KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...169 170 171 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

dimineața, Craig își urmărea mama prin cameră, smiorcăindu-se: —De ce faci curat? Clodagh a luat de pe jos un mănunchi de ciorapi și l-a aruncat în coșul de rufe, apoi s-a repezit în muntele de haine de pe scaunul din dormitor, aruncând la nimereală pulovere în sertare, rochii pe umerașe și - după un scurt moment de ezitare în care n-a mai știut ce să facă cu ele - a aruncat totul sub pat. —Vine bunica Kelly? întrebă Craig. El se aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
noroi pe munca ei. Iar coșul de rufe părea asemănător cornului abundenței. Pentru că, imediat după ce ea spăla trei rânduri de haine și, după părerea ei, spălase fiecare hăinuță din casă, satisfacția îi dispărea instantaneu în momentul în care intra în dormitorul ei, unde coșul de rufe, care fusese golit cu abia câteva minute înainte, era, în mod misterios, plin și chiar dădea pe dinafară. Măcar nu trebuia să își facă griji în legătură cu grădina. Nu că aceasta ar fi fost în ordine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nebunesc și complet real. —Doamne, Dumnezeule, Patricia Quinn, spuse Jack, dând amuzat din cap. Ce viață anostă am trăit până acum... Nu aș recomanda experiența, exclamă Trix. El și mama în sufragerie, uitându-se la Heartbeat, iar eu blocată în dormitor cu celălalt, inventând scuze să nu ies. Am îmbătrânit zece ani. Și asta cât înseamnă că ai? Douăzeci și cinci? râse Jack. Ashling se uita la el cu o nedumerire amară. De ce se poartă tot timpul atât de oribil cu ea? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Și un raft destul de folositor acolo, deasupra, aprobă Jack. Numai potrivit pentru două pahare cu vin și o lumânare parfumată. Privirea Lisei era plină de semnificații. Și zadarnică totodată. Spre frustrarea ei, Jack și-a continuat itinerarul către următoarea cameră. —Dormitorul, anunță el. Era mai mare și mai luminos decât celelalte camere, deși păstra și el acea senzație de căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura rustică, și foarte mult pin. Pat din pin, dulap imens din pin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
toate jocurile și manipulările ei funcționaseră? Oare îl adusese pe Jack exact unde dorea? 31tc "31" Lisa s-a trezit duminică dimineața și, instantaneu, și-a dorit să nu o fi făcut. Ceva din liniștea de dincolo de geamul ei de la dormitor îi spunea că este foarte, foarte devreme. Și ea nu își dorea să fie foarte, foarte devreme. I-ar fi plăcut să fie foarte târziu. Preferabil după-amiază. Ideal ar fi fost să fie deja mâine. Stătea nemișcată, concentrându-se să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
pereții, a luat o decizie. Se va duce la cumpărături. Și nu era vorba doar de terapie prin retail, ci avea un scop. Un fel de scop, oricum... Plănuia să găsească jaluzele din tavan până-n podea pentru unul dintre pereții dormitorului ei, pentru a contrabalansa senzația de cabană și a-i da un aer mai urban. Și apoi va face un material despre asta în revistă, oferindu-le astfel ocazia să plătească o parte din factură. Dar, când a ajuns pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-l aibă la agenția de plasare a forței de muncă - lucru despre care Dylan nu știa absolut nimic. Nu știa exact de ce nu îi spusese, dar avea un sentiment vag că el nu ar fi fost de acord. Înapoi în dormitorul ei, a rupt repede etichetele de pe fusta și sacoul gri și s-a îmbrăcat. Costumul fusese scump. Chiar exagerat, dar se gândea că îl va purta destul de des când va avea o slujbă. Au urmat ciorapii, de asemenea scumpi, pantofii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ei și-au făcut apariția senini, foarte apropiați, Mai zâmbind alături de Jack, în timp ce părăseau împreună biroul. Toată lumea a schimbat priviri nedumerite. Ce mai înseamnă și asta? Lisa, care era pe punctul de a pleca să inspecteze nivelul de „sexualitate“ al dormitoarelor de la Morrison, s-a simțit dintr-odată copleșită de durere. A trebuit să se așeze și să înghită în sec, pentru a mai dispersa senzația rece și dură că ceva s-a rupt în ea. Dar care era problema? Știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Și cum îi sunt pistruii? —Pistruiați, spuse ea, apoi făcu o pauză. Uite, am și eu unul sau doi, spuse Ashling defensivă. Nu e nici o rușine. — Spun doar că... E Ted la ușă. Deschide-i tu, bine? Ted intră în dormitor, evident entuziasmat. —Priviți asta, spuse el, desfăcând un poster. —Ești tu! exclamă Ashling. O poză cu fața lui Ted pe un corp de bufniță, cu textul „Bufnița Ted Mullins“ în partea de sus a afișului. —Pfoa, e fantastic! Le voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
