4,738 matches
-
curent electric. Plăcerea lui și a altuia, un ofițer care a fost și la arestarea mea. Nu putea să scoată două vorbe dacă nu bea. Era negru, urît. N-am aflat cum îl chema. Dar, și el, și Feller se distrau grozav punîndu-ne la curent. Simt și acum urmările. Lui Olimpiu Scutelnicu îi făceau legăturile la un dinte și la un testicul. Mie îmi puneau fire la ureche și la degete. Îi amuza nespus felul în care săream pînă-n pod, urlînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Torționarii cunoșteau cîntecele bisericești și îmi ziceau în batjocură: Ia-o, părinte, pe glasul al patrulea sau al cincilea. Eu cîntam popește, iar ceilalți torturați constituiau corul culmea blasfemiei pe patru voci. În acest timp, Țurcanu și ajutoarele lui se distrau pe socoteala noastră. După ce am terminat slujba de sfințire a murdăriei din hîrdău m-a pus de am luat o gamelă cu materii fecale, mi-a dat o lingură cu care să le dau la fiecare zicînd: "Se împărtășește robul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
orice. Că nu făceau norma, că se odihneau. "Ce-ai făcut pînă acum?" Și invocai motivul. "Ai trăit, te-ai dus la Paris, la Istanbul, la Barcelona". De astea, pe care ni le dădeau ei în instrucțiuni: "Ăștia s-au distrat prin baruri pe la Barcelona, ăștia sînt filfizonii României". Iar eu eram înrăit împotriva burgheziei la maximum. Eram eu înrăit, nu că mi se cerea. I-aș fi omorît pe toți, dar aveam frică să nu se schimbe regimu. O dată l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
într-o treabă, trimis de acolo. Dar în '51, cînd mi-a spus că-mi dă drumul, știți ce-am spus, doamnă? I-am spus în felul următor: nu, mai lăsați-mă. Ați remarcat? "Mai lăsați-mă"! Înseamnă că mă distra... acolo, la Spitalul 9 începusem să-mi și placă..." Nu era singurul torționar, Securitatea avea o bogată rezervă de cadre: "Ei aveau înlocuitor. Nu rămînea un post vacant. Că n-am fost eu, erau destui. Aveau rezerve!" Mulți din cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o iubesc mai mult decât o s-o iubești tu ! O s-o iubesc mereu, pe când tu dacă o noapte, râde. — Bildule, nu la sex mă gândesc eu când o privesc... La câteva mese distanță, frumoasa domnișoară fără nume părea să se distreze copios în compania străinului blond, care nu se mai oprea să-i mângâie palmele și degetele. — Sex, nesex, zice Mamutu’, cu ceva bani poți să te gândești la ce vrei tu cu ea. Între timp, Sachi se chinuia din răsputeri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fie, îmi faceți semn când începem, da ? — Așa facem. — Hai, frumosule, cântă-ne ceva, nu sta acolo ca o piatră, se aude o voce tare din sală. — Hai, franțuzule, odată ! alta. — Hai, tăticule, bagă acolo, să dănțuim ! Ion Vasilescu privește distrat din spate toată faza. Cristi închide ochii și uită de toți și de toate. Nu mai e acolo, la Răcaru. E în camera lui din Brăila, cântând tot felul de melodii din vremurile copilăriei sale, iar taică-su tocmai intră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Așa-i, domnule, așa-i, zâmbește. Un bărbat mai trebuie să iasă și cu prietenii, un bărbat, ca să nu-și iasă din mână, mai trebuie să cucerească și o madmoazelă, păi, nu, Cristian ? De ce n-aș înțelege ? Eh, te-ai distrat și tu o seară, ce ? Puteai s-o spui de la bun început. — Puteam și poate trebuia, dar am zis să-ncerc totuși. — O, dar, dragul meu Cristian, răspunde imediat profe- sorul pe un ton ironic, ce om conștiincios, plin de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
profe- sorul pe un ton ironic, ce om conștiincios, plin de ambiție și reușită ești mătăluță... Ia, hai, povestește-ne tu mie și colegilor tăi, dacă tot nu cânți azi, unde mai exact ai fost tu aseară, de te-ai distrat așa bine ? Poate mergem și noi, că doar nu ne-om fi pocăit peste noapte. — E, cu niște colegi, cu niște prieteni... Am stat un pic. — Unde adică, fiindcă tot n-am înțeles ? — La o crâșmă, domnule. Păi, și ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nimeriți din Toulouse în Micul Paris, care căutau cele mai deocheate și trăsnite distracții și aventuri. — E clar, cu potcovarii ăștia o să avem noi de furcă, au experiență, zice Fernic. — Și francezii ? — Haidi, mă, Sachi, ăștia