5,558 matches
-
minuscul al pustietății feroviare, pe mecanicul locomotivei, pe fochist, pe conductorul blegit de inactivitate... așa... pe toți călătorii și călătoarele înciorchinate la geamuri... Dar cu cel mai strașnic năduf înjurau o fântână seacă, înfundată cu mortăciuni, puțind feeric vara, adăpostind cuiburi de rândunici - țâșneau pe neașteptate în stoluri ciripitoare și cotropeau „zonele“, locurile acelea de-a dreapta și de-a stânga haltei, doldora de buruiene mâncate de noi, copii lacomi... Curios, tata nu înjura, asta fiind, bănuiam eu, invidios cumva, un apanaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
înaintare pe calea civilizării. 129 Este elocventă în acest sens consecința războlui din 1877, cînd, deși învingători, românii au pierdut sudul Basarabiei, cedat, nu dușmanului, ci aliatului. 130 Transhumanța poate fi asemănată cu deplasarea păsărilor migratoare, care își alcătuiesc un cuib acolo unde își cresc puii, chiar dacă îl părăsesc după un timp. 131 Singurul lucru care se poate reține din asemenea jurnale și memorii este informația că autorii lor, ajunși în Occident, în loc să învețe ceva util, au irosit timpul, cheltuind sume
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
caldă făcută lui odinioară când a fost trimis de Zeus să slujească timp de un an un muritor drept sancțiune pentru uciderea ciclopilor. Casa părintească de unde Admetos nădăjduiește o clipă că i-ar putea veni salvarea îi apare ca un cuib, spre care duce o cărare albită de lună (I, p. 196). Tatăl, care a observat larga pată de umbră ce-i însoțește fiul (I, p. 203), este insensibil la argumentul acestuia (eu duc lumina vieții tale mai departe - I, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dulce a soarelui (I, p. 198). Alkestis vine în întâmpinarea lui Admet, căutându-l peste tot cu o lumină nemuritoare în suflet (I, p. 203). Întunericul nu o înspăimântă, căci pentru ea, departe de a ascunde primejdii, noaptea e un cuib aerian,/ Un imens receptacol de Iubire (I, p. 205). Sfârșitul Alcestei urmează scăderea zilei și lăsarea întunericului : Oracolul a spus-o./ Ea va muri cu tonurile serii,/ Cu agonia Soarelui (II, p. 209). La început, este încă plin de lumină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
așa s-a speculat și în crearea legendei, devenită celebră, că "Vlad Dracu ar fi locuit în castelul Bran", că Dracula, eroul sinistru al scriitorului englez, Bram Stoker ar fi voevodul valah, că liniștita cetate brăneană ar fi fost un cuib al vampirilor. În fapt imaginația bolnavă a părintelui vampirilor, un irlandez din Dublin, regizor de teatru, care avea în ascendența sa și o ramură hindusă, a fost probabil alimentată de cazul "contesei sângeroase", pe numele ei adevărat Erzsebet Batory cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
unei cărți ține de întreg tragicul vieții. În carte, autorul își depune inima și creierul, palpitarea și cugetarea, cartea e ecoul răspicat, dedublarea magică a vieții cotidiene, cu toate șerpuirile, avânturile și zbuciumele ei; e însăși <<viața>> lui desprinsă din cuibul ei autentic, transplantată și păstrată ca într-o glastră, ca într-un acvarium, spre a putea fi multă vreme regăsită și văzută vie de oricine.” Eugeniu Speranția 743. „Mari sunt riscurile celui care tipărește o carte, întrucât nici unei cărți nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Dumnezeu te-arăți în mii de fețe Și-nveți ce-un ev nu poate să te-nvețe ... Tu mi-ai deschis a ochilor lumine M-ai învățat ca lumea s-o citesc.” Mihai Eminescu 811. “Cărțile ... au fost păsările și cuiburile mele, animalele mele domestice, staulul și satul meu; biblioteca era lumea prinsă într-o oglindă. Ca și ea era infinit de stufoasă, de variată, de imprevizibilă.” Sartre 812. “Condeiul lor te-o asândi la moarte, Ironic te-o lovi și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
I se ascund morțile ca s-o facă să uite moartea. Treptat, schimbarea de temperatură induse o schimbare de comportament erotic. Gata cu hârjonelile pe nisipul cald, care veneau după elanurile spontane. De fiecare dată, trebuiau mai întâi să aranjeze cuibul, să întindă pătura, să se învelească, să închidă toate deschizăturile care ar fi putut lăsa să pătrundă frigul, iar Nastia punea în toate astea o îndemânare de bună gospodină. La început, locotenentul s-a amuzat, apoi, curând, s-a enervat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
