KorAP: Find »[drukola/base=discursiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...169 170 171 ...188 >

4,692 matches

Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

semnificativă. În al doilea rând, scriitura baudrillardiană este în sine postmodernă; Baudrillard utilizează o gamă largă de genuri (eseu, jurnal de călătorie, studii filosofice și politice, memorii, articole, interviuri), de stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) și strategii discursive (ambivalența, ironia, radicalizarea ipotezelor, inversiunea etc.). Efectele textuale și hermeneutice pe care le provoacă o asemenea scriitură sunt exemplificatoare pentru discursivitatea postmodernă, Baudrillard deținând un tip special de discurs, care, în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Acest sens nu este deconectat de istoria academică, dar nici nu îi este sinonim"13. În multe dintre discuțiile asupra acestui subiect este des invocată contribuția lui Michel Foucault la "destabilizarea" modului de a privi și recepta istoria, prin intermediul montajului discursiv original în care filosoful francez utilizează termeni precum "enunț", "arhivă", "epistemă", "istorie" etc. Foucault problematizează formele de continuitate (paradigma continuității, a progresului, a cumulului continuu se regăsesc atât în gândirea de tip istoric, cât și în cea filosofică sau literară

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
eroarea teatrală" constă în eliminarea etapelor critice și în rapida dogmatizare a unei idei sau teorii (exemplul oferit de Călinescu în legătură cu postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a acestuia), conducând la un scenariu reductiv, care îngustează posibilitățile argumentative și discursive. Încercând să limiteze utilizarea schemelor teatral-ideologice care privilegiază ideea de totalitate, criticul român sugerează că "o tratare moderat-teatrală și totodată sceptică a postmodernismului, tratare care ar trebui să fie sensibilă la pluralitate și bogăție, precum și suspicioasă față de rigiditățile doctrinare, ar

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
nu poate fi oferită și ar fi chiar împotriva spiritului postmodernismului, setul de caracteristici, idei-cheie, teme recurente ne va ajuta să ne apropiem de discursivitatea proprie fenomenului luat în atenție, cu scopul de a extrage și explica tehnicile și strategiile discursive care îl individualizează. În această operație clarificatoare de specificare, demersul care ne introduce în acest tip de rețea tematică reprezintă un pas necesar. 2.2. Postmodernism sau/și postmodernitate? 2.2.1. Modernitate și postmodernitate imagini teoretice Una dintre distincțiile

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
intenționează să prezerve liantul social; Lyotard consideră (la fel ca Rorty) că este posibil să suspenzi marile povestiri fără ca acest lucru să conducă la injustiție 126 (consecință pe care Habermas o reclamă din abolirea principiilor tari). Intervenind în această triadă discursivă, Hassan afirmă că accentul lyotardian pe diferend și incomensurabilitate în domeniul discursurilor noastre, precum și inserarea metaforei, ludicului, dorinței sau puterii în interiorul raționalității postmoderne sunt în concordanță cu propriile sale opinii în legătură cu postmodernitatea și cu discursivitatea sa proprie. Cu toate acestea

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Din altă perspectivă, în schimb iar Ronald Schleifer a atenționat asupra faptului că "postmodernul este legat metonimic de modern în sensul complex al acestui termen"150! chiar Marc Bonhomme evidențiază cinci efecte metonimice importante care se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se observă astfel că, în practica discursivă, accentele se pot modifica, unele metonimii se pretează exploatărilor polemice, devalorizării obiectelor denotate, în timp ce altele conduc la amalgamuri

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
al acestui termen"150! chiar Marc Bonhomme evidențiază cinci efecte metonimice importante care se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se observă astfel că, în practica discursivă, accentele se pot modifica, unele metonimii se pretează exploatărilor polemice, devalorizării obiectelor denotate, în timp ce altele conduc la amalgamuri descriptive, la recompuneri de natură subiectivă a diverselor cadre posibile sau la reconfigurări dinamice ale unui domeniu conceptual. Aceste accente, atât de

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
denotate, în timp ce altele conduc la amalgamuri descriptive, la recompuneri de natură subiectivă a diverselor cadre posibile sau la reconfigurări dinamice ale unui domeniu conceptual. Aceste accente, atât de diverse, pot spune multe lucruri despre relația modern postmodern, în funcție de posibilele poziționări discursive ale lor. O relaționare interesantă a celor doi termeni se poate observa dacă îi considerăm uniți metonimic în accepțiunea dată acestui din urmă concept de către Fontanier, pentru care metonimia asigură "indicarea unui obiect prin numele altui obiect, complet diferit, dar