au venit să se distreze, habar n-au ce-i așteaptă. Într- adevăr, cei doi tineri nu păreau să se afle în locul potrivit. Glumeau între ei de parcă i-ar fi așteptat o adevărată petrecere. Pe când patronul de herghelie, un bărbat la vreo cincizeci și de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-mă până la capăt. Uneori, drept îți spun, ești bun la gură numai când cânți. — Și tu numai pe foaie, dacă e s-o luăm așa. — Nu-ți întorc vorba, nu fac rabat, din două rime te fac de... Fernic se distra copios, râzând în hohote, între gurile de vin alb pe care le sorbea. Era o ceartă în toată regula. Se gesticula aprins, se ridica tonul, aveai impresia că cei doi protagoniști sunt gata oricând să se ia și la trântă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ta tot tânăr rămâi. Faci deja 23 de ani, Cristiane, începi să devii bărbat. Alții la vârsta asta se mută deja la casa lor. Tu ai fi putut să-ți cumperi până acum palate, dar ce faci ? Bei și te distrezi toată ziua cât e de mare cu prietenii. Muncești, că văd că muncești, pe fiecare placă cânți tot mai bine, te maturizezi, se vede că nu te lași dus doar pe mâna talentu- lui tău și mai pui și de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te rog, că nu e bine, și mă duc acasă, insistă Rada. — Nu, Doamne ferește, sare el deodată din meditație. Iartă-mi tăcerea, alcoolul e de vină ! Mult și prost, mi-a întunecat puțin gândurile... Sigur că îți doresc să te distrezi în continuare, eu însă mă simt cam obosit și mă voi retrage spre casă... De ce să nu te duci cu domnul Avram, pare un bărbat serios, talentat și potrivit pentru charisma ta, zâmbește chinuit Cristi, după care o sărută pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întâlnit, singurii poate care știu să bea peste măsură, ca și cum ar avea totuși una, râde Cristi. După care bagă mâna în buzunarul interior al paltonului și scoate de-acolo niște bani, pe care îi întinde : — Ia, să aveți să vă distrați mai mult decât trebuie, tine- rețea, știu eu, nu are limite decât la portofel. — Mulțumesc, domnule Vasile ! — Pentru nimic. Vino într-o seară la Bufet pentru o audi- ție de chitară, încă e loc în orchestra mea pentru talente. Dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care nu câștiga nimic și arunca averi pe ficatul său. De multe ori nici nu mai ajungea acasă, cădea în cine știe ce șanț de pe cine știe ce alee lăturalnică de mahala, și acolo rămânea până dimineața, când fie niște copii găseau să se distreze copios trăgându-l de haine, fie șobolanii îl deranjau, încercând să-l muște de degete sau urechi. Și nici măcar atunci nu pornea spre casă. Era o epavă, ajunsese de nerecunoscut, având o barbă murdară și îmbâcsită de băutură și tutun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
drumul în dubă și chiar când i se făcuse rău pe culoarele mizerabile ale penitenciarului. Aceiași doi ofițeri cu care se confruntase la restaurant cu câteva săptămâni în urmă, care atunci, într- adevăr, plecaseră cu capetele plecate, iar acum se distrau nemaipomenit de umilința la care era supus. Doi puști, nici bine trecuți de douăzeci de ani, ale căror uniforme abia li se potriveau, fiind puțin mai mari decât trupurile lor firave. Îi recunoașteți, domnule Vasile ? — Da, îmi amintesc de figurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
altfel să suporte și cheltuielile procesului. Dar este fericit, cel puțin la început, pentru că își recâștigă libertatea. O libertate cu conturile de la Columbia blocate, ce-i drept, și o perioadă bună în care nu își va mai permite să se distreze fără să se uite la bani, așa cum obișnuise tot timpul să facă. Dar nu asta îl va irita, ci singurătatea. Dezamăgirea de a nu își găsi pe cineva cu care să-și împartă până și cele mai mici bucurii la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
