KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...169 170 171 >

4,258 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

uite! — O, Doamne, izbucnește Suze În rîs. Trebuie neapărat să cumpăr astea pentru gemeni. Lasă baltă broșurile Avent, Înșfacă mînerul căruciorului dublu și Îl Împinge spre stand. SÎnt bluze de trening cu „disco girl“ și „disco boy“, și cele mai drăguțe șepci de baseball posibile. Ce mi-aș dori să știu și eu ce-o să am, zic, luînd o fustiță roz ca de păpușă și mîngîind-o cu jind. — Ai Încercat diagrama chinezească? spune Suze. — Da. Și a zis că o să am

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
e efectiv uriașă, m-așteaptă și Suze... și ce mai contează dacă e sau nu un bebeluș aici? — E băiat sau fată? stăruie femeia. — E... o fată! mă trezesc spunînd. A adormit, adaug iute. Aș dori patru căluți, vă rog. — Drăguța de ea, spune bătrîna drăgăstoasă. Și cum o cheamă? Ah! Nume! — Tallulah, zic primul nume care-mi vine În minte. Adică Phoebe. Tallulah-Phoebe. Îi Întind banii vînzătoarei, iau căluții de lemn și reușesc, nici eu nu știu cum, să-i așez Într-

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să mergem. — Diii Dasher, diii Dancer, murmur. — Ne vedem mai tîrziu! spune Suze cu un zîmbet forțat În timp ce ei se Îndepărtează. Și mă apucă brusc jena. Lulu e prietena lui Suze și ar trebui să fac un efort. O să fiu drăguță cu ea, mă hotărăsc subit. Chiar de-ar fi să mor. A fost... frumos că ne-am Întîlnit cu Lulu! zic, Încercînd să-mi injectez niște căldură În glas. Are dreptate, ar trebui să ne Întîlnim cu toatele și să punem

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
spune bărbatul de la casă, care pare total netulburat de toată agitația din jur. Formez numărul pe pilot automat, iar el Îmi Întinde sacoșa. — I-a dispărut copilul... și ea Își vede de cumpărături? zice blonda absolut șocată. — SÎnteți vă rog drăguță să ne faceți o descriere detaliată a copilului, doamnă? mă Întreabă unul dintre paznici. Am informat deja poliția și sîntem pe punctul de a anunța și aeroporturile... N-o să mai mint cît oi trăi. În vecii vecilor. — Eu... ăă... Vocea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
privește atotștiutoare. Ceva care te face să-ți vezi frica dintr-o perspectivă corectă? — Da, dau din cap cu sinceritate. Am aflat că vreau neapărat anestezie epidurală. — Mai bine una generală, draga mea, se bagă și mama. Sau o cezariană drăguță! — Nu poți cere pur și simplu o anestezie generală, o privește Noura uluită. Nu e ca și cum ți-ai cumpăra o pereche de pantofi! — Becky o să nască În cea mai bună clinică din Londra! răspunde mama. Și poate să ceară ce

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cu brațele. Mai... e ceva. — Ce anume? Trag aer În piept și mă lovește revelația. E gravidă și ea. Sigur asta trebuie să fie. Doamne, ce cool! O să devenim mămici amîndouă, copiii noștri o să fie veri și o să facem poze drăguțe cu ei jucîndu-se În iarbă Împreună... — Mi s-a oferit un proiect de cercetare În Chile, pentru o perioadă de doi ani. Glasul lui Jess Îmi sparge bula visului. — Chile? Îmi cade fața. Dar e la mama naibii. — La unșpe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și scriu În partea de sus a paginii „Bloomwood Inc.“. — Ce fel de firmă aveți? spune tipul, cu chef de vorbă. — Îhm... de termopane. — De termopane? Individul rămîne un pic pe gînduri. — Aș sugera o carte de vizită albă și drăguță, laminată, cu un chenar. Cu adresa aici și sloganul companiei aici... aveți slogan? — Ferestre termopan... ce n-au nevoie de slogan, mă trezesc spunînd. Londra, Paris, Dubai. Habar n-am ce spun aici. Cuvintele Îmi ies pur și simplu singure

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să fiu, parcă arată altfel decît o aveam eu În minte. Eu mi-o Închipuiam mai Înaltă, cu păr mai lung și mai de vrăjitoare și ochi verzi licărind și cu dinții ca niște... colți. Dar iat-o În fața mea, drăguță și subțirică, Îmbrăcată Într-o helancă neagră șic și zîmbindu-mi de parcă aș fi cea mai bună prietenă a ei. — Îmi pare bine să te văd! Mă sărută. — Îmi cer scuze, mor de jenă că te-am neglijat În halul ăsta