au separat, ea nu s-a putut abține să nu se uite în jur, să nu îi verifice casa. Îl plăcea, dar își dorea să vadă cum trăiește, să afle ce e cu el. Era un apartament cu un singur dormitor, într-un bloc modern, iar stilul era chiar plăcut. —Și chiar nu miroase ciudat. —Ți-am spus, mămica mea m-a învățat bine. S-a întors către sufrageria lui. — Uite câte filme, se miră ea. Păreau a fi sute, aliniate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
cu atracția - cu frica de intimitate. Își dorea să se culce cu el și totuși nu dorea, dar nevoia lui urgentă o obliga. S-a trezit stând în picioare. Un sărut a încercat să o convingă și au ajuns în dormitor. Nu era un dans fluid în care neîndemânarea dispărea și hainele zburau fără să își dea seama. El nu a reușit să îi dea jos sutienul, iar când ea a văzut cât de mare îi părea erecția între șoldurile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ce te aștepți? spuse ea, furioasă. Copiii sunt singurii oameni pe care îi văd, nu am ce face. Dar, dacă tot am ajuns la subiectul interese externe, mă gândeam să redecorăm puțin. Ce să redecorăm? întrebă el rece. —Aici, în dormitor. A pus pe ea niște cremă de corp și a început să se maseze rapid. Abia a trecut un an de când am refăcut camera asta. —Au trecut optsprezece luni. —Dar... Clodagh a început să pună lenjeria intimă pe ea. —Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
la nebunie. Mă uit în ochii tăi și nici măcar nu ești acolo, remarca el deseori. Ești doar o fetiță smiorcăită și neajutorată. Ea știa că el este excitat de contrastul dintre felul ei îndrăzneț de a fi și pasivitatea din dormitor, dar nu de asta o făcea. Cu Oliver, nu era nevoie să dețină ea controlul. Știa exact ce să facă. Nimeni nu făcea asta mai bine ca el. Sărutările se mutaseră de la buze la gât, apoi la baza gâtului. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ea să fie nevoită să-i spună că s-a terminat. Dar, în timp ce asculta pașii lui Dylan apropiindu-se, și-a dat seama că decizia era deja luată. Dintr-odată, nu mai era atât de sigură că este pregătită. Ușa dormitorului se deschisese și, deși știa că este Dylan, prezența lui a șocat-o până la stupoare. Fața lui. Expresia de pe chipul lui era mult mai gravă decât își imaginase ea că ar fi. Aproape că era surprinsă de cantitatea de durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
oră, lucrurile nu puteau fi mai normale. Făcuse tocăniță la cină, Craig o scuipase la loc în farfurie, ea se uitase la Coronation Street, îl pusese pe Dylan să schimbe un bec, Molly dăduse cu unt de arahide pe pereții dormitorului. Retrospectiv, părea o epocă de aur, neatinsă de durere sau grijă. Cine ar fi crezut că viețile lor vor fi aruncate în aer și rearanjate, într-un timp atât de scurt? —Pa. Dylan a închis ușa de la intrare în urma lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
așa se comportă un om dornic să rupă legături. Și-a imaginat cum arată întinsă pe podea, cu hârtiile în brațe. Simțindu-se aiurea, s-a ridicat în picioare - și a rămas instantaneu fără energie. A reușit să ajungă în dormitorul ei, a căzut pe pat și a tras cuvertura peste ea. Ceva din felul în care pătura s-a așezat și s-a mulat protector în jurul ei, a făcut ca emoțiile să explodeze. A început să verse lacrimi pentru ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
stârnea, dar Lisa alegea să rămână exact unde era. La un moment dat, când, spre după-amiază, ceva a îndrăznit să îi invadeze realitatea. Un zgomot pe hol, pași, apoi a tresărit, în timp ce Kathy și-a băgat capul pufos pe ușa dormitorului. — Ce cauți aici? o privi Lisa cu ochii roșii. —E sâmbătă, spuse Kathy. Mereu fac curățenie la tine sâmbăta. Ghemotoacele de șervețele aruncate peste cuvertură, mirosul închis și faptul că Lisa era încă în pat și părea totuși să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
