6,113 matches
-
Serviciul în birou îl chinuia, ca și cum ar fi stat pe cuie. În mintea lui se stinseră toate gândurile care nu priveau pe Ilona, precum inima și toată ființa lui numai pe ea o râvneau în fiece clipă cu o patimă disperată. Din cinci în cinci minute trecea în odaia de dincolo, mereu cu speranța de a o vedea măcar pe Ilona. De câteva ori încercă să se gândească la Cervenko, la Dumnezeu, la iubirea omului... Nu era în stare și de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pline de liniște, de aceea am alergat fără odihnă, blestemând și cercetând pretutindeni... Lupta aceasta mă sugrumă mereu și frică mi-e că nu se va isprăvi niciodată, poate nici dincolo! Ochii lui Apostol se zvârcoleau în lacrimi, cu licăriri disperate, așteptând parcă izbăvirea supremă de la omul din fața lor. ― Crede, Apostole, și Dumnezeu va coborî în inima ta când va bate ceasul, și nu te va părăsi în vecii vecilor! zise preotul cu un glas împletit numai din nădejde și îmbărbătare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să chibzuiesc, și niciodată n-am nimerit calea cea dreaptă și m-am întors înapoi și nici înapoi n-am mai cunoscut drumul pe care am mers... ― Și eu am purtat crucea ta, Apostole, și Dumnezeu, când am fost mai disperat, mi-a trimis credința cea tare ca stânca și m-a mîntuit! rosti preotul limpede ca o vestire, trecând alături de el. Numai credința neclintită mântuiește pe om aici și dincolo deopotrivă! Credința e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poruncitoare, care i se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul tunicii i se păru un laț nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se sculă în picioare, cu ochii fulgerători, și bătu cu pumnul în masă, în vreme de Apostol căzu grămadă pe scaun, respirând greu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pretorul, spăimântat, ridicând brațele. Apostol se urcă pe scaun și se lovi cu capul de ștreangul ce atârna de sus. Pălăria i se înfundase pe ochi. O scoase și o aruncă în groapă. În aceeași clipă izbucni un plâns gros, disperat, nestăpânit. "Cine plînge?" se gândi Bologa. Klapka se bătea cu pumnii în piept. Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorâtă parcă din rărunchii pământului. Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întîrziate. Crestele munților se desenau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
odată pe ascuns dedesubtul capacului de la volan. Începusem să mă las legănată de vise, plutind între durere și beatitudine și trecusem deja fruntariile acestui tărậm, încercậnd să o readuc pe mama, de curậnd plecată de acasă de la noi. O căutam disperată printre vecini, încercậnd să ghicesc sensul oricărui cuvậnt, să-i aflu intențiile și să demonstrez că înfrậngerea nu există decật pentru acel care nu se întoarce la luptă. Se spune că moartea nu există decật pentru cei care o acceptă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
probabil că-i nefericisem stăpậnul. Dintotdeauna am iubit animalele mai mult decật pe oameni, considerậndu-le mult mai sincere și mai fidele. Reținerea lui Codiță m-a enervat și mai mult. Ceva nu era în ordine cu ființa mea care încerca disperată să se regăsească pe sine. Credeam cu tărie în vocația inefabilă ce-mi fusese hărăzită, aceea de a fi printre oameni și alături de oameni, la bine și la greu. Îmi dorisem mereu să făuresc opere ca niște catedrale, să modelez
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
respirậnd și simțind iubirea celuilalt și, uite, de aceea refuz să cred că aș mai putea iubi vreodată vreo altă femeie... Nu știu ce gậndeam atunci, dar vorbele lui Yon mi s-au înfipt în inimă adậnc, ca un pumnal. Îi priveam disperată ochii profund de negri, ațintiți undeva în gol, începusem să-i blestem pe îngeri și să mă gậndesc cu nesaț la iubirea noastră. Unde, cum și cậnd vor arăta acele clipe? Cum va fi posibilă dragostea noastră? - Nu pot, nu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
moartei. Reținusem din fragmentele discuțiilor noastre destul de controversate că ora la care își face apariția moarta este una de după miezul nopții, undeva la cậteva ceasuri înainte de răsărit. Teama că s-ar putea să-l pierd pe Yon îmi dădea fiori. Disperată, în ceas tainic de noapte, după o îndelungată dispută cu gậndurile mele răzlete, am apăsat tasta magică a mobilului, chemậndu-l pe cel drag, tocmai la ora magică a întậlnirii lui cu răposata. Yon era răvășit, surprins parcă în flagrant și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
