6,333 matches
-
să pregătească repede mîncarea. De aceea Îi spuse ei, de trei ori În acea după-amiază, povestea cu zidarii și cu gălețile și isprava lui cu Albinețu și ea Îi spuse că era un ștrengar, dar știa că Julius era la fel de cuminte ca Întotdeauna. De aceea Sălbatica Îl ajută să-și orînduiască puțin gîndurile și-i spuse ce trebuia să povestească mai Întîi și ce trebuia să lase pentru mai tîrziu și cînd anume să pomenească de primele pentru lucrători. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Într-adevăr scotea niște triluri extraordinare și tot autobuzul era cu ochii la ea, nu mai putea de fericire, se oprea din cînd În cînd ca să le spună tuturor pasagerilor, printr-un nou tril, că erau niște copii foarte cuminți. Slavă Domnului că din cînd În cînd se uita pe fereastră și vedea un copac sau o tufă; slavă Domnului, fiindcă În momentele acelea uita de Arminda și parcă se ridica la ceruri și chiar se oprea din cîntat cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chip de zîmbet, de parcă ar fi vrut să-i spună că viața nu era chiar atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu reușea decît să-i Înspăimînte, fiindcă la urma urmei sîntem În plin secol douăzeci și În epoca războaielor de eliberare. Deodată apăru Încasatorul și se răsti la ea să nu se mai aplece pe fereastră, o făcu să stea cuminte și speriată la locul ei și Închise fereastra anunțînd că o dă jos. Păsărica izbucni În lacrimi prăpădindu-se de rîs și atunci Își aminti de celălalt copilaș și Întinse din nou mîinile spre pachetul cu cămăși, voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am povestit de nenumărate ori, Susan: pe atunci eram și eu tot la Londra... — Și suedeza, darling? — Destul, Susan! Mergem. În curînd se face ora unsprezece și Julius e lihnit de foame. Sau beat... Nu, Susan! Julius, băiatul tău, băiatul cuminte care-și spune Întotdeauna rugăciunea Înainte de culcare și pe care nici unul din noi n-are chef să-l vadă În seara asta. — Celălalt, Juan Lucas, cel care era mereu beat... — Nu-l cunosc! — Păi dacă și tu erai atunci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipe toți se simțiră Îndurerați și Își aduseră aminte de Arminda și-i simțiră prezența așa cum o văzuseră pentru ultima dată, odihnindu-se acolo sus, moartă. Bobby n-a mai ieșit În seara aceea. Nici a doua zi. A fost cuminte și și-a ținut făgăduiala de a sta cel puțin cinci ore În capela cu luminările aprinse. Ce-i drept, de fiecare dată făcea pauze tot mai mari Între răstimpurile de priveghi, dar a izbutit să completeze cele cinei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar Rosemary era lîngă el. și el o sărută din nou și În seara asta mă duc la madame Nanette. Cu cît luase astă seară, avea bani destui pentru mai multe Întîlniri cu Sonia. Pe urmă o să se facă băiat cuminte și ai lui o să-i dea iar bani de buzunar și la sfîrșitul anului totul o să intre În regimul normal. Dar la madame Nanette i-au spus că Sonia Încă nu se Întorsese și că acum știau cu siguranță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să depene amintirile unui trecut care, Într-adevăr, li se părea mai frumos. Nilda domina scena, turuia ca o moară stricata, repeta Într-una aceeași poveste despre copilăria lui Julius, băiatul ăsta Întotdeauna fusese foarte nobil, Întotdeauna a fost mai cuminte decît frații lui și cînd te gîndești că În curînd o să fie un bărbat În toată firea, cînd te gîndești că Împlinește unsprezece ani, ea Își amintea Întotdeauna ziua lui de naștere, niciodată nu uitase, peste o săptămînă Împlinește unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca un nebun, pînă a ostenit; și cînd s-a oprit o clipă să respire Vilma a devenit o tîrfă uriașă. Dar mult mai puțin uriașă ca acum, fiindcă acum, cu fereastra din nou abia Închisă, În pofida faptului că stătea cuminte, În pofida faptului că-l chema Julius și că se Întorcea de la aeroport cu mămica lui, care e frumoasă și o iubesc foarte tare, Vilma era o tîrfă uriașă și lui ce altceva Îi mai