5,812 matches
-
familiarizați cu Europa Occidentală. Unii dintre ei călătoriseră foarte mult, iar alții își făcuseră studiile în străinătate. Ei acceptau nu numai ideologia și instituțiile politice ale Occidentului, ci și stilurile acestuia. Această atitudine era însoțită de o mare doză de dispreț față de vechile modele de viață, considerate drept "orientale", înapoiate și barbare. Mai ales elita voia ca orașele lor capitală să semene cu Parisul, Viena, Londra și München, dar erau foarte multe de făcut. La începutul secolului al XIX-lea, Atena
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în relațiile dintre state, dar care avea să facă parte începînd din acest moment din arsenalul verbal obișnuit al comuniștilor. Termenii aceștia insultători includeau formule cum ar fi: "Clica criminală a lui Tito," "Tito Iuda și complicii lui," "trădătoridemni de dispreț și lachei imperialiști," "haită de rechini faliți", "trădători ai internaționalismului proletar," "mesagerii siniștri ai lagărului războiului și morții, ațîțători trădători la război și demni urmași ai lui Hitler," "bandă de spioni, provocatori și ucigași," "cîini ținuți în lesă de americani
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Încoronarea ca împărat a lui Carol cel Mare, în 800, nenumăratele conflicte dintre Roma și Constantinopol, atît de profund semnificative în privința diferențelor de mentalitate, pecctluicsc definitiv îndepărtarea unul de celălalt a celor două Imperii care își împart Europa. Ignoranța și disprețul reciproc apar în mod fățiș după încoronarea ca împărat a lui Otto al Germaniei. Acesta trimite în 968 la Nikephoros Focas un ambasador, pe arhiepiscopul de Cremona Liutprand, pentru a pune la punct problema posesiunilor italiene ale Bizanțului căzute în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ale Bizanțului căzute în mîinile noului Împărat al Apusului și pentru a-i propune Basileului o alianță matrimonială între propriul său fiu, viitorul Otto II, și o soră a tînărului Vasile II. Desfășurarea demersului diplomatic dovedește perfect cît de mult dispreț nutreau interlocutorii unul față de celălalt. Tratat ca un suspect, emisarul lui Otto refuză să se închine în fața Basileului. Atunci cînd Împăratul, care contestă vehement titlul imperial al lui Otto, va declara că "Papa este un ignorant, el nici măcar nu știe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
credință, consideră că mesajul lui Hristos este trădat de opulența clerului și de spiritul de dominație al prelaților. Ei își doresc o revenire la simplitatea Bisericii de la început și aspiră la o viață mai pură, făcută din sărăcie și din disprețul pentru lucrurile materiale. Manifestările cele mai caracteristice ale acestui fenomen apar cu pregnanță în orașele Italici de Nord și în Sudul Franței, acolo unde îmbogățirea a fost mai rapidă și unde diferențele de avere sînt foarte evidente. În fața ostilității prelaților
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nu numai ca modele exclusiv stilistice, ci și pentru conținutul operelor lor. Clericii secolelor al XII-lea și al XIII-lea acordă, de altfel, o foarte mare importanță calității discursului și scrierilor lor. Chiar și Sf. Bernard, căruia îi cunoaștem disprețul față de modelele antice, își redactează predicile și tratatele după regulile retoricii savante. Marea noutate a vremii o reprezintă renașterea logicii, și, în mod particular, a dialecticii. Pînă la mijlocul secolului al XI-lea, filosofia rămîne un simplu exercițiu de subtilitate a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
adăposti relicve, făcute toate din metal prețios încrustat cu pietre și email. În cursul secolului al XII-lea, în Franța de Nord se dezvoltă un nou tip de construcție religioasă, calificată drept "gotică" sau "barbară", în timpul Renașterii, în semn de dispreț față de operele medievale. În comparație cu bisericile romane, adesea construite în jurul mănăstirilor aflate în locuri retrase, edificiile gotice se ridică, dimpotrivă, în orașe. Pe măsură ce orașele își măresc dimensiunile, ele impun și biserici, primării, hale capabile să adăpostească nu numai populația cetății, ci
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