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
altcineva În locul ei! Aha, zic după o pauză. Sinceră să fiu, m-a ajutat mai mult de-o grămadă. — Acum hai să revenim la ale noastre, tocmai zice mama. Ți-ai luat suport de scutece? Fiindcă am văzut unul foarte drăguț la John Lewis... — Mamă, ideea e că... mai fac o Încercare. Ideea e că eu chiar țin la colega asta. Și nu-mi dau seama dacă ea chiar se vede cu ceilalți pe la spatele meu.. — Draga mea, cine e prietena

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cu Danny. Mă rog, cu Danny și alaiul lui. — Ce facem, mergem la masă? sugerez. — Normal! spune Danny și se uită spre Carla, care se sesizează imediat și-ncepe să vorbească În cască. — Travis? Travis, sînt Carla. Ești te rog drăguț să tragi mașina În față? Cool! Mergem cu limuzina! — E un loc foarte drăguț după colț, Încep, dar Carla mă reduce la tăcere imediat. — Buffy a făcut rezervări la trei restaurante recomandate de Zagat. Japonez, franțuzesc și al treilea parcă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
sugerez. — Normal! spune Danny și se uită spre Carla, care se sesizează imediat și-ncepe să vorbească În cască. — Travis? Travis, sînt Carla. Ești te rog drăguț să tragi mașina În față? Cool! Mergem cu limuzina! — E un loc foarte drăguț după colț, Încep, dar Carla mă reduce la tăcere imediat. — Buffy a făcut rezervări la trei restaurante recomandate de Zagat. Japonez, franțuzesc și al treilea parcă era italian... — Marocan nu-i nici unul? zice Danny, În momentul În care șoferul Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Da, scorțișoară. A, păcat, zice acoperind telefonul cu mîna. Buffy n-a reușit să ne găsească nici un restaurant marocan. Ce zici de unul cu bucătărie libaneză și europeană? — Danny... mă simt ca pe o altă planetă. E un restaurant foarte drăguț chiar aici, arăt pe geam, În fața noastră. Nu putem să intrăm acolo pur și simplu? Numai noi doi, și fără nimeni altcineva? — A, face Danny, părînd că-i pică, În fine, fisa. Păi... sigur. Hai să mergem. Coborîm din mașină

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
face apariția la intrarea În raionul de shopping personalizat, și ridic ochii mirată. — Tot aici ești? Unde-ai fost? — A... am mai stat pe la raionul cu lenjerie de bărbați, Îmi aruncă În treacăt. Tipu’ ăla care lucrează acolo, Tristan. E drăguț, nu? — Tristan nu e gay, Îi arunc o privire edificatoare. — Încă, spune Danny și ia o rochie roz de seară de la raionul nostru „Cruisewear“. E nașpa rău. Becky, nu știu de ce ții rochia asta aici. E surescitat la culme În

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
că știe cine e. SÎnt onorată. Am cumpărat o jachetă semnată de tine de curînd, de la Milano. Din Corso Como. O jachetă cu strasuri? — O știu! sare Danny imediat. Pun pariu că arăți de milioane În ea. De ce e așa drăguț cu ea? Trebuia să fie de partea mea. — Ai cumpărat și pantalonii? Îl aud că zice. Fiindcă i-am făcut În două stiluri, trei sferturi și evazați. Cred că ăia trei sferturi ți-ar sta la fix. Nu, n-am

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
vorbesc cu el. Așa că m-am prefăcut c-am adormit, și la fel am făcut și azi-dimineață, cînd mi-a zis Încetișor: „Becky, dormi?“. Acum s-a dus să facă un duș, așa că am deschis ochii. E un salon destul de drăguț, cu pereți zugrăviți Într-un verde plăcut, și are chiar și o canapeluță. Dar cui Îi pasă, din moment ce viața mea e varză? Ce importanță mai au toate astea pentru mine? Știu că două din trei căsnicii dau greș, sau ceva

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
seama de asta? Dacă și-ar da... dacă ar Înțelege ce face... — Rebecca! Ridic ochii, ca În transă. Elinor pare că mai are un pic și face plici. — Vai, Elinor... Îmi pare rău, zic, uitînd orice ranchiună. A fost foarte drăguț din partea ta că ai trecut pe la mine, Însă acum sînt destul de obosită. Te rog treci odată pe la mine, pe la un ceai. Elinor s-a dezumflat brusc. Cred că tocmai Își aduna forțele pentru un conflict cu toate armele la vedere