rămînea decît s-o aleagă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin.” Familia întreagă se pune în mișcare. Îndepărtându-se, îl aud pe puștiul care le-a dat explicațiile spunând cuiva mai în vârstă, tatăl ori bunicul: “Am făcut o faptă bună, nu-i așa?” Da, ești un băiat bun și cuminte. Întotdeauna, străinii trebuie ajutați, căci, cine știe?, altă dată ne putem afla și noi în orașul lor și...” Străin... Cuvântul sună ca o lovitură. Niciodată nu și-ar fi putut închipui că va ajunge să fie străin la C., în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fiecare a descoperit în celălalt bărbatul bun, frumos, puternic, ocrotitor și femeia tandră, cu trăsături fine, armonioase, blândă, dar și plină de foc, toată lumea a înțeles pe ce făgaș se vor îndrepta relațiile dintre cei doi. Cinci ani de iubire cuminte, pură, dar plină de patimă și dorință. Iar când fiecare a putut sta pe picioarele proprii, fără să mai depindă în vreun fel de părinți, când începuseră să-și făurească, cum se spune, o situație, au hotărât să se lege
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
curaj, gângania aterizată pe pernuța lui îl înveselește de-a binelea. “E o gâză” își spune. “Ba nu, e o gărgăriță” se corectează el. “O gărgăriță” repetă acum, mai mult ca să vadă dacă poate spune frumos r, ca un băiețel cuminte, frumos, ascultător și deștept. Când o să vină tăticul de-acolo de unde l-au dus niște oameni răi - trebuie să vină, nu?, toți copiii au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată acum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ori dacă nu-i plac ochii noștri. Încă din primele minute de drum, tovarășul Tudose l-a întrebat dacă s-a trecut la colectivă, dacă a avut mult pământ, și, cum îi plăceau și răspunsurile, dar și omul așezat și cuminte cu care vorbea, a vrut să știe ce vânt l-a adus la oraș. A râs cu poftă când a auzit că cineva de la comisia de înscriere a spus că “tovarășu’ Socializmu’ nu dă voie cailor să vină seara acasă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pentru spovedania propriu-zisă, care e, sau se vrea a fi, secretă. Părintele, însă, ne-a spus cândva, că nu e frumos să tragi cu urechea și să vrei să auzi lucruri care nu sunt spuse pentru tine. Așa că fiecare stă, cuminte și răbdător, la locul său, așteptându-și rândul. Sub patrafir se află acum Titi Bîjgoi, Ioniță Dumitru în catalog. (De unde-i vine numele ăsta? Nimeni nu știe precis. Sigur este, însă că, de când se știu ei, așa le este cunoscut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bîjgoaica cea tânără - sau aia mică - maică-sa. Taică-său a murit de foarte tânăr. Aprindere de plămâni. Titi abia dacă și-l mai amintește. Satul, însă, și-l aduce bine aminte: chipeș, isteț și bun de gură, harnic și cuminte, dar, mai ales, meșter la glume. Pe patul de moarte a prezis că o să se ia după el un om mare. La câteva zile după înmormântarea sa, a trecut în lumea umbrelor tătucul Stalin. Anghel fie binecuvântat! și au zis
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
soția mea. Vreau să întreb ce e cu mine. Încerc s-o fac, dar nu reușesc să scot un cuvânt. Bunul meu prieten Silviu îmi ghicește intențiile. Își duce arătătorul mâinii drepte la buze și-mi face semn să stau cuminte. Ai pățit un mic necaz, un accident cerebral, Paule dragă. Era să-ți fie fatal. Se pare că e ceva ce are legătură cu accidentul acela de mașină de la tine din sat. Știi că ai mai avut unele probleme. Acum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lase baltă cu rolul de soră. Aude muzica. Triouri vocale hawaiiene? Nu știu. Parcă ar fi polci polineziene sau așa ceva. De unde ai asta? sare ea cu gura. Treaba mea. Mi-a dat-o un îngrijitor, pentru c-am fost băiat cuminte. Mark? Vorbești serios? Ce e? Crezi că am furat-o de la vreun astronaut cu Alzheimer? Ce-ți pasă ție? Mai nou îmi urmărești activitățile? Chiar îți place să asculți chestia asta? face ea. Ei, hai. Ce-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu voia decât să fie iubită. —Ca toată lumea, nu? repetă Karin. Voi două chiar semănați mult. Și ea se cam culca cu cine se nimerea. Ea se răsuci agresiv spre el. El sări îndărăt, în bătaie de joc. Hei, stai cuminte. Te-am încercat doar. Frate, ești chiar mai ușor de stârnit decât ea. Ea îl lovi în piept cu dosul palmei. El se mulțumi să râdă cu râsul ăla al lui trist. — Dar, băi, trebuie să te întreb o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfântă a iubirii face omul să nu moară. El în spirit nicicum nu ne miră că e printre noi... Doamne, cât am fi de goi, fără marea Ta minune!... 