11,536 matches
-
înainte de prăbușire, găsim partide creștin-democrate integrate în coaliții care le-au obligat orientarea spre compromis sau spre deschidere; alianțele se pot orienta în mod diferit, spre liberali sau cel mai adesea spre social-democrați, în funcție de împrejurări. În sfîrșit, deosebim partidele slab dezvoltate pe plan electoral, care se salvează doar prin integrarea, în prealabil, într-o coaliție de factură conservatoare: este cazul Franței, Spaniei, poate al Italiei, în viitor. Aici, creștin-democrații nu constituie decît un sprijin. După o lungă perioadă de deținere a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ar trebui întipărit în mintea popoarelor de peste Dunăre, ar trebui să li se spună că protectoratul Austriei este echivalent cu sărăcia, cu stoarcerea populațiunilor prin agenți economici fără patrie și că acelea n-ar forma decât terenul de nutrițiune al dezvoltatelor sisteme intestinale de la bursa din Viena." (Planul unei confederațiuni balcanice). Eminescu nu neagă beneficiile unei confederațiuni balcanice, dar aceasta să nu atârne de nici o putere imperială. Soluția grecească era ideea amiralului francez Jurien de la Gravière, care credea că elenismul se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe omenești pe deplin dezvoltate. Un crez asumat cu o consecvență nemiloasă prin sinuciderea lui spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale Sex și caracter. Inspirația viziunii asupra destinului omului a tânărului autor a fost una riguros dualistă. În orientarea vieții, valoarea și plăcerea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
formulare dintr-o convorbire pe care a avut-o cu Wittgenstein, în casa lui Schlick, în decembrie 1929: „Fizica - spunea Wittgenstein - vrea să stabilească regularități; ea nu se interesează de ceea ce este posibil. De aceea, chiar și atunci când este complet dezvoltată, fizica nu dă o descriere fenomenologică a stărilor de lucruri. În fenomenologie este vorba întotdeauna doar de posibilități, adică de sens, nu de adevăr și de falsitate.“62 Unei cunoștințe din ultimii ani ai vieții, care l-a întrebat de ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 303 o vedere clară asupra gramaticii expresiilor limbajului nostru. O asemenea vedere nu este ușor de obținut. Trebuie să luptăm împotriva unor tendințe ale gândirii care par să fie legate de caracteristici ale oricărui limbaj dezvoltat, complex articulat. Ceața mintală care învăluie folosirea obișnuită a limbajului poate fi risipită prin imaginarea și descrierea unor situații mai simple, mai elementare, care sunt jocurile de limbaj. Vom putea „vedea mai bine“, eliberându-ne de unele tendințe și înclinații
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în formularea că redarea noțiunii prin cuvînt se face într-o manieră prelucrată de structura limbii, această structură adaptînd desemnarea din perspectiva semnificației. Neohegelianismul în interpretarea limbii Prin neohegelianism se înțelege un curent de gîndire care are la bază ideile dezvoltate, la începutul secolului al XIX-lea, de către filozoful german Georg Wilhelm Friedrich H e g e l. După acest învățat, omul se caracterizează prin două dimensiuni care-i conferă determinarea originară. Prima dintre ele este dată de faptul că omul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
subiecte legitime pentru îndoială, fiindcă ele constituie cadrul sau referința pentru toate practicile noastre. Așadar, unele dintre propoziții sînt exceptate de la îndoială, acestea fiind propozițiile care constituie cadrul limbajului și al tuturor practicilor. Dincolo de criticile care se pot aduce filozofiei dezvoltate de Ludwig Wittgenstein, un lucru este evident: din relația gîndire-limbă a rezultat translația cercetării gîndirii prin intermediul limbii. Limba fiind însă un loc al convențiilor sociale (al unor "reguli de joc") rezultă că anumite aspecte nu pot fi problematizate dacă vrem
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mercantilismul a parcurs două faze distincte: mercantilismul timpuriu: accentul era pus pe aspectul monetar, urmărindu-se creșterea cantității de metale prețioase aduse în țară și reducerea la minimum a celei ieșite din țară (a fost specific Spaniei și Portugaliei); mercantilismul dezvoltat, bazat pe sistemul balanței comerciale active a pus accent sporit pe importanța comerțului exterior ca factor al creșterii avuției naționale. Aceasta presupunea luarea de măsuri protecționiste în favoarea dezvoltării industriei naționale și realizarea unei balanțe comerciale excedentare, urmărind asigurarea unui sold
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
presupunea luarea de măsuri protecționiste în favoarea dezvoltării industriei naționale și realizarea unei balanțe comerciale excedentare, urmărind asigurarea unui sold activ în operațiile de import-export. Pe această bază se crea în final un aflux de metale prețioase în statul respectiv. Mercantilismul dezvoltat a inspirat ulterior politica economică a Angliei și Franței. Obiectivul principal de cercetare al mercantiliștilor l-a reprezentat sectorul schimburilor de mărfuri și cu deosebire comerțul exterior, care, în afara producției de metale prețioase, reprezintă singurul izvor al bogăției unei națiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
