4,636 matches
-
Iar ai fumat chiștoace. Domnul D. se face că nu aude. Trebuie să plătim Întreținerea, spune după o pauză. Apoi: Ai Închis aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude. Își sorb În liniște cafeaua. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară telefonul sună pentru a patra oară, firește pentru ea. Dar munții unde-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr frumos, blond, Îmbrăcat foarte Îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înfățișare a clădirii și mai ales firma aceea neobișnuită dădea străzii un aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu le-a putut trimite În timpul său și acum au ajuns la mine și nu am nici măcar memoria locului lor. Ar trebui s-o iau de la Început, de la acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa străvezie În lumina după-amiezii un obiect moleșit de căldură o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scuză-mă, știi că Între prieteni vechi n-au ce căuta menajamentele, pe cine bați iubești, ca-n familie. Bine, bine, te las, nu mă mai conduce și salutări Wandei. Să nu uiți să ne anunți cînd pleci. Avem o după-amiază obișnuită. Locuim În cartierul după-amiezelor calme. Cos nasturii la fața de pernă. Nino Îmi citește fragmente despre acțiunile temerare ale spionilor din cel de-al doilea război mondial. Pseudonimul unuia dintre aceștia - numele adevărat i-a rămas necunoscut pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prieteni vechi n-au ce căuta menajamentele, pe cine bați iubești, ca-n familie. Bine, bine, te las, nu mă mai conduce și salutări Wandei. Să nu uiți să ne anunți cînd pleci. Avem o după-amiază obișnuită. Locuim În cartierul după-amiezelor calme. Cos nasturii la fața de pernă. Nino Îmi citește fragmente despre acțiunile temerare ale spionilor din cel de-al doilea război mondial. Pseudonimul unuia dintre aceștia - numele adevărat i-a rămas necunoscut pînă În ziua de azi - mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pedepsit nu cu moartea, ci cu uitarea. Dar poate totuși există o eternă reîntoarcere. Alt pom lăudat, alt somn În care visezi ce nu mai ai - un fotoliu verde, un bărbat care-ți citește povești cu spioni, undeva, În cartierul după-amiezelor calme. Mi-ar fi plăcut să știu cum mă văd pe mine oamenii. Nu ce gîndesc ei despre mine. Asta se poate lesne deduce prin comparație, prin reducere, prin substituție, ca În jocurile algebrice. Aș vrea pur și simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deviație calitativă de la ceea ce Înțelegem noi prin comportament normal sau atitudine sănătoasă față de viață. Pe o planetă mai tolerantă și mai democratică, acești pacienți ar putea fi considerați niște originali. Iată de pildă cum a acostat-o pe Anna, În după-amiaza aceea cînd venise să-l caute pe Marcel Albu, un tînăr cu ochelari, de vreo 25 de ani; „Hei, Schnuki, vino să-ți arăt ce face un bărbat ca mine cu o femeie ca tine!“ Anna a Încremenit. Foarte preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Eric Sanderson a spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii trasa un dreptunghi lunguieț pe covor și-o pasăre pirpirie cânta pe antena TV a casei de vizavi. Auzeam sunetul unei mașini la distanță de câteva străzi, din ce în ce mai slab pe măsură ce se îndepărta. Crăpăturile acestei lumi frânte se întindeau sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acest „a fost odată“, era mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis ușa încuiată). Nu, fantomele pe care le-am invocat în nopțile acelea târzii și-n timpul lungilor drumuri la volan și-n după-amiezele când urmăream biliard la televizor erau toate pictate cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai aproape de-atât nu voiam să mă aflu de cineva sau ceva. La aproape șaisprezece săptămâni după ce m-am trezit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vedem vineri. Câinele se uită la mine o fracțiune de secundă, ca și când ar fi știut că mințeam. Afară, înainte să urc în jeepul galben, am cules de pe parbriz câteva frunze maronii. Am închis portiera și-am pornit motorul. Era o după-amiază de toamnă rece, luminoasă, cu vânt. Am deschis sistemul de încălzire, mi-am frecat mâinile de picioare ca să le dezmorțesc și-am găsit o veche piesă rock’n’roll la radio. Scrâșnind, jeepul galben se depărtă de trotuar. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi ghemul tău de lână unui soldat străin în tuneluri subpământene? Clio râse. Nu, oferă-i-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit în picioare tocmai când jaluzelele căzură la pământ și soarele după-amiezii se revărsă înăuntru. Am văzut din nou mișcarea dalelor, de data asta cu claritate. Pentru o secundă, fu o informație fără sens, dar apoi ochii focalizară imaginea. Tot corpul mi se înmuie și se răci. — O, Dumnezeule, am zis, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stânjenit, nu se întâmplă absolut nimic. Ruth păru mai preocupată să-mi explice ce și cum făcuse Ian. Când descărcă farfuriile cu mâncare și mormanele de pâine prăjită de pe tavă, îmi spuse că Ian fusese alături de ea mare parte din după-amiază. — O, sper să nu te deranjeze, dragule, dar plângea. L-am trimis pe John sus să-l aducă. Îl auzeam de aici, de jos și nu mai suportam, mi se rupea sufletul. Plângea? Îl auzisem pe Ian mieunând doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eu întins pe spate plângând. Gravitația trăgând încet totul de pe punte către albastrul apei. 33 Fragmentul becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-a terminat. Ultimele semne ale verii încă-și mai fac loc printre nori în unele după-amiezi, dar noaptea se lasă mai devreme și păianjenii grași și-au construit un labirint de pânze peste aleia din capătul grădinii. Dimineața devreme, sunt toate argintii de rouă. Până astăzi nu am observat toate lucrurile astea. Mie încă mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
murdare căscate Între casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile, deoarece alarmal aeriană Îi obliga să termine devreme. Într-un ungher, sub un platan, se afla taraba unei ghicitoare - ai fi zis că-i un closet Înjghebat În aer liber. Totul părea perfect În după-amiaza acestei duminici de vară tîrzie: „Dăruitu-v-am pacea, dar nu cea pămîntească...“ Ochii lui Arthur Rowe se umplură de lacrimi În clipa cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cambridgeshire i se spune „colină“. Se ducea În fiecare an la aceste serbări, de fiecare dată cu o senzație stranie de așteptare, de parcă urma să i se Întîmple ceva neprevăzut, ceva În stare să-i schimbe pentru totdeauna, Începînd din după-amiaza aceea, viața obișnuită. Fanfara cînta În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Bellairs se uita și ea. Arthur Rowe ar fi fost bucuros să mai audă o dată rîsul firesc și odihnitor al grăsanei În tăcerea ce se lăsase, plină de Încordare, ca și cum oamenii ar fi asistat la cel mai important eveniment al după-amiezii. Avea sentimentul că retrăirea copilăriei lua o Întorsătură stranie, lipsită de inocență. În Cambridgeshire, lucrurile nu se petrecuseră niciodată astfel. Acum era Întuneric, și tarabagiii se pregăteau să plece. Grăsana se Îndreptă spre ieșire, ținînd În brațe un corset neîmpachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
disperare pe care nu Îcercă să și-l mascheze. — Dacă vreți, vă dau exemplarul din Micul duce, urmă Rowe. I-ar da posibilitatea doamnei Fraser să facă o donație la fel de discret. — N-are rost să adoptați un asemenea ton. Farmecul după-amiezii era definitiv spulberat; pînă și muzica alămurilor se stinsese În timpul acestei scurte, dar penibile dispute. — Bună seara, zise Rowe. Dar nu i se Îngădui să plece; un soi de delegație venea să-i dea o mînă de ajutor domnului Sinclair
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
documentele n-au mai fost găsite. — Trebuie să existe o explicație, zise Johns. — Da. Ministrul spune că onorabilul deputat ar fi fost greșit informat. Că documentele nu erau necesare pentru consfătuirea din dimineața respectivă, dar au fost prezentate În cursul după-amiezii, discutate pe larg și restituite departamentului cu pricina. — Deputații ăștia vînează totdeauna povești senzaționale. — Crezi cumva că am fost detectiv Înainte de accidentul acela? Întrebă Digby. S-ar potrivi cu ambiția mea de a deveni explorator, nu-i așa? Prea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
culc. Digby Închise ochii, dar Îi redeschise peste cîteva clipe, spunînd: Ar trebui, cred, să se reconstituie În amănunt primul caz... cel care a dat greș... Ca să se găsească motivul eșecului... Și spunînd acestea, adormi. 5 Vremea fiind frumoasă În după-amiaza aceea, Digby se duse În grădină să se plimbe puțin. Trecuseră cîteva zile de la vizita Annei Hilfe, iar el era nervos și nerăbdător ca un tinerel Îndrăgostit. Ar fi vrut să i se ofere un prilej de a dovedi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putea asemui cu nimic această Încăpere. Sanatoriul Îi apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe care se servea ceaiul de după-amiază și de un salonaș cu acuarele pe pereți, cu măsuțe joase, cu un mic pian, la care nu cînta nimeni, și cu un stăruitor parfum de apă de colonie; dar oare aceasta să fi fost viața adevărată, pe care orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În caz de nevoie“... Johns Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
visul lor, nici măcar să existe. Acum când trăim În lumină, Acum când trăim În imediata apropiere a luminii Iar lumina ne scaldă trupurile, Ne Învăluie trupurile Într-o aură de bucurie, Acuma când ne-am așezat chiar lângă râu, În după-amiezi nesfârșite, Acum când lumina din jurul trupurilor noastre a devenit palpabilă, Acum când am ajuns la destinație Și am lăsat În urmă universul separării, Universul mental al separării, Ca să ne scăldăm În bucuria imobilă și fecundă A unei noi legi, Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]