2012 Sărbătoare mărțișoare... Astăzi lumea-i mai întreagă, mai aproape, mai cuminte; dragostea pe toți ne leagă cu trăirile ei sfinte. Pentru inima oricui mărțișoru-a fost și este, îu simbolurile lui, apa vie din poveste. El vine din veșnicie și-l surprindem înapoi cu aripi de bucurie, vine singur, pleacă-n doi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
când sunt în fașă nu greșesc, ispitele în timp ce cresc pun stăpânire pe iubire. Părinții noștri ideali în Rai și-au încălcat cuvântul și au umplu de-atunci pământul de prunci cu îngerii egali. Lăsați-i ca să vină-ncoace zburdalnici, inocenți, cuminți când vara-n trup tace și coace atâtea visuri și dorinți. Destinul lumii n-avem cum să-l scoatem noi din Marea Carte suntem sortiți pe-același drum cu toți să mergem mai departe și să ne bucurăm de viață
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
asta-i cărarea mea și n are nicio importanță că Orașul Smaraldelor nu-i decât o iluzie frumoasă. În primele 8 luni din viața ei, Clara a dormit enorm și nu a plâns (aproape) deloc, a fost bebelușul cel mai cuminte din lume, iar eu m-am putut afunda într-o solitudine delicioasă, cu ore întregi de citit pe bancă în parc, într-o lumină aurie de toamnă, filme văzute la laptop, dis-de-dimineață, după câte-o sesiune de alăptat, și vreo
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
să-și dea seama, un biscuit pre-morfolit de Nona, care-l pusese - nemulțumită de gust - la loc pe farfurie. La vreo câțiva ani distanță, pe vremea grevelor recurente din învățământ, mi-am mai luat copilele și pe la curs, unde stăteau cuminți și colorau lângă studenta lor preferată, căreia îi comunicau în avans ce reținuseră de la cursul anterior (cum ar fi faptul că „Bataille ăsta avea o problemă cu femeile“), și unde și-au format o mulțime de alte idei parțial greșite
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
li se dă ceva de făcut. Fetele n-au voie să se bată și să se certe. Fetele n-au voie să-și aducă prietenii acasă. Fetele trebuie să nu vorbească neîntrebate și, în general, trebuie să fie curate și cuminți, până și la joacă. Că doar nu-s băieți, nu ? Cum băiat era limpede, de foarte devreme, că nu voi putea să mă fac când voi fi mare, atunci copilul meu, acela de când aveam să fiu mamă, era musai să
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
a unei Miruna, a venit special ca să-i facă primele poze. Îmi amintesc acut orele de contemplare prelungi, pe când dormea într-un cărucior căruia îi făcusem loc în dormitor, între biblioteca mea de studentă și pat. Era un copil deosebit de cuminte, nu ne-a sculat noaptea decât vreo trei-patru săptămâni, apoi și-a așezat singură propriul program, pe care eu n-aveam decât să-l respect. Îmi aduc aminte invențiile preluate de mine de la alte mame tinere din proximitate, cu privire la ceaiurile
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
mintea au nevoie de hrană. Inimile erau înflăcărate și dornice de a se adăpa din izvorul cu apa cea vie a Cuvintelor Sfinților Părinți. Din rânduiala lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei a fost primul care a adunat slove cuminți și a pornit firul de aur al culturii în aceste chilii tainice unde liniștea și rugăciunea, așează pe foaie cuvinte alese, aduse parcă de departe... Din anul 2007 de când Sfântul Ierarh Varlaam a trecut în rândul sfinților, avem nu numai
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]