7,054 matches
-
nu permit decât identificări „tribale” ușoare, distanțate, cu mimetisme à la carte care sunt orice în afară de semne de dezindividualizare, într-atât se exprimă în ele primatul gusturilor și al opțiunilor personale. Nimic nu mai este impus din afară, adeziunile și despărțirile sunt libere, cu geometrie variabilă, fără constrângeri instituționale. De unde și caracterul punctual, efemer, frivol al acestor identități de grup. În spatele lui „noi”, comunitarii, operează, mai mult ca oricând, individul aflat la comenzile propriei ființe. Contrar interpretării dionisiene, în neotribalism trebuie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se bucură în continuare de un succes fenomenal- Titanic a spulberat toate recordurile de box-office; Céline Dion cântă neobosit iubirea. În revistele pentru femei, materialele cele mai căutate sunt cele despre dragostea în cuplu, despre fidelitate, gelozie, decepție. Iubirile și despărțirile celebrităților alimentează presa people. În mod evident, sentimentul constituie o tematică majoră permanentă a producției și a consumului cultural. Astăzi, ca și ieri, publicul din democrațiile de hiperconsum e amator de imaginar pasional. Promovarea socială a lui homo eroticus n-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
hiperconsum e amator de imaginar pasional. Promovarea socială a lui homo eroticus n-a provocat naufragiul așteptărilor și nici al discursului în materie de iubire. Cum poate cineva vorbi de lipsa sentimentului și de secătuirea conținutului afectiv al relațiilor, când despărțirea unui cuplu celebru ocazionează drame intime? Desigur, faza III este marcată și de creșterea numărului de căsătorii ale unei singure persoane. Dar nici idealul vieții în doi, nici dorința de a trăi o „mare iubire”, nici visul secret cu Făt-Frumos
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
anomalii, ci niște realități ineluctabile, întrucât rezultă din însăși dinamica individualizării. De îndată ce indivizii se autoguvernează, ei sunt niște subiecți decizionali, dar și, fatal, niște victime supuse legilor dragostei și ale întâmplării, ale atracțiilor și ale respingerilor, ale legăturilor și ale despărțirilor. Legi ale concurenței interindividuale, libere înclinații și aversiuni ale indivizilor, iată ce anume poate duce și la apariția unor inevitabili „perdanți”. Este și ceea ce poate fi mai logic în ideea de „extindere a domeniului luptei” (Michel Houellebecq). Dacă revoluția sexuală
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe „creasta valului”. În sfârșit, de un deosebit interes mi se par aplicațiile empirice prin care persoanele obișnuite sunt invitate să reflecteze asupra propriilor semnificații atașate unor instituții ale „strategiilor antiteroriste” cu scopul de a identifica întâlniri și convergențe sau despărțiri și divergențe. Aparatul investigării sociologice se dovedește aici interesant și elegant, iar concluzia aplicării lui repetate pentru dezvoltarea sau corectarea cadrului instituțional antiterorist mi se pare binevenită. Scopul ultim al cărții pare să fie acela de a potența contribuția cunoașterii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
brutale poate provoca apariția fantomei în teatrul no. Mai mult decât de acest sânge vărsat, mai mult decât de crima căreia i-a căzut victimă sau pe care a săvârșit-o, fantoma e aici chinuită de neputința de a accepta despărțirea. Iat-o, bunăoară, pe Tomoe 1, vajnica luptătoare a cărei fantomă bântuie stăpânită de mânia pe care i-o stârnise refuzul bărbatului iubit, războinicul Yoshinaka, de a-l urma în moarte, răvășită de durerea unei despărțiri silite care-i răpise
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
neputința de a accepta despărțirea. Iat-o, bunăoară, pe Tomoe 1, vajnica luptătoare a cărei fantomă bântuie stăpânită de mânia pe care i-o stârnise refuzul bărbatului iubit, războinicul Yoshinaka, de a-l urma în moarte, răvășită de durerea unei despărțiri silite care-i răpise bucuria de a împărtăși soarta omului drag și de a-și uni destinul cu al lui printr-o dublă sinucidere. Tomoe este fantoma femeii ce dorește cu disperare să-și încheie viața alături de Yoshinaka, dar care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
