KorAP: Find »[drukola/base=diplomație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...169 170 171 ...287 >

7,173 matches

Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727

două Mari Puteri. Monarhia habsburgică, care își urmărea țelul cu asiduitate, a devenit mai conciliantă față de Rusia, adoptând teza acesteia cu privire la brațul Chilia. România, prin delegatul ei în CED, colonelul Eustațiu Pencovici, a opus o dârză rezistență proiectelor expansioniste ale diplomației de la Ballplatz, conflictul româno-austro-ungar ajungând, din primăvara anului 1880, să domine timp de trei ani toate dezbaterile din comisie. Corespondența dintre delegatul român la CED, colonelul Pencovici, și ministrul de externe Vasile Boerescu, de la finele anului 1879, scoate în evidență

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
a autorităților de la București de a apăra dreptul de suveranitate al statului român asupra porțiunii Dunării pe care era riveran, opunându-se astfel oricărui proiect anexionist venit din partea unei Mari Puteri. La 1 decembrie 1879, colonelul Pencovici îi raporta șefului diplomației române faptul că CED "de curând întrunită, are la ordinea zilei un proiect pentru reglarea navigației între Galați și Porțile de Fier"37. Austro-Ungaria, propunea nici mai mult nici mai puțin ca "pentru partea de fluviu care nu atinge teritoriul

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
și serioase prejudicii economiei românești, cu atât mai mult cu cât deja comerțul exterior al României fusese lezat, iar "începuturile existente de industrie mare reduse aproape la imposibil 40" de convenția navală româno-austro-ungară din 1875. Pe tot parcursul acestei confruntări, diplomația britanică a urmărit cu pasivitate înfruntarea dintre București și Viena, făcând în cele din urmă jocul monarhiei habsburgice. Politica danubiană antirusă a monarhiei bicefale coincidea cu planurile sale de stopare a influenței Sankt Persburg-ului spre Balcani și de curmare a

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
de Fier, pentru toate pavilioanele 51. De asemenea, ea s-a declarat de acord cu suprimarea articolului final al anteproiectului, în care se prevedea dreptul comisiei mixte de a putea modifica în viitor regulamentul de navigație 52. Între timp, nici diplomația română nu a stat cu mâinile în sân. Presimțind o nouă ofensivă diplomatică a Austro-Ungariei la sesiunea CED din toamnă, ministrul român de externe, Vasile Boerescu, a trimis pe 23 iunie 1880 o notă circulară agenților diplomatici și miniștrilor plenipotențiari

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
iunie 1880 o notă circulară agenților diplomatici și miniștrilor plenipotențiari ai României din capitalele europene, cerându-le să sondeze opiniile guvernelor pe lângă care erau acreditați în privința proiectului austro-ungar, fără a dezvălui poziția oficială a autorităților de la București 53. Inițiativa șefului diplomației române a fost continuată cu succes de ministrul plenipotențiar al României la Paris, Mihail Kogălniceanu. Acesta i-a expediat la 10 august 1880 un memoriu lui Vasile Boerescu, drept răspuns la circulara în care se pronunța cu fermitate împotriva Comisiei

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
cerea ambasadorilor acreditați la Paris, Londra, Roma și Sankt Petersburg să intervină pe lângă guvernele respective pentru a obține de la ele aprobarea anteproiectului și, eventual, admiterea Bulgariei la CED61. La 5 august, ambasadorul Austro-Ungariei la Paris, Kaufestein, îl anunța pe șeful diplomației austriece, baronul Haymerle, că Franța a fost câștigată 62. Omologul său de la Roma transmitea la rândul lui pe 9 august că guvernul italian acceptase proiectul austriac și își exprimase acordul cu privire la înscrierea Bulgariei la lucrările CED. Anglia, care împreună cu Rusia

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
acord cu invitarea Bulgariei la sesiunea Comisiei Europene, special convocată 63. În sfârșit, pe 16 august 1880, din Sankt Petersburg, contele Gustav Kálnoky comunica acordul Rusiei pentru invitarea Bulgariei la CED și pentru discutarea proiectului austro-ungar64. Printr-o manevră abilă, diplomația vieneză dobândise în scurt timp o victorie completă. Conștientă de acest lucru, a doua zi, la 17 august, cancelaria din Viena le cerea printr-o notă ambasadorilor săi din Paris, Londra, Sankt Petersburg, Roma, Constantinopol și București să informeze guvernele

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
la București, contele Hoyos, s-a adresat ministrului român al Afacerilor Străine, Vasile Boerescu, încercând să-l convingă ca România să nu se mai opună proiectului austro-ungar revizuit care ar urma să fie discutat în sesiunea CED de la Galați. Șeful diplomației române i-a răspuns clar și răspicat că România nu-și poate sacrifica interesele sale (s.n.)69. Realizând faptul că Austro-Ungaria obținuse consimțământul Marilor Puteri la acțiunile și demersurile sale, diplomația română a încercat realizarea unei înțelegeri cu cele două