el, că doar nu era o sfântă, și, dintr-odată, totul căpătă sens. Gripă? Lisa nu avea gripă. Dumnezeu să o ajute, gripa ar fi fost mult mai bună. După o perioadă nedeterminată de timp, Kathy a ajuns înapoi în dormitor. —Fac doar curat aici. Nu, te rog. Dar așternuturile acelea sunt mizerabile, Lisa. Nu contează. Kathy a ieșit, după care Lisa a auzit ușa de la intrare închizându-se. Bun. Din nou singură. Dar peste câteva minute, ușa de la intrare s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
spuse ea. Lângă cele pe care mi le-a adus Joy. La auzul cheii în ușă, Lisa se ridică pe jumătate din pat. Din nou Kathy. Dar nu era Kathy, era Francine. —Bună, spuse Francine, aducându-și corpul rotofei în dormitor. Mama spune că trebuie să îți țin de urât. — Nu vreau să îmi ții companie, spuse Lisa, abia putându-se ridica de pe pernă. —Pot să probez asta? Francine pusese ochii pe un șal cu pene roz. — Nu. Ea l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
vrea să-l trimită pe Bernard la un salon de frumusețe, doar ca să vadă dacă îl poate face să plângă. —Vin într-o oră. În drum spre baie, unde urma să facă un duș foarte necesar, Lisa a trecut pe lângă dormitorul ei și a fost șocată de halul în care arăta camera. Oare unde i-o fi fost mintea? Ea pur și simplu nu era genul de om care ceda. Altora li se întâmpla, iar ea le ura succes. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
tu mă faci fericit, replică el. Dar știi ce m-ar face și mai fericit? Să urcăm sus, în pat. Canapeaua asta îmi distruge spatele. Nu cred că ar fi bine. Dacă te văd? —Ai putea să încui ușa de la dormitor. Haide, rânji el. Nu am terminat cu tine pe ziua de astăzi. — Da, dar... Of, bine, dar nu rămâi peste noapte, bine? —Bine. Doctorul McDevitt era speriat de femeia care năvălise în biroul lui, cerând Prozac cu îndârjire. — Și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
și Phoebe. Vrei să vii? —Mulțumesc, dar am deja planuri. —Bine. ăăă, ai ceva măști pentru față în plus, pe care să le folosim? Lisa se abținu să nu explodeze. —Scuză-mă, Oliver. O secundă doar. Vino la mine în dormitor, Francine. —Slavă Domnului! exclamă Oliver, după ce Francine ieși cu o pungă plină de măști pentru față, lacuri de unghii, exfolianți și alte nebunii pentru petrecerea în pijamale. Lisa avea spasme teribile. —A trecut pe aici doar ca să vadă cum arăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

viață și o să iasă după douăzeci de ani. — Nu, e un om mort. Cherchez la femme, Bucky. Ține minte. M-am plimbat prin casă în căutarea unui loc unde să dorm și în cele din urmă am optat pentru un dormitor de la parter, unde se găsea un pat cu arcurile rupte, mult prea scurt pentru mine. Lungit pe pat, auzeam în depărtare sunetul sirenelor și al focurilor de armă. Încetul cu încetul, am ațipit și prin vis mi s-au perindat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
spuse: — Englisch Scheisser! Churchill Scheisser! Amerikanisch Juden Scheisser! L-am lăsat pe prispă și m-am dus să văd ce-i prin casă. Sufrageria era plină de bucăți de aeromodele și conserve de fasole deschise, în jurul cărora bâzâiau muște, iar dormitorul era tapetat cu fotografii ce înfățișau femei îmbrăcate sumar, majoritatea cu capul în jos. Baia puțea a urină stătută, iar în bucătărie erau trei pisici care adulmecau niște conserve de ton pe jumătate goale. Când am dat să mă apropii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
puțin în De Witt, o să aibă noroc dacă o să mai fie în stare să vorbească defel. Kay se ridică. — Pentru un bărbat care-și dăruiește inima ușor, ești așa de încăpățânat. Mă duc la culcare. Noapte bună, Dwight. Când din dormitorul lui Kay răsunară acordurile unui cvartet de Schubert, am scos o foaie de hârtie și un stilou din birou și am început să-mi scriu raportul legat de interogatoriul luat tatălui lui Elizabeth Short. Am menționat și alibiul lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]