personajele din prima parte a piesei. Și iată că, în partea a doua, copilul pășește cu adevărat în moarte, iar mama înnebunește. „Prin zăpada albă vorbesc în neștire...” Nebunia ei e legată, ca și în cazul întoarcerii fantomei, de chinuitoarea despărțire prin moarte, prelungire a la fel de chinuitoarei despărțiri din timpul vieții. Intensitatea amintirilor o împinge să caute printre nămeți trupul copilului. Obsedată de imaginea „încețoșată de lacrimi” a bietului micuț, care „o atrage cu o forță irezistibilă”, mama scormonește prin zăpadă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iată că, în partea a doua, copilul pășește cu adevărat în moarte, iar mama înnebunește. „Prin zăpada albă vorbesc în neștire...” Nebunia ei e legată, ca și în cazul întoarcerii fantomei, de chinuitoarea despărțire prin moarte, prelungire a la fel de chinuitoarei despărțiri din timpul vieții. Intensitatea amintirilor o împinge să caute printre nămeți trupul copilului. Obsedată de imaginea „încețoșată de lacrimi” a bietului micuț, care „o atrage cu o forță irezistibilă”, mama scormonește prin zăpadă, rostind în clipa cumplitei descoperiri: „Oare cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o împinge să caute printre nămeți trupul copilului. Obsedată de imaginea „încețoșată de lacrimi” a bietului micuț, care „o atrage cu o forță irezistibilă”, mama scormonește prin zăpadă, rostind în clipa cumplitei descoperiri: „Oare cu ce-ar putea fi asemuită despărțirea?”. Refuzul mamei de a accepta această despărțire are puterea nu numai de a aduce lângă ea fantoma copilului, ci și de a-i reda viața, căci, în finalul piesei, înduioșați, Cei Șapte Înțelepți din pădurea de bambuși îl fac pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
copilului. Obsedată de imaginea „încețoșată de lacrimi” a bietului micuț, care „o atrage cu o forță irezistibilă”, mama scormonește prin zăpadă, rostind în clipa cumplitei descoperiri: „Oare cu ce-ar putea fi asemuită despărțirea?”. Refuzul mamei de a accepta această despărțire are puterea nu numai de a aduce lângă ea fantoma copilului, ci și de a-i reda viața, căci, în finalul piesei, înduioșați, Cei Șapte Înțelepți din pădurea de bambuși îl fac pe copil să învie și să-și întâlnească
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amintirii, care este deopotrivă forță a iubirii, a iubirii capabile să creeze spațiul unei întâlniri în acel straniu interstițiu. Un alt no „din lumea reală”, Hyakuman, vorbește și el despre această rătăcire prin spațiile-limită, legată tot de ideea pierderii, a despărțirii. Și aici există un shite, o femeie care bate drumurile în căutarea unui copil pierdut, copilul cu un papagal pe mâneca hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încheia nu cu alinarea sufletului unui mort, ci cu pacea regăsită a unei ființe vii, care, datorită lui waki, va putea sta, în sfârșit, alături de copilul ei. Și din nou waki, acest mediator apărut în plină criză a insuportabilei, inacceptabilei despărțiri, va servi drept tămăduitor al sufletului: el va pune capăt căutărilor și va fi chezașul repaosului mult râvnit. De la experiența morții la experiența nebunieitc "De la experiența morții la experiența nebuniei" În teatrul no, refuzul de a accepta evidența doliului nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va fi chezașul repaosului mult râvnit. De la experiența morții la experiența nebunieitc "De la experiența morții la experiența nebuniei" În teatrul no, refuzul de a accepta evidența doliului nu are, în general, ca efect învierea reală sau regăsirea după o dureroasă despărțire, ci doar întoarcerea fantomei sau trăirea unei cumplite experiențe: nebunia. În Tenko, suferința de nesuportat a tatălui, preschimbată în dorința vie, dar niciodată împlinită de a scăpa de amintiri, va face din bietul om o ființă ce poartă pretutindeni cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a-l ține minte. Figură oarecum inversată a lui Hamlet, oare tatăl nu are aici, ca și eroul lui Shakespeare, aceeași sete de moarte? Acest no, a cărui temă este legătura dintre părinți și copii, o legătură pe care suferințele, despărțirile o fac de fiecare dată mai puternică, trădează, desigur, o viziune budistă asupra vieții: rob al unor sentimente care nu-i aduc decât frământări și un necontenit zbucium de-a lungul întregii sale existențe, omul tânjește să ajungă „pe celălalt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
existențe, omul tânjește să ajungă „pe celălalt mal”, pe un tărâm de unde au dispărut definitiv și nașterile, și morțile, și tensiunile, și durerea de neîndurat a separării de cei dragi. Dar același no rostește și adevărul profund omenesc al inacceptabilei despărțiri, adevăr regăsit atât în Hamlet, cât și în tragedia greacă. De la o piesă no „cu fantome” la una „din lumea reală”, motivul acestei inevitabile despărțiri țese strânse legături între experiența morții și cea a nebuniei. În partea a doua din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a separării de cei dragi. Dar același no rostește și adevărul profund omenesc al inacceptabilei despărțiri, adevăr regăsit atât în Hamlet, cât și în tragedia greacă. De la o piesă no „cu fantome” la una „din lumea reală”, motivul acestei inevitabile despărțiri țese strânse legături între experiența morții și cea a nebuniei. În partea a doua din Take no yuki, o mamă îmbrăcată în veșmânt alb de doliu, însoțită de fiica ei, pleacă la drum în căutarea copilului dispărut. Călătorie pe fundal