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
să fie discutat în sesiunea CED de la Galați. Șeful diplomației române i-a răspuns clar și răspicat că România nu-și poate sacrifica interesele sale (s.n.)69. Realizând faptul că Austro-Ungaria obținuse consimțământul Marilor Puteri la acțiunile și demersurile sale, diplomația română a încercat realizarea unei înțelegeri cu cele două state riverane: Serbia și Bulgaria. După cum vom vedea, în final numai Bulgaria a rămas, constant, alături de România, delegatul sârb alăturându-i-se, în conformitate cu instrucțiunile primite de la Belgrad, colegului său austro-ungar. În timpul

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
CED, în ceea ce privește adversara constantă a Austro-Ungariei, Rusia, aceasta a abandonat vechea poziție rigidă și intransigentă, abordând un punct de vedere moderat: accepta comisia în varianta Vienei, dar venea cu amendamentul ca durata activității ei să fie fixată până în anul 188381. Diplomația vieneză a agreat acest amendament. Sesiunea CED din iarna anului 1880 s-a încheiat cu ședința din 4 ianuarie 1881, în care Comisia Europeană, făcând bilanțul lucrărilor și constatând că, din cauza opiniilor divergente, nu s-a ajuns la niciun acord

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
austriece și cele române au pregătit o nouă și furtunoasă ofensivă diplomatică. Luând inițiativa, guvernul austro-ungar a încercat, în cursul primelor luni ale anului 1881, să-l determine pe cel român să accepte mult-discutatul proiect. La 9 februarie (1881), șeful diplomației vieneze, baronul Haymerle, a elaborat o notă circulară în care făcea guvernului de la București o seamă de concesii. Astfel, ministrul de externe al dublei monarhii a acceptat ca, în privința problemelor zise de principiu, viitoarele decizii ale acestui organism să fie

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
un compromis cu celelalte Mari Puteri, monarhia habsburgică a mai obținut o victorie diplomatică. O victorie socotită incompletă, deoarece problema regimului navigației danubiene pe segmentul Porțile de Fier-Galați rămăsese nerezolvată. În consecință, imediat după încheierea sesiunii CED din mai-iunie 1881, diplomația de la Ballplatz a reînceput negocierile în marile capitale europene 98. Astfel, după ce îndepărtase, provizoriu și printr-un compromis, pe principala sa rivală, Rusia, Austro-Ungaria se vedea pusă față în față cu Marea Britanie, care se împotrivea tendințelor sale hegemonice nu pentru că

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
notei considera prelungirea competenței drept un fapt natural, aplicabilitatea regulamentelor de navigație pentru sectorul gurile Dunării-Galați fiind aceeași și pe sectorul Galați-Brăila. Era o nouă lovitură dată autorităților teritoriale, tânărului stat român, suveran și independent 102. În rezumat, conform concepției diplomației franceze, aranjamentele care urmau a fi încheiate se refereau la trei puncte: 1. Extinderea puterilor Comisiei Europene până la Brăila, inclusiv. Sancționarea regulamentelor prevăzute de articolul 55 al Tratatului de la Berlin, pe care comisia le va elabora pe durata apropiatei sesiuni

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Tratatului de la Berlin, pe care comisia le va elabora pe durata apropiatei sesiuni.2. 3. Prelungirea puterilor Comisiei Europene modificate până la 24 octombrie 1890 sau 24 aprilie 1891. Acesta era, așadar, conținutul mult-discutatului și controversatului proiect Barrère, care în optica diplomației franceze urma să împace teza austro-ungară cu cea britanică. În concepția autorului ei, participarea permanentă la lucrările Comisiei Mixte a unui delegat al CED ar fi constituit garanția aplicării unui regim de navigație danubiană unitar, de la Porțile de Fier și

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
la un rezultat satisfăcător dacă judecăm după nota Foreign Office din 1 decembrie 1881, conform căreia cabinetul liberal prezidat de premierul William Ewart Gladstone s-a arătat dispus să accepte planul francez, cu condiția extinderii autorității până la Brăila 105. Nici diplomația română nu a rămas pasivă, ea încercând prin toate mijloacele legale posibile să contracareze manevrele Vienei. Înainte de a afla despre negocierile Barrère-Wolkenstein - lucru care s-a petrecut de abia în septembrie 106 -, ministrul român al Afacerilor Străine, Eugeniu Stătescu, prin

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
măsurile necesare pentru a fi publicată, în presa de la București, o categorică negare a acestor acuzații nefondate"110. Poate tocmai "îndulcirea" relațiilor bilaterale, destul de încordate, dintre cele două state, a fost scopul vizitei întreprinse de fostul premier și șef al diplomației austro-ungare, contele Gyula Andrássy, în România, în ultimele zile ale lunii august 1881. Această vizită, cu toate momentele, implicațiile și consecințele ei, nu a scăpat atenției lui Percy Sanderson, ea constituind tema unui lung și detaliat raport expediat de diplomatul