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
cele două curente. De asemenea, Best și Kellner subliniază și existența unei distincții între discursul postmodern "ludic" ("ludic postmodern discourse") și cel "de opoziție" ("oppositional postmodern discourse"). În timp ce postmodernismul de opoziție construiește noi forme de critică, de schimbare socială și discursivă, postmodernismul ludic este ironic, eclectic, pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
sau eseistic"162. Ideea pe care o putem extrage de aici este că în funcție de opțiunea pe care o fac autorii de a se înscrie (sau nu) într-o teorie sau alta, ei vor alege și un set specific de strategii discursive, metode, practici de interpretare care le conturează și specifică propriul discurs, astfel încât dacă aceste distincții par doar teoretice, ele acționează totuși la nivelul profund al discursivității. "Poziția post-", după expresia lui Culler, se dovedește așadar a fi complicată și nu

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și discurs. Chiar dacă uneori nu utilizează termenul în lucrările sale sau, precum în anumite interviuri, se distanțează de conceptul de postmodernism, el rămâne în general un teoretician al rupturii de modernism și de modernitate și al promovării unei alte ordini discursive 173. De cele mai multe ori, inclusiv această mișcare de acceptare completă a conceptului, dar și de distanțare de el în anumite momente a fost interpretată ca fiind tipic postmodernă, ca un adevărat simptom al postmodernismului. Situația aceasta, ce poate fi aplicată

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
procesualitate și pentru care încadrările stabile reprezintă oarecum un nonsens. Cu toate acestea, ca o imagine de final al acestui capitol, consider că o scurtă trecere în revistă a câtorva caracteristici ale fenomenului studiat sunt necesare pentru conturarea unei "cartografieri" discursive pozitive. În acest scop, voi utiliza eforturile sintetizatoare ale lui Ihab Hassan, care găsește 11 definiens-uri ale postmodernismului în general, pe care voi încerca să le explic și în afara contextului lucrărilor sale. De menționat faptul că nu este întâmplător că

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
din urmă așezarea interpretului în spatele interpretării? Aceasta este deja fabulație, ipoteză"215). Dacă opera modernă deținea statutul unei realizări a spiritului creator, opera postmodernă nu mai este manifestarea unei asemenea instanțe, care fie se dorește să fi "dispărut" din scena discursivă, fie este prezentă într-o multitudine de euri disparate sau "false". Dacă modernii asumă faptul că intenția creatorului este cheia receptării și decriptării operei, postmodernii cultivă impersonalitatea, considerând că activitatea creatoare ține doar de asumarea unor procese mecanice și roluri

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și de a discredita sau a "discredita", iar modul este, prin urmare, "conștient" și ironic sau chiar "ironic""220. Chiar dacă autoreferențialitatea, ironia, parodia caracterizează o parte a modernismului, aceste trăsături nu sunt identice în postmodernism și nu îndeplinesc aceleași funcții discursive. Ironia postmodernă servește instituirii distanței critice și apoi desființării ei, într-un proces complice, duplicitar, ce subminează convențiile și presupozițiile. Nu este vorba despre negarea reprezentărilor și a situațiilor pe care le citează în mod ironic, ci despre instituirea unei

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
descris sub forma unor practici retorice, critice, strategice, care alcătuiesc un set teoretic ce poate fi apreciat ca fiind specific postmodernismului (chiar dacă în sensul cartografierii și nu al cuprinderii sale totalizatoare). Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor asemenea formațiuni discursive, de cele mai multe ori mixte, noțiuni "negative" de tipul celor care se regăsesc în textura discursivității postmoderne necesitând schițarea unei retorici a "deligitimării și destabilizării", aptă să contureze particularitățile unui asemenea fenomen. Importanței retoricii în postmodernism i se pot conferi mai

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
cuvinte, realitate/iluzie etc.), Stanley Fish le sintetizează în trei tipuri majore: opoziția dintre adevărul care există independent de toate perspectivele posibile și multiplele adevăruri care apar atunci când un punct de vedere particular s-a instalat "în forță" pe scena discursivă; opoziția dintre cunoașterea adevărată și cunoașterea incompletă și parțială; opoziția dintre sinele care este îndreptat către înțelegerea adevărului și a cunoașterii adevărate, transcendente, exterioare și sinele care este îndreptat către interior, în vederea cercetării propriilor prejudecăți și presupoziții. Fish subliniază că