doar, în raport cu faptelor ei): practici și reguli elementare, "gânduri" împresurate de alte fapte subiective, "rostiri" (incorecte, adică neacreditate) etc. O scrutare a acestor limite nu este cu putință în condițiile acceptării necondiționate a normelor gândirii justificatoare, constrângătoare; dar nici în disprețul acestora. Totuși, ele constituie "lumea vieții" umane, într-o primă (naturală) ipostază a sa. Ceea ce înseamnă, totuși, că scrutarea limitelor vieții omenești constrânse prin gândirea autonomă este posibilă și poate trece în act în anumite condiții. Care sunt acestea? Deocamdată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate petrece pe orice cale, chiar și pe aceasta doar "subiectivă" (subiectivarea obiectului, în sensul sofistic). În măsura în care conștiința cunoscătoare operează în direcția adevărului, ei îi este îngăduită orice atitudine, chiar și aceea care corespunde propriei sale afirmări de sine, în disprețul condiției de obiect. Gorgias spune: nimic nu există; dacă, totuși, există ceva, atunci ceea ce există nu poate fi cunoscut; iar dacă poate fi cunoscut, nu poate fi comunicat.20 Trilema creează reprezentarea unui "loc logic" aglomerat de sensuri, pe care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subordonat idealului adevărului reprezintă o "imagine" a unor fapte din lumea "reală". Cred că Wittgenstein a avut o formulă eficientă de înțelegere a acestor lucruri dar le-a privit cu un fel de ironie, dovadă formularea lor directă, uneori în disprețul convențiilor judicativului constitutiv încă din Tractatus. La un moment dat, va fi vorba despre această formulă de înțelegere. Evidența și obiectivitatea, coerența și eficiența sunt calitățile pe care și le pune singur pe seama sa judicativul constitutiv, prelungind astfel, în spațiul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să învețe. În cămin erau fete și băieți. Pregătirea se făcea în comun; fetele erau mai conștiincioase, dar uneori râdeau înfundat și eram nevoit să intervin pentru a asigura liniștea. Treptat, treptat s-a dezvoltat în mine un fel de dispreț pentru elevii care neglijau învățătura. Îmi amintesc cât de mândru eram când mi-am cumpărat, din salariul meu, un costum nou la cartelă. Totul s-a terminat prin aprilie 1955 deoarece postul de pedagog s-a desființat. Am fost grav
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
îl descrie în modul următor: Și mai departe autorul se străduiește să facă românului un portret cât mai complet, pentru a convinge pe cei din Țările civilizate că, alături de români nu se poate trăi și că ei nu merită decât disprețul și sclavia. Ce să mai vorbim de spirit și de cultură: Și mai grav este acum faptul că, în plină democrație, imediat după 1989 nu mai puteai asculta la radio și televiziune melosul românesc. Tot ce Ține de specificul național
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cultură: Și mai grav este acum faptul că, în plină democrație, imediat după 1989 nu mai puteai asculta la radio și televiziune melosul românesc. Tot ce Ține de specificul național și de tezaurul nostru cultural și științific este tratat cu dispreț de cea mai mare parte a mass-mediei românești. Manelele încă ne reprezintă la unele posturi de televiziune. S-a ajuns până acolo încât la televiziunea română și chiar în presa de mare circulație, ctitorii culturii noastre sunt puși la index
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
A treia zi, deja în ajun de Rosh Hashana 6, rezervele mele de răbdare se epuizaseră de tot. M-am dus direct la ea în birou, dar nici nu apucasem bine să deschid gura, când aceasta, privindu-mă cu un dispreț otrăvit, s-a răstit la mine pe un ton ridicat, zicând: "La Așgabat nu sunt nici biserici, nici moschei și nici sinagogi! Ați înțeles?". "Da", mi-am zis, "am înțeles" și am ieșit tăcut din biroul ei. Era o zi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
uite că socoteala voastră a fost greșită, căci noi, demnitari ai statului evreiesc suveran, ne aflăm acum în fața rămășițelor voastre și nu pot să nu vă spun că până și numai gândul la persoana voastră mizerabilă stârnește în mine un dispreț fără sfârșit!". * * * În încheierea acestui capitol de amintiri, aș dori să evoc întâlnirea mea cu generalul Augusto Pinochet, în preajma retragerii lui din viața politică activă ca președinte al Republicii Chile. În 1990, în calitate de director al Direcției "America Latină" din Ministerul nostru
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ar afla în oraș, unde a venit să se întâlnească cu membrii comunităților de sefarzi din capitala Argentinei. Cine trebuia să mă informeze despre prezența rabinului în oraș a crezut de cuviință să n-o facă dintr-un așa-zis "dispreț pseudo-raționalist" ca să nu spun ceva mai grav față de unul dintre principalii purtători de cuvânt ai așa-zisului "obscurantism medieval". Eu însă, care nu am uitat admirația tatălui meu față de mitologicul rabin, am crezut că este de datoria mea să-l
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