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
să ne asigure asupra faptului că trebuia să fim convinși de loialitatea vecinilor unguri"116. După cum putem vedea, principalul ziar al guvernului liberal nuanța foarte clar: era vorba despre vecinii unguri din cadrul dublei monarhii. Între timp, în planul relațiilor internaționale, diplomația secretă vieneză își continua activitatea subterană și, asemeni unui păianjen, își țesea mai departe pânza în care, mai devreme sau mai târziu, țara noastră trebuia să cadă. Din surse sigure, guvernul român fusese informat că la Paris începuseră deja negocieri

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
în urma morții neașteptate a baronului Haymerle, postul de ministru de externe al Austro-Ungariei a fost ocupat de contele Gustav Kálnoky, ambasador al dublei monarhii la Sankt Petersburg și partizan al unei politici de înțelegeri cu Rusia. La sfârșitul anului 1881, diplomația vieneză, în scopul intimidării guvernului român, a provocat cunoscutul conflict diplomatic generat de Mesajul Tronului de la deschiderea sesiunii parlamentare, din ziua de 15/27 noiembrie. Din cauza faptului că în textul documentului se făcea o aluzie directă la greutățile aduse exportului

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Puteri în problema Dunării, în care interesele României să fie cu bună-știință nesocotite și ignorate, responsabilitatea acestuia urmând să cadă asupra administrației Brătianu. 4. Limbajul utilizat de oficialitățile și diplomații vienezi în contactele avute cu oamenii politici, de stat și diplomații români 131. Enumerând aceste realități, deloc îmbucurătoare pentru viața politică internă, dar și pentru politica externă a României, White își exprima regretul "că nu a fost găsit până acum vreun alt expedient pentru a proclama în fața lumii întregi dorințele românilor

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
al dublei monarhii i-a mulțumit, declarându-i că țara sa dorește în mod sincer restabilirea prieteniei și a încrederii care trebuie să existe între cele două state 152. Mulțumit de conținutul documentului oficial primit, la 26 decembrie 1881, șeful diplomației austro-ungare a telegrafiat Legației din București că guvernul de la Viena considera declarația cabinetului Brătianu satisfăcătoare și incidentul închis 153. Și William Arthur White telegrafia, la rândul lui, pe 28 decembrie: "Am fost informat de dl. Stătescu și de baronul Salzberg

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
în problema reglementării navigației danubiene. * * * La finele anului 1881, proiectul Barrère devenise un fapt împlinit. Colonelul Eustațiu Pencovici a aflat că ambasadorul Marii Britanii la Paris, lordul Lyons, se prezentase la Ministerul de Externe al Franței și îl întrebase pe șeful diplomației franceze, Léon Gambetta, dacă țara sa are de gând să facă cunoscută propunerea în problema Dunării, deoarece în caz contrar Anglia va adera la propunerea austriacă 155. În urma acestui demers, Franța s-a decis să oficializeze propunerea Barrère, asigurându-se

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
a primi instrucțiunile necesare în vederea preluării noului post diplomatic, lăsându-l în locul lui, în calitate de Consul General în exercițiu al Marii Britanii la Galați, pe viceconsulul Arthur Hermann Vecqueray 162. * * * Anul 1882 s-a deschis cu memoriul înaintat, la 6 ianuarie, șefului diplomației engleze, lordul Granville, de către ministrul plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica 163. De la începutul documentului, autorul lui precizează că "de la ultima sesiune a Comisiei Europene a Dunării, Guvernul Austro-Ungar nu a încetat să insiste pe lângă cabinetele Europei în favoarea anteproiectului

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
de comitetul din făceau parte delegații Germaniei, Austro-Ungariei și Italiei aduce atingere drepturilor de suveranitate ale Statelor de la Dunărea de Jos și, mai mult, este primejdioasă deoarece compromite rezultatele uneia din operele cele mai importante și cele mai fericite ale diplomației europene"173. Între timp, răspunsurile venite de la diplomații români acreditați în marile capitale europene erau departe de a fi încurajatoare. Pe 20 ianuarie 1882, însărcinatul cu afaceri al României la Paris, nimeni altul decât scriitorul, istoricul și arheologul Alexandru Odobescu

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
și Italiei aduce atingere drepturilor de suveranitate ale Statelor de la Dunărea de Jos și, mai mult, este primejdioasă deoarece compromite rezultatele uneia din operele cele mai importante și cele mai fericite ale diplomației europene"173. Între timp, răspunsurile venite de la diplomații români acreditați în marile capitale europene erau departe de a fi încurajatoare. Pe 20 ianuarie 1882, însărcinatul cu afaceri al României la Paris, nimeni altul decât scriitorul, istoricul și arheologul Alexandru Odobescu, informa că, în urmă cu o zi, avusese

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
de la bun început faptul că situația internațională nu mai era identică cu aceea din 1880, când România se opusese cu fermitate planurilor de hegemonie ale Puterilor Centrale, având de partea sa Rusia și ulterior Marea Britanie. În acest interval de timp, diplomația de la Ballplatz activase febril, iar rezultatele erau cât se poate de vizibile. Astfel, în urma apropierii intervenite între Viena și Sankt Petersburg, ulterior între Ballplatz și Foreign Office cu privire la "planul Barrère", autoritățile de la București aveau acum de înfruntat o veritabilă coaliție

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]