amor și despre vinuri și libertate. Intră în inimile noastre și scoate-le la iveală sufletele calde, pentru ultima oară. Spune-le că, deși timpul nostru s-a scurs, atât cât a fost, domnișorule Cristian, spune-le că ne-am distrat al naibii de bine ! — Arată-le vocea ta caldă, Cristi, ridică taică- su paharul de vin. Arată-le vocea ta pe care eu nu am auzit-o niciodată ! Fernic se ridică în picioare și îl salută : — Să bem pentru viață ! Piesa începe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ei, care stătea în afara campusului, tip pe care-l credea în anul doi la ceramică, dar care nu era decât un student de la N.Y.U. sau la cinematografie, venit în New Hampshire doar ca să Aghețe pe Cineva ca să se Distreze, sau vreun alt golan.“ Ceea ce urmează e din cel de-al treilea roman al meu, American Psycho. „ABANDONAȚI ORICE SPERANȚĂ VOI CEI CARE INTRAȚI AICI stă mâzgălit cu litere roșii sângerii pe zidul de la Chemical Bank în colțul străzilor Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am întâlnit la aceeași petrecere la care recidivasem cu consumul de stupefiante. Era îndrăgostită de mine, dar platonic, obiectiv, iar această distanță o făcea mult mai atrăgătoare decât gașca de sicofanți cu care fusesem obișnuit. Îmi jucam propriul rol oarecum distrat și mi-am dat seama că asta o frustra, cumva subtil. Da, jucam același joc duplicitar din studenție și asta mă făcea să mă simt mai tânăr. Aimee Light era zveltă și agilă și avea un trup perfect, cu sâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încercând să-mi ascund lipsa de entuziasm. Dr. Kim citi rândurile tastate în grabă în acea după-masă, iar când ajunse la o propoziție anume se albi și mă fixă atent din locul în care se afla. În acest timp admiram distrat un cactus pitic de pe raft, îngânând pierdut, așteptând. - Acest vis pare foarte, foarte fals, domnule Ellis. Mă săgetă cu privirea, suspicioasă. Cred că ați inventat acest vis. - Cum vă permiteți! M-am ridicat în capul oaselor - o postură pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-și mâinile la urechi. Tocmai treceam pe lângă un tobogan într-un ștrand care se închisese demult, când Sarah strigă: - Vreau pe toboganul de apă! - De ce? Era rândul meu să întreb. - Pentru că vreau să mă dau pe el! - De ce? - Pentru că te distrezi, zise ea cu mai puțin entuziasm, un pic confuză că era la rândul ei interogată. - De ce? - Pentru că... îmi place? - De ce îți... - Vrei să n-o mai întrebi de ce? zise Robby aprins, hotărât. Am aruncat o privire scurtă în oglinda retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tipul era mult mai tânăr, de vârsta ei, probabil tot student. Am încercat să-i reproduc profilul în minte, dar n-am reușit decât să văd contururi estompate. Am cumpărat bilete pentru Unii îi spun rebelul, dar eram atât de distrat, încât atunci când copiii mi-au cerut bomboane și popcorn și Coca-Cola le-am cumpărat ce-au vrut ei fără să stau pe gânduri deși Jayne mă avertizase să n-o fac. I-am lăsat să-și aleagă locurile în sala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
numărul lui Aimee, însă de data asta i-am lăsat un mesaj: „Hei, Aimee, sunt Bret. Hm, te-am văzut în urmă cu vreo patruzeci și cinci de minute ieșind de la Whole Foods și se pare că te, hm, te distrai de minune...“ Am hohotit ușor. „Cam asta e. Sună-mă pe celular“. Am închis. Când m-am întors în sala de cinema, ecranul era în ceață. N-avea nici un sens. Nu mă puteam concentra deloc, cu excepția faptului că nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tăcerea în privința asta, adăugând încă ceva la lista lucrurilor pe care le ascunsesem deja de ea. Restul serii s-a scurs de parcă ar fi fost învăluită în ceață. În timpul cinei, când eram cu toții la masă, copiii au recunoscut că se distraseră destul de bine la mall, răsfățând-o pe Jayne cu relatarea diverselor secvențe din filmul pe care îl văzuserăm, apoi a urmat o discuție lungă despre Victor (care nu mai voia să mai doarmă în casă, dar al cărui lătrat panicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă cuprinsese pentru că nu mă abțineam să n-o examinez în timp ce microbuzul parca în fața garajului. - Iată-ne, spuse unul dintre asistenți. Păreau amândoi foarte surescitați când ieșiră din mașină. Fuseseră informați asupra aspectelor specifice „situației“ și erau gata să se distreze. S-au dus imediat la ușile din spate și au început să descarce echipamentul cu acea detașare a studenților dezinvolți. Nu mi-am dat seama când am ieșit din microbuz și am plutit spre casă până când am ajuns atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]