unei "pierderi cât mai mici", pierderea în acest caz este forțat privită ca un avantaj. Pe de altă parte, datorită faptului că reprezenta interesele Angliei industrializate, Ricardo, prin susținerea politicii liberului schimb nu a ținut cont de eforturile țărilor slab dezvoltate (cu profil preponderent agrar) care încercau să-și apere industria în formare de concurența Angliei prin măsuri protecționiste. În acest fel, în loc de prosperitate și armonie generală, principiul "laissez-faire" a condus la împărțirea globului în țări bogate și țări sărace, decalajul
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
și țări sărace, decalajul dintre ele accentuându-se continuu până în prezent. Principiul ricardian al costurilor comparative și al avantajelor relative în comerțul internațional a stârnit numeroase reacții pozitive, în special ale specialiștilor, oamenilor politici și oamenilor de afaceri din țările dezvoltate, datorită interesului acestora din urmă de a avea un acces mai ușor și a se mișca mai liber pe piața mondială, și în special de a pătrunde pe piețele naționale ale țărilor în curs de dezvoltare care constituie potențiale piețe
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
rezultate și totodată și pentru funcționarea eficientă a acesteia, având în vedere că piețele externe generează profituri net superioare comparativ cu cele obținute pe piața internă. De asemenea, Marx a remarcat exploatarea țărilor sărace (cu profil preponderent agrar) de către țările dezvoltate (cu o structură diversificată a economiei naționale, bazată pe o industrie avansată și cu o productivitate ridicată a muncii sociale). Teoria clasică a liberului schimb a fost ulterior remaniată în ceea ce privește explicarea valorii și a prețurilor mărfurilor vândute pe piață (națională
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
reprezentau interesele unor state naționale mai mici și în special cu profil agrar. Aceste țări, din dorința de a se dezvolta prin diversificarea structurii economiilor lor și în principal prin industrializare, făceau eforturi susținute să reziste concurenței acerbe a țărilor dezvoltate, prin promovarea protecționismului vamal. Merită amintite în acest context cuvintele istoricului Alexandru D. Xenopol 9 (1847-1920): Dacă ne uităm însă nu la teoriile după care ar trebui să procedeze țările spre a ajunge cultivate, bogate și fericite, ci la practica
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
prezinte starea optimă care poate satisface interesele particulare cât și pe cele generale la un moment dat, explicând specializarea internațională în funcție de avantajele comparative naturale sau create prin exploatarea imperfecțiunilor pieței. Acest lucru este deocamdată posibil numai pentru țările cele mai dezvoltate și aproape total inaccesibil celor slab dezvoltate. Avantajul național în competiția internațională (avantajul național competitiv) se referă la "acele trăsături esențiale ale unei anumite țări care permit firmelor lor să construiască și să mențină avantaje competitive (concurențiale: de cost și
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
particulare cât și pe cele generale la un moment dat, explicând specializarea internațională în funcție de avantajele comparative naturale sau create prin exploatarea imperfecțiunilor pieței. Acest lucru este deocamdată posibil numai pentru țările cele mai dezvoltate și aproape total inaccesibil celor slab dezvoltate. Avantajul național în competiția internațională (avantajul național competitiv) se referă la "acele trăsături esențiale ale unei anumite țări care permit firmelor lor să construiască și să mențină avantaje competitive (concurențiale: de cost și de calitate) în diferite sectoare"21. Diferențierea
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
sau de recesiune dintr-o anumită țară sau un grup de țări o constituie ponderea semnificativă a acestora în comerțul internațional. Prin multiplicator apare explicabil că marile crize din istoria economică modernă s-au declanșat aproape de fiecare dată în țările dezvoltate iar apoi s-au extins la scară mondială. Întreaga analiză realizată de Keynes a fost întreprinsă exclusiv în termeni monetari, fiind bazată pe existența implicită a abundenței resurselor de materii prime și explicită a unor factori de producție disponibili, aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de dezvoltare deține un loc important în exporturile mondiale, majorarea ofertei produselor destinate pieței externe poate conduce la un raport de schimb dezavantajos, care va reduce destul de mult nivelul câștigurilor sale din comerț (considerate în perspectivă statică), în favoarea partenerului mai dezvoltat. De asemenea, atunci când o anumită țară în curs de dezvoltare își extinde producția bunurilor primare care utilizează intensiv munca și se bazează pe țările industrializate, în ceea ce privește produsele manufacturate complexe și cele care încorporează preponderent capitalul, aceasta se situează într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