necreștine sau sunt botezați de curând (ruși, bulgari, greci, sârbi, moldoveni, munteni, albanezi, evrei creștinați). Noii veniți sunt nevoiți să își construiască chilii în afara mănăstirii pe care le lipesc cu lut cu mâinile goale și le agață de stânci, precum cuiburile de păsări. Proviziile de alimente și de lemne ajung foarte greu până la mănăstire pe valea îngustă a râulețului Secu, iar iernile cu multă zăpadă izolează cu totul obștea pe multe luni. Toate acestea îl fac pe stareț să apeleze la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
dintre milioanele și miliardele existente pe pământ, care nu se deosebește prin nimic de celelalte furnici și nu are așa cum ne-am aștepta nici o însușire extraordinară, care să-i îndulcească oarecum viața ei furnicească. O furnică ce pornește dis-de-dimineață din cuib, să caute o frunză hrănitoare și plină de sevă pentru ea și suratele ei, care străbate în drumul ei brazdele nesfâșite ale unui câmp proaspăt arat, urcându-se cu eforturi gigantice pe fiecare bulgăre de pământ și coborându-l pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
piciorușele furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își pierde calea. Noaptea se lasă, ploaia e tot mai deasă, frunza din spinare apasă tot mai greu, i se pare că recunoaște drumul spre cuib, ezită, se întoarce, pleacă prin altă parte, caută, caută și dispare în întunericul nopții, luptând cu ploaia, cu frunza și cu pământul cleios. Nu mai aflăm niciodată dacă a ajuns cu bine la cuib, iar o ultimă și genială trăsătură
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
se pare că recunoaște drumul spre cuib, ezită, se întoarce, pleacă prin altă parte, caută, caută și dispare în întunericul nopții, luptând cu ploaia, cu frunza și cu pământul cleios. Nu mai aflăm niciodată dacă a ajuns cu bine la cuib, iar o ultimă și genială trăsătură de condei a povestirii ne spune că important pentru furnica noastră e faptul că a umblat, a încercat, a căutat, ceea ce până la urmă „se cheamă că a trăit și ea, nu?”. Valoarea imensă a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
puțin. Ne amintim oare, însă, să ne fi pus vreodată, în noaptea dintre ani, dorința de A ÎNȚELEGE? De a înțelege sensul acestui suiș și coborâș nesfârșit de bulgări de pământ, sensul căutării necontenite a frunzei celei mai hrănitoare, a cuibului celui mai cald și mai apărat, nu sensul destinației, căreia toți îi spunem cu încredere „fericire”, ci sensul călătoriei. Auzim pretutindeni, în jurul nostru, „Aș fi atât de fericit dacă aș absolvi cutare facultate, dacă aș pleca în cutare țară, dacă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ar putea face fericiți, dar pe lângă toate acestea să ne dorim și SĂ ÎNȚELEGEM. Să înțelegem, întocmai ca și furnica din povestire, că osteneala de a căra o frunză hrănitoare nu are sens decât dacă ea este împărțită cu întregul cuib, că drumul, chiar și făcut până la capăt, nu-și câștigă sensul decât prin întoarcerea la cei dragi și mai presus de toate că, în cea mai neagră dintre nopți, pe cea mai neagră dintre brazde, Ochiul lui Dumnezeu urmărește chiar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
aproape de mâna lor. Dar ziarul L’Indépendance Roumaine, al cărui director și proprietar este Ale xandru Ciurcu dimpreună cu tatăl său, Nicolae, urmează campania anti-ungurească pe această chestiune. Bineînțeles, Pesta protestează vehement la București și cere guvernului Brătianu să stârpească cuibul iredentist din Ro mânia. După două zile, guvernul decretează expulzarea lui Nicolae și Alexandru Ciurcu și a studenților George Secășanu, George Ocășanu, I. Droc-Bănciulescu și I. Corneanu, toți români transilvăneni. Vestea expulzării se răspândește ca fulgerul și toată opoziția e
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
din când în când, câte un bolnav sau câte un aparținător rătăcit la o țigară pe aleile părculețului dotat cu băncuțe din lemn, așezat într-o pădurice de salcâmi bătrâni locuită de multe familii de ciori ce stau amorțite în cuiburi. Ușa s-a închis în urma mea, aproape din inerție, cu un scârțâit asurzitor; am început să mă schimb într-un ritm rapid pentru a pleca mai repede către corpul ,,G'' (spitalul nou și început a fi construit încă de pe vremea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
început de decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea tare coroanele pe jumătate golașe; în cuiburi de ciori, rămase pustii, domnește acum liniștea absolută; câinii se gudură pe lângă mine așteptând ceva bun de mâncare. Încăierările sunt inerente dar și inutile în același timp în acest context: așteptări mari, câștigul zero. Nu am ce să le ofer
