picioare, apoi plecă spre casă... A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cîtă vreme În prezent...!” Comentariile fură Întrerupte de o laterală ușă ce se deschise făcând ușor zgomot iar un individ cu voce de bariton rosti.. „Tovarășul Tony Pavone e așteptat...” Cu o exagerată politețe fu condus printr-un labirint de coridoare când Însfârșit Însoțitorul se opri În dreptul unei uși pe care nu scria nimic, articulând. „Intrați, tovarășul colonel vă așteaptă...” Presupusul colonel de securitate Îl primi afișând o prietenoasă figură. Îl invită să i-a loc pe un scaun răsucind În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mandat de arestare mai mare de o zi și o noapte, deținuții urmau să se prezinte la procuratură ce era instalată În interiorului Tribunalului Mare amplasat În centrul Bucureștiului și unde arestații urmau să străbată dela arestul propiu zis, unele coridoare lungi unde se derulau alte servicii juridice și care erau desigur Într-o forfotă plină de avocați și mai ales de unii oameni În necaz irosind timp și bani Întrucât adevărata dreptate nu era de găsit În acest edificiu care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asta-i pușcarie nu-i iarmaroc...! Să nu mai aud o vorbă, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea voastră, ticăloșilor...!” Așa zisa baie fiind repede terminată, arestații fură Încolonați În pielea goală de-a lungul unui coridor la capătul căruia În spatele unei tejghele improvizate doi Liberi distribuia echipamentul de Închisoare , gratificând pe fiecare cu Înjurături care În pușcărie constituia echivalentul, Bine ai venit...! Alți doi Liberi imediat, Îi dirijară cu țipete și lovituri Într-o cameră alăturată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai pe scurt: — Sunt recunoscător. — Ești un gentleman, unchiule Artur. — Ținem legătura. — Da, să mai vii. Îmi face bine. Sammler, de cealaltă parte a ușii muțite de cauciuc, Își puse pălăria Augustus John. O pălărie din Soho, adică. Merse pe coridor În felul lui obișnuit, rapid, favorizând ușor partea văzătoare, punând Înainte piciorul drept și umărul drept. Când ajunse În anticameră, o sală Însorită cu mobilier portocaliu de plastic moale, Îl găsi acolo pe Wallace Gruner cu un doctor În halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cot. Se trase În lături. — Eu intru. — La ora asta nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare să se dezlipească de el. Feffer nu voia să tacă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul Sammler În sala de așteptare tresări acum și se ridică În picioare. Wallace, venind dinspre lumina din tavan de pe coridor În lumina lămpilor din salonul vizitatorilor, deja vorbea cu el. — Tata doarme, spune Angela. Presupun că nu ai avut ocazia să vorbești cu el despre pod? — N-am apucat. Wallace nu era singur. Eisen intră În spatele lui. Wallace și Eisen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atât de mult ecuațiile, petrecea nopți Întregi socotind șanse la pariuri, că pregătise un plan al țevăriei Înainte să pună mâna pe cheie. La etaj nu mai era nici u rost să se calce cu grijă pe locurile uscate. Acolo coridorul carpetat era ca un gazon mustind și sugea pantofii crăpați ai lui Sammler. Ușa de la pod era Închisă, dar de sub ea curgea apă. — Margotte, spuse Sammler. Du-te jos În clipa asta. Sună la instalator și la pompieri. Sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Băiatul avea o dorință „nesănătoasă“ de a-i face pe plac. Orice fel de atracție sexuală care nu se poate regăsi într-o ilustrată de vacanță cade la testul sănătății, după părerea acestor oameni. Orice legătură sexuală care există în afara coridorului îngust format de ziarele pro-familie și valorile lor e exilat într-o paranteză imensă, sinistră, a perversiunilor „cu iz antic“. Jurnaliștii sunt oameni cu școală, nu? Absolvenți de facultate, unii dintre ei. Cum de ajung să aibă niște minți așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
le-a ordonat tare să se oprească. Până la urmă a amenințat că trimite după domnul Mawson dacă nu se opresc și nu merg cu ea afară. A funcționat. Băieții s-au ridicat de pe jos, încă râzând și au ieșit pe coridor. Dar cum a închis ușa clasei și s-a văzut față în față cu ei, s-a simțit pierdută. Singurul ei gând fusese să-i despartă de publicul lor entuziast. Acum că făcuse asta, se chinuia să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Hall, mă îndreptam spre o ședință cu directorul, când Sheba și cei doi băieți au ieșit. Am auzit vocea Shebei, ascuțită de furie, înainte s-o văd. Și apoi, după ce am dat colțul, am văzut micul grup conflictual la capătul coridorului. Picioarele Shebei stăteau bine înfipte în pământ în poziția 2 și 10, ca și cum s-ar fi pregătit să facă un plié. Avea mâinile în șolduri. Arăta ca imaginea furiei din cărțile de tarot. Cei doi băieți, versați în ceea ce privește scenele profesor-elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mine și mi-a pus o mână pe umăr: — Îți mulțumesc atât de mult că m-ai salvat, Barbara, a șoptit ea. Am fost atât de surprinsă încât n-am zis nimic. De fapt, de-abia când am ajuns pe coridor și am închis ușa după mine, mi-am dat seama că ar fi fost potrivit să răspund într-un fel. Patru Am întârziat la Pabblem, sigur. Când am intrat în biroul lui, stătea cu genunchii sus pe scaunul lui special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe stradă în jos, să-și prindă iubitul înainte ca el să se răzgândească. Treisprezece În următoarele