6,346 matches
-
ricanat Mihnea. „Scuză-mă, Mihnea,“, a intervenit Maria, „Ai zis ceva mai devreme... Dacă nu talentul e în cauză aici, atunci ce?“ „Informația. Asta căutăm noi la individul ăsta, ce informație ne transmite, nu cum o ambalează. Floricelele sunt pentru dom’ profesor.“ „Mai exact?“, am întrebat. Știam ce vrea să spună, nu eram naiv. Vroiam doar s-o aud din gura lui, să facă el legăturile. Bănuiam și cuvintele pe care le-alesese. „«Explozie a poveștilor?» «Colonialism cerebral?» Tot nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până la Neptun?“, s-a interesat Maria. „Cincisprezece-douăzeci de minute. Distanța-i mică, dar nu vrem să atragem atenția. Au pus radare peste tot. Mergem ușurel, legal, nu sărim de 50 în localitate.“ „Ca pe vremuri, cu-autobuzul școlii. Ce timpuri, dom’ profesor!“, și-a amintit tânărul Lupu, fără să scoată capul din sacoșă. M-am prefăcut că nu înțeleg. Mi-am îmbrăcat hanoracul în grabă și, mai ales, în tăcere. Copilăria nu era o soluție. Doar un reper, ca nivelul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
suntem călcați pe bătături.“ „Oricum, algocalmin fiole nu se mai dă la farmacii.“, a intervenit tânărul Lupu. „E considerat medicament cu eliberare intravenoasă, trebuie prescris de medic. Doar la noi, algocalminul fiolă se bea, e-o invenție românească.“ „I-auzi, dom’ne, oi fi și doctor, nu doar procuror?“, s-a enervat Mihnea. „Unde-ai învățat prostiile astea?“ „Sunt normele Uniunii Europene...“ „Ți-aș spune eu ce fac pe Uniunea ta Europeană, dar e Maria de față...“ „Un Eurosceptic...“, a comentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
femei cu sâni de toate formele, dimensiunile și culorile, de la rozul începuturilor, la roșul arsurii și cafeniul supraexpunerii; bărbați serioși cu sexele bălăngănindu-se-n vânt (profesorii erau de pomină, când se întâlneau între ei sau cu vreun student: „Bună ziua, dom’ profesor!“ - balanga-balanga - „Ce mai faceți?“ - balanga-balanga - „Bine, dar dumneavoastră?“). Am împins investigațiile până departe, la „Vama Veche“. Nici urmă de Julieta copilăriei mele; se volatilizase. Informațiile locale nu păreau nici ele concludente: părinții îmi explicau cum făcea ocolul lumii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
familia ruptă și azvârlită pe două continente, cu galeria de la „Hanul cu Tei“ mirosind a trabuc și lemn vechi, cu o jumătate de cartier care ar fi sărit s-o apere și la patru dimineața, și, mai ales, cu un „dom’ profesor“ numai al ei, pe care îl proteja cu înverșunare și de care nu lăsa pe nimeni să se-apropie. Așa arăta femeia de lângă mine. Eram topit după ea. Îi iubeam paradoxurile și nebuniile la fel cum mă iubeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar la auzul cuvântului. Când venise odată echipa de instalatori să-mi tragă prin casă țevile centralei, unul din băieți mă rugase să aduc pompierul. Cuminte, l-am ascultat și-am pus mâna pe telefon, să sun la 981. „Nu, dom’ profesor, nu ăla!“, a râs șeful. După care a înhățat o sticlă de „Borsec“ de-un litru jumate, i-a înfipt cu-o șurubelniță trei găuri în capac și s-a apucat să stropească lipiturile încinse: „Ăsta-i pompierul, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dom’ profesor, nu ăla!“, a râs șeful. După care a înhățat o sticlă de „Borsec“ de-un litru jumate, i-a înfipt cu-o șurubelniță trei găuri în capac și s-a apucat să stropească lipiturile încinse: „Ăsta-i pompierul, dom’ profesor! Scuipă apă, să nu ia foc instalația!“ În schimb, aveam o slăbiciune pentru scena cu frizerul și clientul lui. Mă fascinase întotdeauna voluptatea frizerilor de-a te urechea, de a-ți pipăi ceafa sau a-ți lungi lobii urechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ți se decernase un premiu la Uniunea Scriitorilor sau moșteniseși un titlu nobiliar de la unchiul din Franța. Familia „Doctorilor“ păstra ramificații în toată țara, oamenii se recunoșteau și se salutau discret, ca-n legămintele de sânge ale sicilienilor. „Să trăiți, dom’ doctor!