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
din spital, așa că pot să vin, fără probleme! — Super! aud ușurarea din glasul Marthei. Abia aștept! N-o să dureze decît vreo două-trei ore și-ți promit că n-o să scoatem untul din tine! SÎnt sigură că ai tone de haine drăguțe, dar o să aducă și stilista noastră cîte ceva... Acum, te rog, mai spune-mi o dată adresa. Stai pe Delamain Road, la numărul 33? Îmi aduc aminte subit că am uitat să-i fac rost Fabiei de ce m-a rugat. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de hărțuire. — Hărțuire? Rămîn cu gura căscată. — Sally-Ann Davies. Îți aduci aminte de ea? — Sigur că da, Încuviințez. Ce s-a Întîmplat? Sally-Ann a lucrat pentru Luke de cînd Îl cunosc. E o fire retrasă, dar e o fată foarte drăguță și de Încredere. — Au existat... nișe incidente Între ea și Iain. Ea zice că el s-a dat la ea Într-o manieră agresivă și neplăcută. A depus o plîngere. Pe care el a luat-o În rîs. — Doamne, ce

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
că situația de părinte Îl va schimba mult. A zis că i se pare că sînt mai frumoasă decît am fost vreodată (ceea ce e o minciună de-ngheață apele, dar totuși.) A zis... Mă rog, a zis tone de lucruri drăguțe. Plus că, atunci cînd l-au Întrebat, a știut de cine e făcut tabloul de deasupra șemineului din salon. N-am mai putut de mîndră! — Ne mutăm afară acum? o privește fotograful pe Martha Întrebător. — E o idee foarte bună

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
discuție lungă și deschisă cu Luke. Am zis că m-am gîndit bine și am ajuns la concluzia că nu pot să nasc pe cale naturală, și am stabilit să facem cumva să găsim o altă soluție. El a fost foarte drăguț, și n-a zis pur și simplu „O să fie bine, iubito“ (ca enervanta aia de la serviciul telefonic de asistență, la care Îți răspund moașele). Mi-a zis că trebuie să cer orice lucru care Îmi poate atenua durerea, oricît ar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
un spray cu vopsea pentru vopsit cărucioare, În timpul sezonului de sărbători. O Învelesc bine cu păturica absolut splendidă roz cu alb pe care i-au făcut-o cadou părinții lui Luke, cînd ne-au vizitat de Crăciun. Au fost extrem de drăguți. Mi-au adus un coș plin cu brioșe și ne-au invitat să stăm la ei (doar că Devon-ul e un pic cam departe) și au zis că Minnie e cel mai frumos copilaș pe care l-au văzut

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mi Întinde mîna. Și eu tocmai vreau să-mi scot portofelul, cînd remarc, printre celelalte articole pentru cadouri, niște medalioane din cuarț trandafiriu. Aaa. Îmi place la nebunie cuarțul trandafiriu. — SÎnt la reducere, spune vînzătoarea, urmărindu-mi privirea. SÎnt foarte drăguțe. — Da. Așa e, Încuviințez gînditoare. Ideea e că ar cam trebui să ne strîngem un pic cureaua În momentul ăsta. CÎnd am venit de la spital, am avut o lungă discuție, despre lichidități, datorii bancare și alte asemenea lucruri. Și am

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
spun că e o jucărie educațională. Pe care mama e musai s-o poarte la gît. Îi Întind cardul meu Visa, formez numărul pin și strecor punga cu revista Vogue În suportul de sub cărucior. După care Îmi ascund medalionul cel drăguț chiar sub păturica lui Minnie, unde nu-l poate vedea nimeni. — Să nu-i spui lui tati! Îi șoptesc În ureche. N-o să-i zică nimic. Evident, nici n-ar avea cum, că nici nu știe să vorbească. Dar, chiar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îi desfac păturica roz cu alb și Îmi crește inima de mîndrie cînd două doamne În vîrstă, de la o altă masă, se uită la noi și Încep să-și spună una alteia: „Vai, ce copil drăgălaș!“ și „Vai, ce costumaș drăguț!“ și „Crezi că jacheta e din cașmir veritabil, ce părere ai?“. Minnie Începe să fornăie ușor pe nas, gen „Unde e mîncarea?“, și o sărut Încet pe obrăjor. SÎnt Mama cu Cel mai Super Bebe din Lume. Și o să ne

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559

reale, că excela la capitolul prezență scenică, gesticulație retorică, șarm popular, fără să dubleze aceste înzestrări cu discreția nobilă a convingerilor autentice și a muncii adevărate. Personajul pe care și l-a construit, fată dintr-o bucată, aproape de oameni, bănățeancă drăguță și sinceră era, în fond, foarte asemănător cu acela al activistului de omenie din regimul trecut. Mona Muscă reprezintă însă un tip uman care a invadat masiv lumea autohtonă, după 1989: e vorba de cineva care își adcă toate circumstanțele

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]