până în paradis. Valorile noastre sunt, poate, așchii rămase de la zei. Cain și-a ucis fratele și a avut copii cu Eva, mama lui. Biblia începe deci cu incest și crimă. Păstrăm în noi, ca într-o scoică, ceva din urletul disperat al lui Prometeu. Ciobanul își poartă universul alături de el pe măgar. Capodoperele par dictate de zei. Adam, Paris și Newton sunt principalii agenți publicitari ai mărului. Inteligența lui Faust nu putea învinge șiretenia Diavolului. Intră în mit talentele care mor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în viață, nu să trăim. Din păcate, noaptea Anului Nou nu reprezintă decât o transbordare a obsesiilor. Bătrânețea nu mai este hărtănită de instincte, ci de scleroză. Suntem poluați. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situații disperate. Marile eșecuri ale democrației se numesc Socrate și Hitler. Milioane de oameni simulează viața. Condiția umană se malignizează văzând cu ochii. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață. Foarte multe creiere par născute din greșeală. Un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din spitale. Mergem spre un analfabetism al sensibilității. Toate doctrinele care și-au propus să schimbe omul au eșuat lamentabil. Omul a ajuns pe Lună, trecând prin Hiroșima și Cernobâl. Se pare că alienarea rămâne principalul produs al progresului. Căutăm disperați răspunsuri la întrebările fundamentale. Deși știm că așa ceva nu există. A rămas extrem de fragilă granița dintre speranță și disperare. Țăranii nu au timp de insomnii. Și nici de angoase. Primitivii sunt imuni la alienare. Evul mediu a fost al poeților
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și după ce coborâm în mormânt, cei apropiați aruncă în noi cu bulgări de pământ. Sper să fiu așteptat dincolo cu stegulețe și pancarte. In tinerețe zburdam singur. Acum simt că vine o urâtanie din urmă. Apropierea morții ne transformă în disperați, nu în filosofi. Pe termen lung, învinge tăcerea. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. Nu poți fugi prea mult din calea morții. Pe Tolstoi, de exemplu, l-a ajuns chiar în prima haltă. Unii oameni devin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi printre copaci ca două umbre fugare ținându-se iarăși de mâini dar grupul răsfirat se apropia; fuseseră zăriți... de acum nu se mai fereau și alergau ca două victime disperate căutându-și sihăstriile. Ceilalți înțeleseră și nu-i mai urmăriră. Curând s-au pierdut în cetate, prin ieșiri nenumărate, în labirinturile nesfârșite dintre pietre și ziduri până găsiră în situl transformat, locuința ispășită de tradiții și plină de vise bizare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
interese. Lumina se aprinse brusc în curticică și răsună alarma! Se uitară unul la altul... nu mai era așteptat nimeni. Stăpânul locației ieși afară... după un minut reveni și spuse pe un ton intrigat, - Domnul colonel... vă caută vecina mea disperată! Râsete și colonelul indispus ieși dintre pahare. După minute bune își făcu apariția însoțit de două tinere... una foarte drăguță, cu ochi adânci și cealaltă foarte frumoasă, două Cleopatre de facturi diferite însă cu figuri neprovocatoare, ingenui. Echilibrul se stricase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
suflare; afară este un ger aspru și fulguiește. Orașul pare mai tăcut. Cei doi bărbați nu mai au speranțe, cel mic s-a învinețit, nici nu are putere să scâncească, nu scoate nici un sunet, abia mai răsuflă și Pompilia este disperată. - Cel puțin să-l botezăm, să moară creștin. Spune mohorât Gică, tatăl băiețelului, - Hai la preot... îl anunțăm să vină acasă, luăm și cazanul de la biserică! Își îndeamnă Mitică, prietenul și cumnatul, - Mă duc eu, la preotul Vârnav să-l
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ușa vagonul meu, încercînd să-mi construiesc un pian, nu puteam să stau asa asemenea celorlalți din compartiment, amorțiți de frig sau băutură pentru care această oprire nu însemna nimic, raportat la felul care percepeau ei timpul. Și, cum știi, disperatului îi dă Dumnezeu energie, așa mi-a dat și mie, nu numai energie, dar și curaj să iau în noapte peste câmp, înspre unde se vedeau luminițele alea mici de tot, unde, după spusele nașului, s-ar găsi șoseaua Buzău