în curs de dezvoltare își extinde producția bunurilor primare care utilizează intensiv munca și se bazează pe țările industrializate, în ceea ce privește produsele manufacturate complexe și cele care încorporează preponderent capitalul, aceasta se situează într-o situație de dependență economică față de țara dezvoltată parteneră. Modelele teoretice care abordează problema efectelor comerțului exterior asupra producției naționale se bazează pe ipoteza utilizării complete a forței de muncă, lucru care rareori se realizează și în practică, mai ales în cazul țărilor în curs de dezvoltare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
pe diferite piețe și caracteristicile bunurilor comercializate care există între țările în curs de dezvoltare și cele puternic industrializate. O mare parte dintre economiști consideră că aceste diferențe conduc la împărțirea inegală a beneficiilor rezultate din comerțul internațional, în favoarea țărilor dezvoltate și, implicit, la accentuarea subdezvoltării în cazul țărilor cu un PIB/loc foarte redus. În acest context, sunt evidențiate două cauze principale ale acestei stări de lucruri: instabilitatea exporturilor și degradarea pe termen lung a raportului de schimb: * a exporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
Un aspect foarte important însă îl constituie faptul că sporirea exporturilor țărilor în curs de dezvoltare nu a fost însoțită întotdeauna de ritmuri mai înalte de creștere a PIB și nici de o convergență a veniturilor cu cele din țările dezvoltate. Astfel, conform unui studiu realizat de UNCTAD 18, ponderea țărilor dezvoltate în venitul mondial a crescut de la mai puțin de 73% în anul 1980 la 77% în anul 2000, în timp ce țările în curs de dezvoltare au stagnat în jurul unei valori
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
performant. Statisticile internaționale care evidențiază o expansiune a exporturilor de produse cu un grad înalt de prelucrare pentru țările în curs de dezvoltare au o relevanță scăzută, deoarece majoritatea părților componente cu un nivel tehnologic ridicat sunt produse în țările dezvoltate, țărilor în curs de dezvoltare revenindu-le astfel doar sarcina de a realiza prelucrarea în stadiile care nu necesită decât un aport sumar de tehnologie și o valoare adăugată scăzută din lanțul de producție al societăților transnaționale. De aceea, creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
moneda străină necesară pentru importuri și investiții. Etapa următoare în cadrul acestui proces constă în începerea diversificării și prelucrării bunurilor destinate exportului, posibilitățile pe care le oferă în acest caz sectorul primar fiind destul de limitate. Pentru marea majoritate a țărilor slab dezvoltate, creșterea economică susținută necesită o deplasare în structura activităților economice în direcția produselor manufacturate. În multe țări, industriile manufacturiere sunt axate inițial pe produse tradiționale, care încorporează o cantitate însemnată de muncă, acest lucru fiind specific primei generații de exporturi
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
postbelice în Asia de Est, în special în Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Realitatea contemporană arată însă că, exceptând țările nou industrializate din Asia de Sud-Est care au atins deja niveluri de venit la fel de ridicate și uneori chiar și peste cele ale țărilor dezvoltate, exporturile țărilor în curs de dezvoltare se bazează încă pe exploatarea resurselor naturale și pe munca necalificată. Expansiunea rapidă a exporturilor țărilor slab dezvoltate care încorporează o tehnologie și o prelucrare de ultimă oră este încă nerelevantă, datorită faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
au atins deja niveluri de venit la fel de ridicate și uneori chiar și peste cele ale țărilor dezvoltate, exporturile țărilor în curs de dezvoltare se bazează încă pe exploatarea resurselor naturale și pe munca necalificată. Expansiunea rapidă a exporturilor țărilor slab dezvoltate care încorporează o tehnologie și o prelucrare de ultimă oră este încă nerelevantă, datorită faptului că acestea sunt implicate în acele stadii de asamblare ale procesului de producție care necesită o prelucrare inferioară. Deplasarea de la produsele primare spre prima generație
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de aici și creșterea venitului pe locuitor, stimularea procesului de dezvoltare prin lărgirea ariei sectoarelor în care aceste țări își pot concentra eforturile lor pentru industrializare. Luând în considerare dotarea foarte variată a lor cu factori de producție, țările slab dezvoltate pot începe prin a ridica gradul de competitivitate în ceea ce privește componentele care utilizează intens factorul muncă din cadrul produselor complexe realizate în companiile transnaționale și ulterior prin progresul treptat spre activități care implică un proces mai complex de prelucrare și o tehnologie
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]