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în același timp în acest context: așteptări mari, câștigul zero. Nu am ce să le ofer deocamdată, dar degeaba... Mă simt ceva mai bine, aerul curat îmi oxigenează plămânii creierul judecă normal. Îmi clătesc ochii ,,numărând’’ în joacă multitudinea de cuiburi agățate de crengile salcâmilor ce scrutează seninul până undeva departe. O zi plăcută... O zi numai bună de trăit...în libertate! Și eu tocmai ce mă auto-exilasem în acest loc, aproape de marginea lumii. Și...tocmai pentru a-mi repara sănătatea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Curățenie, ordine, dar o simplitate modestă. Când vor păși în casa noastră va fi mai bine să se spună: „Aici se suferă!”, decât: „Stai bine!” Totdeauna vom avea mai mult decât Cel care spunea: «Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-și plece capul» (Mt 8,20). Să îndepărtăm de pe masă tot ceea ce are gust de lux și de lăcomie. Necesarul da, cu simplitate și libertate de spirit, pentru a ne dedica cu ușurință
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și paroh, între aceștia și exponenții asociațiilor religioase? De ce se continuă de atâtea veacuri neînțelegerile izbitoare pentru limite de competență, care dau loc unor competiții scandaloase? De ce există această tendință atât de extinsă și profundă de a ne retrage în cuibul nostru, de a nu mai vedea dincolo de instituția noastră, de a cultiva separări, de a ridica bariere, de a spori inițiative în loc să le coordonăm? De ce să privim cu ochi răi binele făcut de alții și să fim geloși din cauza aceasta
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să ragă, să latre în semn de mare jale în urma necugetatei tale plecări. Sper că te-ai călătorit bine până la moșia matale Dârvari, mai ales că acum caleștile boierești merg taman ca o porumbiță ce se îndeamnă mai repede la cuibul ei. Pe la noi la palat treburile merg bine numai că toate cancelariile sînt pline burduf de învățăcei ce-și zborșesc creierii pe tăți păreții de nu le mai întră o buchie în capul lor cel sec. Peste tăt numa procese
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
și prevenitor. 46 Garda de Fier, după marșul pe străzile Bucureștiului, cu cadavrele lui Moța și Marin, devenise cu fiecare zi ce trecea mai agresivă. Crease cîmpuri militare retranșate la casa verde la marginea Bucureștiului și la Predeal și organizase cuiburi legionare în toată țara. Echipa morții asasinase, în plină zi, pe camaradul lor legionar, Stelescu, ciuruindu-l de gloanțe, în pat, la spitalul Brîncovenesc, unde se găsea bolnav. La Cluj, Ștefănescu Goangă, rectorul Universității, scăpase cu viață ca prin minune
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
era stațiunea noastră de la Marea Neagră, care avea un aspect aparte. Albastrul mai închis al mării, albastrul mai deschis al cerului, strălucirea soarelui și galbenul-cărămiziu al țărmului și dealurilor înconjurătoare, dădeau Balcicului o luminozitate unică. Un paradis pentru pictori și un cuib minunat pentru amatorii de plajă caldă și ferită de vînturi. Regina Maria a avut o mare atracție pentru Balcic. Fire de artistă și iubitoare de frumos, își construise un mic palat chiar la marginea mării. Aflînd că Oficiul Național de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
clerici și a răspuns Carol. Garnizoana a oferit lui Carol un ceai la ora 17, iar la ora 1830, trenul regal a plecat spre Chișinău. Pe drum, Carol și Mihai au fost aclamați de mulțime. În stația Fălești, îi aștepta „cuibul pregătirii unirii Basarabiei pe vremea revoluției” (unirii - nn.) din 1917. Trenul regal a oprit, iar Carol și Mihai au coborât, fiind întâmpinați de 20.000 de oameni. La ora 030, trenul regal a ajuns la Chișinău. Luni, 3 iunie. Carol
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
acesta Duduii, care se implică, spre marea supărare a tânărului Mihai. Joi, 22 aprilie. La Palatul Regal s-a ținut un examen de comandă străjerească. Cu acest prilej, Mihai și colegii săi de clasă au trecut examenul de șef de cuib. În urmă cu câteva zile, promovase și examenul de străjer-cercetaș clasa a II-a. „În cursul examenului, Măria Sa Marele Voevod Mihai a dat dovadă nu numai că stăpânește în totul cunoștințele șefului de cuib, dar a evidențiat calități prețioase de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]