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
populată de năluciri, de vedenii, îl face pe cel ce delirează să devină, la rândul lui, un soi de vedenie. O nebunie însemnând rătăcire, călătorie spre moarte. Experiența nebuniei ca experiență a unei viziuni delirante însoțește în teatrul no orice despărțire. În acest sens, ne-am putea gândi mai ales la două piese reprezentative, Hana Gatami (Coșul cu flori) și Semimaru, unde, în partea a doua, shite nu mai incarnează o fantomă, ci o femeie care și-a pierdut mințile și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o acceptare a somnului - somn fără vise și nebântuit de fantome - sau ca pe o acceptare a morții? În Semimaru, un no cu aspectul unei lung poem, nu există nici zei, nici demoni, nici fantome, ci doar ființe condamnate la despărțire, marginalizate precum Semimaru, prințul muzician și orb, abandonat - din porunca tatălui său, împăratul - în pustietatea unui munte, pentru a deveni un simplu călugăr. Singur, strângându-și lăuta la piept, prințul își plânge durerea, chiar dacă exilul s-ar putea să-i
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Orbul părăsit și biata smintită care nu-și găsește nicăieri locul se vor întâlni datorită muzicii și vor jeli laolaltă, împletindu-și lacrimile pe care fiecare și le va vărsa pe mânecile celuilalt. Două voci tânguitoare vor cânta împreună durerea despărțirii și regretul după o lume pierdută pentru totdeauna. După scurta lor întâlnire, semănând cu întâlnirea dintre călugărul singuratic și fantomă, cei doi o apucă fiecare pe drumul lui; sărmana nebună dispare iarăși ca o nălucă, întorcând capul pentru ultima oară
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un spațiu al neliniștii să ne ofere posibilitatea de a înțelege esența experienței teatrale și a teatrului însuși: încercarea de a birui îndoiala prin credință, prin încredere; înfrângerea morții, care nu anulează totuși niciodată pe de-a-ntregul durerea sfâșietoare a despărțirii; jocul mereu reluat al aparițiilor/disparițiilor. Teatrul confruntării cu fantoma este teatrul „omului credinței”, opus, ca să-l cităm pe Georges Didi-Huberman, „omului tautologiei”. „Omul tautologiei” nu se îndoiește câtuși de puțin de ceea ce i se arată: lucrul văzut este, într-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
are libertatea de a nu decide, de a nu da acestei întrebări un răspuns categoric și definitiv. Are însă și certitudinea că forța convocării fantomelor, oricât de mare ar fi ea, nu va putea șterge niciodată pe de-a-ntregul durerea despărțirilor, până-ntr-atât conștiința morții și eterna încercare de a înfrânge moartea sunt legate una de cealaltă în credința plină de fervoare, dar și de neliniște a teatrului. Cuprinstc " Cuprins" Prolog sau confruntarea cu fantoma 7 Fantoma sau mizele reprezentației
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
revoluție industrială, în dimensiunile materiale, și cu revoluțiile naționale, în dimensiunile spirituale ale existenței. Pentru a nu pierde definitiv aceste valori, practic pentru a întârzia sentimentul destructurării lor, elitele au inventat, ca răspuns la o așteptare irațională, o etapă de despărțire, au ralenti, pe care mulți oameni încearcă să o lungească cât pot. Într-un fel, se amână responsabilitatea pentru numirea diferenței, a ceea ce urmează după postindustrialism, postmodernism, postcomunism sau postcapitalism. Este vorba, fără îndoială, despre o dificultate surprinzătoare de a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lumi în realități tangibile, perceptibile, concrete și într-adevăr imanente. Cu această unică opțiune, simplă, clară, limpede, Leucip îi ancorează pe oameni în realitatea imanentă și în unica ei dimensiune materială. Această dată de naștere a filosofiei coincide cu o despărțire de mituri, de legende și religii. Acești atomi se înlănțuie între ei într-un anume fel și dau naștere unor simulacre. Acestea există în număr nelimitat și, în asocieri ce depind de forma, ordinea și dispunerea lor, constituie materia și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemenea unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. 6 Moartea morții. În opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]