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ăsta era decorul unde actor principal eram eu, cel mai prost român plecat, sau francez întors, înfundat până la brâu în zloată, fornăind cu aburi mai abitir ca o locomotivă, undeva între calea ferată și șosea, nemaighicind silueta trenului în întuneric, disperat că prima mașină din noapte nu mă va lua și pe mine către București, pentru că tocmai s-a dus, rămînîndu-mi doar ultimul tren din Bărăgan Hill, care parcă tocmai a șuierat sau am început să am halucinații că și atunci
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
motorului decedat și pe care, chiar dacă l-ar fi reparat, unde dracu m-ar fi pus pe mine, în varianta în care ar fi oprit, dacă eu aș fi traversat Antarctica aia de zăpadă și i-aș fi făcut semne disperate fluturând o sută de dolari? Ai înțeles că până la urmă am prins trenul. Dar nu știi cum. Când a pornit locomotiva, s-au aprins și luminile în tren și, așa gălbejite cum erau ele, m-au ajutat săi descopăr poziția
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
când m-am prins că sânt chiar în fața liftului de serviciu, salvarea mea, să evadez o dată din locul ăla bântuit de oameni cu sute de lei în mână. Ghicesc butonul și încep să îl apăs cu frecvența unui transmisionist fruntaș, disperat că nu mai apare odată lifta aia nenorocită. El mergea greu de obicei, dar îți dai seama cât de greu mi se părea mie că merge acum, când mă jucam de-a v-ați ascunselea cu patru, cinci sute de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
duhoarea asta nu mai rezist nici măcar cele trei sau patru etaje, sau câte or mai fi rămas până sus, la parter. Deci, ce-mi place cuvântu ăsta DECI, deci îl abandonez pe puturel în lift și o tai cu siguranța disperatului, deși habar nu aveam încotro. Rătăcesc prin subsoluri, o vreme, mă rătăcesc, eram nou în Occident, și decid să mă întorc la lifturi, în speranța că mortăciunea vie a părăsit clădirea. Mă îngrozea și gândul că vreun bodyguard, care în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mine, schimbam privirea ca nu cumva să se intersecteze cu a lui. Știți ce tremuratul ăla pe care eu îl bănuiam plâns, sau măcar tuș convulsivă? Habar nu aveți, gagiul râdea, domne', râdea de prăpădea, convulsia venind de la încercările lui disperate de a potoli râsul, nesimțitul dracului, în vreme ce eu frizam asfixiat. Nu ți s-a întîmplat la școală, pe vremuri, să te bușească râsul și nu te poți abține, sau mai târziu, în cine știe ce ședință importantă când trebuie să fii serios
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ventilatorul ăla blestemat, care mă anunța că este iminentă declararea zonei interzisă populației, îmi provoca o stare de leșin. Dar n-am leșinat. Asta pentru că după ce te obișnuiești cu mirosul, nu te mai deranjează parcă atât de tare. Am bătut disperat în uși primele minute, numai eu, că el, sărmanul, nu avea nici măcar curajul să se lase pe vine, după care m-am lăsat și eu păgubaș. Nu știu cât am stat acolo. Am pierdut noțiunea timpului. În lumina aia albăstruie, colegul meu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sânii tăi, coapsele tale, îi sărută buzele tale, că toate sânt ale tale, ai drepturi asupra lor, și te mai pui o dată în genunchi, la început, apoi direct pe jos, să se șteargă pe tine cu picioarele, și o suni disperat, promițîndu-i că nu o vei mai urmări niciodată și că o crezi că, de fapt, s-au întîinit ca să-și lămurească totuși niște lucruri, că nu poate nici pe el, zis Ala, să nu-l mai vadă și să rămână
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în tranzit prin viața ei. Aveam senzația că dacă nu reușește să-mi trimită faxul o să creadă că m-am răzgândit, că nu-mi este dor de ea și că se va îmbarca în naveta spațială, de pe scara căreia încerca disperată să mă contacteze și că dacă nu-i răspund urgent o să decoleze spre arte lumi, colonizatoare pionieri, să populeze cu neamțul ei, armean-gazArian, planeta visurilor ei, utopică, dar fără reguli, unde poți să faci ce vrei, chiar și reguli noi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]