“ I-am zâmbit portarului, examinând cum se cumințește. Puterea legitimațiilor ăstora era mare, nelimitată, transmisă din vechime. Dacă le lipeai de parbriz, intrai cu mașina și-n curtea interioară. „Scuzați, nu v-am recunoscut, poftiți înăuntru, vorbesc io la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părerea despre o spargere al cărei autor nu fusese încă prins. Interveneau un polițist, o vecină, un profesor și-un fost securist, acum pensionar. Seara, după ora șase, prin emisiuni mișunau specialiștii, nu era canal care să nu aibă un „dom’ profesor“ sau un „dom’ doctor“ pe fir sau lângă moderatoare. Am ronțăit și eu niște cipsuri, ca pe vremuri din creveții vietnamezi. Ar fi intrat la fix cu un Bloody Mary, dacă și-ar mai fi adus cineva aminte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al cărei autor nu fusese încă prins. Interveneau un polițist, o vecină, un profesor și-un fost securist, acum pensionar. Seara, după ora șase, prin emisiuni mișunau specialiștii, nu era canal care să nu aibă un „dom’ profesor“ sau un „dom’ doctor“ pe fir sau lângă moderatoare. Am ronțăit și eu niște cipsuri, ca pe vremuri din creveții vietnamezi. Ar fi intrat la fix cu un Bloody Mary, dacă și-ar mai fi adus cineva aminte cum se face. De undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
protestat Cezar, scărpinându-se după ureche. După care a apucat două felii, mustind de ketschup și maioneză. M-am apucat și eu să mănânc. Mihnea mi-a întins telefonul, înainte să-l mânjească de ulei și grăsime. „Ai terminat?“ „Da, dom’ profesor. Da’ acum, lasă-mă să bag la ghiozdan. Vorbim după aia.“ Am plonjat toți trei în aluatul călduț, cu berile aproape. Ar fi mers altceva, un pahar de vin roșu, dar nu eram în Montmartre. Nici fetele nu semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce-nseamnă, mai exact?“ „De unde vrei să știu eu? Întreabă-l pe grafoman!“ „Păi nu le știi tu pe toate?“ „Aproape pe toate. Pe care nu le știu, le potrivesc.“ „De senzație! Te-aș aplauda, dar există două hibe.“ „Care, dom’ profesor?“ Cezar s-a trezit și el și, brusc indispus, s-a dus la bar, să-și recupereze bocancul: „Fa-fac eu cinste!“ M-am aplecat spre Mihnea, savurând fiecare silabă: „Prima hibă. N-ai inventat nimic. Formula ta algebrică există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cineva aranjase totul cu gust și perseverență, ca înainte să ieși la pensie. Până și perdeluțele fâlfâiau cuminți pe calorifere. „Ce naiba e-aicea la voi?“, mi-a șoptit Mihnea. „Muzeul Satului?“ „Ușor.“, l-am potolit. „Eu am adus violetele.“ „Aoleu, dom’ profesor, m-ai terminat cu asta! Dacă știam, îți împrumutam și eu niște mărar din grădină.“ „Nu fi tembel. Și închide ușa, poate ne-aude cineva.“ De data asta, m-a ascultat. I-am făcut semn să se-apropie și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înainte să judeci, trebuia să te convingi singur de rezultate: mi-l arătase odată pe Caragiale velin, scos pe foiță de țigară, cu opera împachetată frumos în supracoperți și cutii de carton dur, ca de export. „Ce mai contează banii, dom’ profesor, când iese o-asemenea bijuterie?“, mă întrebase el în subsolul de la „Luceafărul“, și, ca să fiu sincer, aproape avea dreptate. Academicienii mai făceau o chestie: scoteau din doi în doi ani câte-un Dicționar Explicativ, care să năucească populația. Sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de câte 20, n-apuci să verifici pagină cu pagină: unele numere sunt descompletate, iar de la altele au sărit pagini broșate. Nu vă mai spun că prețul a săltat binișor peste 10 000, și nu de ieri, de-alaltăieri...“ „Minunat, dom’ profesor, mulțumim pentru lecție. Da’ tot nu-nțeleg de ce nu cumperi numărul de pe piața noastră? Cineva trebuie să-l aibă. Nu-i la Doamnei, e pe Moșilor; nu-i pe Moșilor, încerci pe Hristo Botev. Sau aranjezi cu Scurtu. Apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi oriunde.“ „Nici asta nu pot să-ți zic, Maria. Îți dai totuși seama că nu mă duc la nimereală.“ „I-a vândut cineva un pont!“, s-a aprins dintr-odată Mihnea. „De-aia mergem la Viena. Nu e prost, dom’ profesor, trage la punct fix. Aș pune pariu c-are și-un nume de-anticariat sau o întâlnire c-un nene.“ „Bingo! Matematicianul nostru a refăcut traseul logic! Bine-ați venit în lumea oamenilor deștepți!“ „Așa mai merge.“, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și să ieși undeva; degeaba, distanțele rămâneau aceleași. Trecerile de la o stradă la alta se făceau scurt și strict, aproape militărește. Din scuaruri, pândeau călăreți de bronz, cu săbiile înălțate sfidător. Oriunde mergeai, trebuia să lași capul în jos. La Dom, am dat un ocol pe străduțele negustorilor de antichități și-am ieșit pe Kärtner. Strada principală sclipea de podoabe de Crăciun, candelabre din sute de becuri aurii se legănau deasupra marilor magazine. Zona comercială fusese închisă traficului, doar turiștii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în renovare, împachetată în plase gri de protecție, cu emblema municipalității. Din piațetă, strada cădea în benzile unui bulevard circular, ce aduna toată circulația Vienei: mașini, tramvaie, autobuze, taxiuri, biciclete și, pe banda întâi, câteva zeci de calești pornite de la Dom. Turiștii săreau de peste tot, năvăleau spre orice mijloc de transport, manevrând umbrele și hărți fleșcăite de ninsoare. Unii roteau primejdios bagaje voluminoase pe care, dacă nu erai atent, ți le prăvăleau peste picioare. Viena fusese construită ca Bucureștiul viselor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trecem peste amănuntele astea casnice. Unul intră, altul iese - irelevant, vorba căpitanului Picard.“ „Nu era căpitanul Picard.“, l-am corectat. „Replica aparține șefului comunității Borg. Tipul cu cablurile-n cap și corpul ca un computer în formă de cub.“ „Mulțumesc, dom’ profesor. Da’ toți arătau așa cum zici tu, cablați și cubici, că de-aia n-aveau șef. Entitatea Borg era un singur macro-organism, compus din milioane de cyborgi interconectați. Ca Blocatarii noștri.“ „Terminați cu prostiile!“, s-a enervat Maria. „Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
individul care i-a spart computerul lui Paul și i-a furat jurnalul, tipul pe care-l pomenește Paul în scrisori, fără să-i dea numele. Adina a fost și-amanta lui Robanu. Ca să se răzbune, Paul îl toarnă pe dom’ profesor la Securitate și-i rescrie dosarul. În plus, îl omoară și virtual, prin birouri și avioane. O telenovelă cyber-erotică.“ „Să presupunem că lucrurile ar sta așa...“, am intervenit, „Din câte mi-aduc aminte, ai ajutat și tu la spargerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu-Adina sau că ați colaborat la un furt intelectual?“ „Cum am mai spus, eu n-am colaborat la nimic.“, s-a apărat Mihnea. „Cât despre presupusul furt intelectual, ar fi unul dublu: și Paul a făcut același lucru ca dom’ profesor. Așa că nu-i plânge de milă.“ „Te-ai culcat cu țoapa aia?!“, s-a enervat din nou Maria. Supărarea îi creștea în trepte, așa cum mă temeam. Am încercat s-o calmez. „Dar nu eram împreună atunci, nici nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Paul nu e Paul? nici unul din noi nu există?“ Maria mi-a aruncat o privire teribilă. Ceva de genul: îți mai arde de glume? M-am ferit să-i răspund. „Imediat vă explic.“, a revenit Mihnea, butonând tastatura. „Glumițele lu’ dom’ profesor sunt nepotrivite. Eu, în locul lui, aș vorbi mai cu grijă.“ „Așa e!“, l-a lăudat Maria. Continua să se sprijine pe el, enervându-mă. Bineînțeles că mă uitam prin ei și zâmbeam diplomatic. „De ce? Mi se poate-ntâmpla ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1731: Divine Benevolence. Încerca să răspundă la întrebarea: care-i sursa motivației acțiunilor lui Dumnezeu în lume?“ „Îmi aduce-aminte de-un desen cu Dexter...“ „Nu fi cretin...“, m-a blocat Mihnea. „Mă rog, talmeș-balmeș religios. Care-i concluzia?“ „Ai răbdare, dom’ profesor. Dacă așa faci și cu studenții, m-am lămurit cum predai. Bayes a mai lăsat în urma lui o agendă și-un carnet în care s-au găsit observații legate de matematică, filosofia naturii și mecanica astrelor. În partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la economie la planuri militare. Imaginați-vă un război inițiat de-o superputere, pornind de la schema lui Bayes. Sau un plan de dezvoltare economică pe câteva decenii. Sau un roman infailibil, construit pe-alternanța stilurilor, pentru a obține succesul absolut. Dom’ profesor al nostru ar fi fericit să pună mâna pe-așa ceva!“ „Sau...“, a bănuit Maria. „Sau una sau mai multe vieți, ridicate și-apoi deteriorate după bunul plac al cuiva, pentru-a stoarce toate resursele posibile. O planificare a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bănuit Maria. „Sau una sau mai multe vieți, ridicate și-apoi deteriorate după bunul plac al cuiva, pentru-a stoarce toate resursele posibile. O planificare a timpului trăit, scris și gândit, pentru-a desface produsele pe piața de consum cerebral. Dom’ profesor a reușit ceea ce nici Volvo n-a putut să realizeze: câștiguri colosale, din intersecții de probabilități.“ „De-aia ne-ai adus la Viena?“, a izbucnit din nou Maria, „Ca să-ți desfaci tu nu știu ce marfă invizibilă? Ești jalnic!“ „Sunteți paranoici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]