victimă târzie am devenit, a spulberat în mine credința în valori etice, așa că reacția mea primară la actul de izgonire din facultate nu mai era identică cu cea din anul precedent la Cluj. De astă dată nu am refuzat cu dispreț instantaneu propunerea unei alternative așa cum procedasem în legatură cu ideea propusă de profesorul Armand Negrea. Deprimat și cu inima frântă, am decis să iau în considerare propunerea administrației Universității de a mă înscrie la Institutul de Chimie Alimentară, iar când
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la franțuzisme. Pînă atunci putem, îngroșînd puțin mai mult obrazul, să trecem peste precizarea aceia cu franțuzismele. Mai este o explicație foarte convenabilă și anume că acest cuvînt digne s-a referit poate la digne de mepris, adică demn de dispreț. Asta este departe de sensul digne d'eloges, demn de elogii. Interpretarea ultimă este foarte neconvenbilă pentru noi românii. Am putea să acceptăm pentru cuvîntul demnitar doar înțelesul de înalt funcționar de stat, excluzînd zorzoanele, farafastîcurile inutile. Evident că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încerce o interpretare mai originală ca totuși să avem și noi suficienți demnitari. Și cuvîntul ăsta demn cere enorm de multe calități și este greu să te așezi într-un tipar așa de sever. Poate acceptăm sensul de demn de dispreț care este mai convenabil pentru noi, românii. Hai că vrednic o fi cum o fi, poți la o adică să fii vrednic de milă. Capabil chiar nu este așa de greu să fii și mai ai și varianta să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adevărat. Văd că ați rămas cu o sensibilitate... Este o poveste pe care vreau și nu prea vreau s-o uit. Mă uit mai atent și observ că femeia din tablou are gura astfel desenată, încît exprimă un fel de dispreț abia perceptibil. Dar și așa este nerușinat de frumoasă. Timpul trece și femeia aceea enigmatică îmi dezvăluie și alte taine. Parcă în spatele ei se ascunde ceva misterios! A, da, uite dacă... se vede un nas și doi ochi. Este conturul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
patronizing“, de foarte sus. Îți arată, la o adică, fața lui „umană“, subteranele lui de „băiat de comitet“. Uneori are veleități culturale: îți trântește câte un citat fin, invocă, vag plictisit, câte o carte la modă. De fapt, are un dispreț suveran pentru intelectuali: îi manevrează, îi momește, îi cumpără. Noii îmbogățiți cred, de asemenea, că banii sunt o justificare suficientă pentru orice tip de licență. Cred, așadar, că își pot permite ceea ce alții, mai peticiți, nu își pot permite. Au
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau spirituale) și mândria (trufia, orgoliul), adică sentimentul unei infinite îndreptățiri de sine, iubirea de sine nerușinată, disprețul față de tot ce nu e „eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la rândul lui, obârșie a unei noi circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație, să-ți oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
categorii : de o parte, carnea moale și putrescibilă, iar de cealaltă, părțile nealterabile, precum colții, ghearele și ciocul la animale, oasele, salbele și podoabele din pene la oameni. Un mit povestește că eroul civilizator „a deschis aceste lucruri demne de dispreț, părțile moi ale trupului”. El a străpuns urechile, nările, buzele, pentru ca aceste părți să fie simbolic înlocuite de lucruri tari, printre care se numără unghiile, ghearele, dinții, colții, scoicile, cochiliile și fibrele vegetale, care constituie materia din care sînt făcute
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pisica rabdă cu stoicism prezența puricelui, căci nu vrea să devină altceva decât pisică. Noi, care ne vrem zei, transformăm, antropomorfizând, o realitate a lumii, cât se poate de benefică, Într’o fabulație gen greierele și furnica, ceva demn de dispreț. Cam grăbindu-ne, chiar dacă și Între noi se găsesc „paraziți“, chiar din cadrul aceleiași specii. Poate tocmai pentru a ne limita Într’o dezvoltare prea rapidă care, În cele din urmă, ar depăși posibilitățile Naturii de a repara consecințele inerente oricărei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aparent paradoxal, tot vrerea Naturii o facem astfel. Și, pentru ca risipa să fie deplină, aceeași rațiune ne Împinge și la erori În „gestionarea“ problemei În discuție. Să dau doar două exemple. Prea orientați spre material, chiar dacă moneda le era, În dispreț, bătută din fier, spartanii n’au văzut că societatea umană produce și consumă și cultură. Iar un om care, din pricina unui beteșug, ori a potențialității Înnăscute al acestuia, este incapabil a deveni hoplit, fala armatei spartane, poate produce cultură, taman
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]