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
preocupat atât de forța și ineditul ideilor puse în discuție (retorica metafizică), cât și de modalitatea în care textele se construiesc, se leagă (intertextualitate) și comunică între ele (retorica textualistă). Credem, așadar, că aceste două orientări generale, cu performanțele lor discursive, pot da seama de dezvoltările din interiorul retoricii postmoderne. Tocmai de aceea ne vom concentra în continuare atenția pe un concept care a captivat spațiul cultural francez și care și-a adus contribuția la schițarea discursivității postmoderne și a caracteristicilor

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
raporturilor ce se pot stabili între filosofie și literatură. Importanța termenului este legată și de locul central conferit limbajului atât de teoriile literare și semiotice, cât și de întreaga mișcare postmodernă. De altfel, postmodernismul poate fi înțeles ca o "funcție discursivă", ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei. Deplasarea către problematica limbajului devine vizibilă în foarte multe domenii (inclusiv știința poate fi considerată doar un tip de limbaj

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
literatură. Importanța termenului este legată și de locul central conferit limbajului atât de teoriile literare și semiotice, cât și de întreaga mișcare postmodernă. De altfel, postmodernismul poate fi înțeles ca o "funcție discursivă", ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei. Deplasarea către problematica limbajului devine vizibilă în foarte multe domenii (inclusiv știința poate fi considerată doar un tip de limbaj) și conduce la consecințe și teoretizări noi. După cum

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și a comunicării, în care relația dintre semnificat (mesaj) și semnificant (mijlocul de exprimare) este destabilizată în mod constant. Disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a dus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, a practicilor discursive, la paralogie, incomensurabilitate, diferend. Crizele reprezentării și ale referinței impun limbajului statutul unui joc liber al semnificanților care a încetat să se mai refere la un înțeles exterior. Limbajul nu mai surprinde semnificația lumii și, cum se observă la Derrida

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
implică faptul că discursul este o modalitate de ordonare a categoriilor gândirii sau cunoașterii, astfel încât el reflectă sensul "comun" al unui "discurs" ca fiind un tip de text sau de tratat. În unele ramuri critice ale filosofiei sau semioticii, termenul "discursiv" are sensul de "produs în mod lingvistic sau textual""254. Astfel, discursul, înțeles în sens de substantiv de masă și strict din punct de vedere lingvistic, se referă la actele de vorbire sau scriere care apar la niveluri superioare celui

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
discurs presupune o apropiere de perspectiva pragmatică, mai ales în legătură cu concepte precum performativitate, performanță, acte de limbaj. Dominique Maingueneau reamintește că valoarea conceptului de discurs a fost apropiată în filosofia clasică de aceea a logos-ului grec, cunoașterea de tip discursiv opunându-se celei de tip intuitiv. Maingueneau reliefează cuplurile de opoziții clasice în care discursul se regăsește, atât pentru a arăta complexitatea conceptului, cât și pentru a-i putea contura o descriere cât mai amplă. Astfel, discursul se opune frazei

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
o situație bine determinată. Această diferență, consideră Maingueneau, a dat naștere multor ambiguități, tocmai prin trecerea neanunțată de la un prim sens al utilizării la sensuri derivate. Astfel, utilizând termenul de discurs ne putem referi la o poziționare în interiorul unui câmp discursiv, la un anumit tip de discurs, la o anumită funcționare a limbajului etc. A treia serie de opoziții este desemnată de cuplul discurs text, astfel încât discursul este conceput drept includerea unui text în contextul său, context înțeles și de Jean-Michel

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
sub semnul devenirii și este ghidat de către intenționalitatea locutorului. Chiar dacă orientarea discursului pare a introduce linearitatea ca o altă trăsătură dominantă a sa, situația nu este pe deplin predeterminată dintru început; în acest sens, există un număr impresionant de procedee discursive care "maschează" linearitatea discursului, ca digresiunile, revenirile la direcția inițială, jocul anticipărilor (de tipul "vom vedea că...") etc. 3) Discursul este o formă de acțiune. Maingueneau precizează contribuțiile lui Austin și Searle la înțelegerea ideii că orice tip de enunțare

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Austin și Searle la înțelegerea ideii că orice tip de enunțare constituie un act ce vizează modificarea unei situații. În această perspectivă, enunțurile verbale mențin permanent un raport cu situațiile de comunicare specifice, ceea ce presupune luarea în considerare a genurilor discursive și acționale și a comportamentelor non-verbale. 4) Discursul este interactiv. Chiar dacă nu toate formele de discurs sunt interactive, ele presupun o formă de schimb cu alți locutori, fie ei reali sau virtuali. Acest lucru nu înseamnă că interacțiunea orală, în

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]