două săptămâni m-am ținut departe de Sheba. La școală, am rămas în clasă în timpul pauzelor, iar când se apropia de mine pe coridor, eram politicoasă, dar rece. O dată, m-a sunat acasă și m-a chemat la ei, dar eu am găsit o scuză intenționat slabă că nu puteam să mă duc. Eram cumva sfidătoare. Destul cu ea, mă gândeam. Hai să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă duc la sora mea cu Portia. Măcar acolo mi-ar fi făcut cineva de mâncare. Și apoi, chiar înainte de vacanța de Crăciun, Bangs, profesorul de matematică, m-a invitat la o întâlnire. S-a apropiat conspirativ de mine pe coridor într-o zi și mi-a propus să-l acompaniez la prânz sâmbătă. Într-un restaurant. Ceea ce era ciudat. Nu-mi imaginam că Bangs avea porniri romantice către mine. Dar chiar și un interes platonic din partea lui era o surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mulțumească pentru răbdare, ea s-a întors spre mine și a zis, cu o vehemență care nu i-e caracteristică: — De ce îmi mulțumește mie? Eu nu am răbdare... Imediat după ce avionul a decolat, o însoțitoare de zbor a venit pe coridor în sunete de clopoței, cu un cărucior, cu sandvișuri și băuturi. — Carne sau brânză? A întrebat-o pe Sheba. Sheba s-a interesat de identitatea cărnii: — E de vită sau ce? Dar însoțitoarea de zbor doar a șoptit, oftând: — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rămas în picioare lângă ușă. — Putem să stabilim că, să spunem... mâine după-amiază ar fi deadline-ul? Până la urmă am dat din cap și el s-a dat la o parte. — Ce fată de nădejde! a zis el. Eram deja la mijlocul coridorului, când a strigat iar după mine. — Apropo, Barbara, ai apucat să te uiți pe asta? M-am întors și l-am văzut agitând o copie din „Unde greșim“. Am dat din cap. — Oh, Barbara, a zis el vesel. Hai încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
solide pe cursuri de apă cu nivel scăzut, în albi bolovănoase, s-a interesat și cât de manevrabilă e ambarcațiunea după ce cobori vâslele grele în apă. A întocmit harta canionului pe care avea să-l străbată. În ciuda popularității în creștere, coridorul de pe râul Salmon era, în continuare, un spațiu izolat, o ascunzătoare de neegalat pentru pustnici, infractori, genii și fantome. Dincolo de Lantz Bar, cărarea de uscat părăsea râul. La câțiva pași după plajele cu nisip alb unde navigatorii își așezau corturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
comparație cu cele zece mobilizate de barajele de pe râul Columbia. Dar atunci când turbinele alea se puneau în mișcare, somonii erau făcuți bucățele sau mureau înecați în apă stătătoare. Deja în 1986, toți somonii Coho care se aflau în migrație prin coridorul râului Snake dispăruseră. Cândva, toate datele astea triste ar fi făcut-o pe Alice să fugă în cameră hohotind de plâns; poate că problema era nu că plângea prea mult, ci că nu mai simțea nevoia să plângă. Ea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny și Charlie i-a tras un scuipat la picioare - o flegmă groasă și însângerată. Danny s-a încruntat îngustându-și ochii deja umflați. Eu m-am cărat de-aici. Și băiatul a deschis ușa și s-a furișat pe coridorul care mirosea a mucegai. Pe verandă i-a văzut pe Naji și John bând bere. Casa nu avea ușă și prin spate, așa că Danny a traversat sufrageria în vârful picioarelor și-a deschis încet ușa cu plasă de insecte. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Suferisem prea mult că să mai putem trăi la suprafața lucrurilor, cu conștiința castrată. Iar ei nu înțeleg nici acum lucrul ăsta și cred că dacă ne plătesc masa la restaurant din fondurile lor de protocol și ne poartă pe coridoarele de la Consiliul Europei cădem complet pe spate. Capitaliști decadenți, ce mai... 3 noiembrie 1999 Mihaela: Remote-control Da, cred că ai multă dreptate cu panem et libris. Mă întorc la acel seminar „Pedagogie des Philosophes” din sătucul de lângă Lausanne. Să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
priceput. Te-ai luminat sau te-ai iluminat? Nu-ți spuneam, dar vreau să-i atrag atenția colegului mai tânăr, care e încă necopt la minte, să nu repete și el greșeala”, și-și lua catalogul și pleca râzând pe coridor. Ne-a apropiat, într-o după-masă târzie de toamnă, cu soarele ca un ochi galben și obosit, Iuda. Eram amândoi într-o „fereastră”, o oră moartă între două ore de curs, în cancelarie. El era vesel, terminase de tradus Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zi în biblioteca de la Psihologie. Eram singur (cine mai dădea atunci doi bani pe psihologie!) și mă ridicam din când în când să mă uit de acolo, de sus, la acoperișurile orașului, „acoperișurile iadului”, zicea Blaga. Trecea profesorul Radu pe coridor, singuratic și trist, poate gândindu-se când se va scoate complet psihologia din facultate și el va ieși la pensie de la laboratorul CFR-ului, și striga bibliotecara la el: „Dom’ profesor, luați-l pe ăsta de-aci că se strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în hurducarea roților, care-și mai încercau încă rezistența, și după un timp, șareta se văzu tot mai mică, la urmă abia cât un punct, după care dispăru, dincolo de dunga orizontului. 2. Rezemat cu coatele de geamul deschis, aflat pe coridorul vagonului, priveam câmpia a cărei liniște secretă n-o mai puteam asculta, acoperită de huruitul de fier al roților ce scrâșneau sacadat de-a lungul nesfârșitului terasament ce desena acum o curbă imensă spre răsărit. Văzui locomotiva cu vagoanele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]