5,034 matches
-
Lefty se grăbește să iasă și se urcă În mașină, pe bancheta din spate. Noii parteneri de afaceri ai bunicului meu: pe scaunul din față stă Mabel Reese, de douăzeci și șase de ani, din Kentucky, cu ruj pe buze, emanând un miros de păr pârlit de la ondulatul de dimineață. ― În Paducah, Îi spune ea șoferului, e un tip surd care are un aparat de fotografiat. Merge În sus și-n jos pe malul râului și face poze. Să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare. Înăuntru Cadillacul era plușat și luminat discret, ca barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-ajuns numai să stai În mașină, de parcă acum, că era a noastră, puteam să uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se gândească bine Înainte să-și pună capul la mine În poală - În clasa a șaptea, când părul meu era lucios și nu sârmos, obrajii Încă netezi, mușchii nedezvoltați, și totuși, În mod invizibil și totuși inconfundabil, Începusem să eman un soi de masculinitate prin felul În care aruncam În sus și prindeam guma de șters, de exemplu, sau prin felul În care mă năpusteam În deserturile oamenilor cu lingurița, prin desimea sprâncenelor mele Împreunate sau prin dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
adus În grupa de literatură engleză a domnului da Silva. Eram un grup de numai cinci eleve și ne adunam În sera de la etajul al doilea. Plante agățătoare atârnau din tavanul de sticlă. Mai aproape de capetele noastre se Îngrămădeau mușcatele, emanând un miros undeva Între lemn-dulce și aluminiu. În afară de mine, mai erau Reetika, Tina, Joanne și Maxine Grossinger. Deși părinții noștri erau prieteni, n-o cunoșteam aproape deloc pe Maxine. N-avea treabă cu ceilalți copii de pe Middlesex. Întotdeauna exersa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a cules lumina rozalie care acum o Învăluia pe fată ca un fel de membrană. Se prea poate și ca soarele să nu fi făcut nimic din toate acestea, ci să fi fost o intensitate anume, o rază a sufletului emanând din ochii mei. ― Suntem În mijlocul orei, draga mea. ― Și eu trebuie să fiu În grupa asta, spuse fata, nefericită, și Întinse o foaie de hârtie. Domnul da Silva se uită la ea. ― Ești sigură că domnișoara Durrell vrea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
disperate. Obiectul era Încă prea tânără ca să se vadă efectele. Încă nu avea cearcăne sau unghii Îngălbenite. Dar sofisticata sete de distrugere era deja prezentă. Când te apropiai de ea, mirosea a fum. Avea stomacul făcut praf. Dar fața Îi emana În continuare Înfățișarea autumnală. Ochii de pisică de deasupra nasului cârn Îi erau vii, clipeau și Își orientau iar atenția spre gălăgia crescândă din fața scenei. ― Uite-i pe ai mei! strigă Maxine Grossinger. Se Întoarse spre noi și trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
albastru, am spus. Ai observat? ― Hm, da, a spus Jerome. Tot felul de epifenomene stranii. Oracolul din Delfi fusese o fată cam de vârsta mea. Toată ziulica stătea peste o gaură din pământ, omphalos, buricul pământului, respirând aburii petrochimici care emanau de dedesubt. O adolescentă virgină, Oracolul prevestea viitorul, vorbind În primele versuri rimate din istorie. De ce pomenesc de asta? Pentru că și Calliope era virgină În acea noapte (pentru Încă puțină vreme măcar). Și inhalase și ea, ca și Oracolul, halucinogene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Oracolul prevestea viitorul, vorbind În primele versuri rimate din istorie. De ce pomenesc de asta? Pentru că și Calliope era virgină În acea noapte (pentru Încă puțină vreme măcar). Și inhalase și ea, ca și Oracolul, halucinogene. Mlaștina dintre cedri, din afara cabanei, emana etilenă. Îmbrăcată nu cu o robă diafană, ci cu o salopetă, Calliope Începu să se simtă Într-adevăr ciudat. ― Mai vrei o bere? Întrebă Jerome. ― Da. Îmi Întinse o cutie aurie de Stroh’s. Am dus cutia Îmbrobonită la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi pătruns în mintea mea și i-ar fi deschis larg ferestrele. Deodată m-am simțit locuit, posedat, în mănușa goală de până atunci intrase o mână vie, puternică și fină, în stare să mângâie, să prindă, să scrie, să emane o aură de lumină albastră. Primul lucru pe care l-am făcut după trezirea aceea bruscă a fost să zâmbesc. Totul în jurul meu era diferit, pentru că eu eram altul. Povestirea lui Camus n-avea mai multă legătură cu ceea ce mi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de control asupra persoanei umane care i-o distra pe occidentali, dar pe care noi o știm bine: am avut emisiunea asta, zilnic, timp de patruzeci de ani), nu mai există, de fapt, vedete. VIP-ul este un demon mărunt emanat de medii din disperarea de a nu mai putea produce zei. OK, dacă așa stau lucrurile în entertainment, sânt ele oare altfel în lumea "serioasă", culturală, științifică etc? Cine sânt azi, idolii culturii romînești? Ei, aici legătura cu televiziunea e
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
73 East. Zâmbi din nou. Zâmbi și ea, pe jumătate dezarmată. Acum, că-i spusese că mama lui locuia la 10 minute distanță de ea, cum să-l mai provoace la o luptă crâncenă? Stătea acolo, lângă ea, surâzând. Deschis. Emanând căldură. Un surâs fermecător, de băiat rău; băiat rău care, de fapt, e bun. Îl plăcea. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva Îi subestimase „partea Întunecată“. De unde știa ea prin ce trecuse ca să ajungă sus? Ce drept avea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
puteau atinge. Era departe de-a fi cel mai arătos bărbat din câți Întâlnise; cu siguranță era mai În vârstă decât toți foștii ei iubiți, dar În același timp era mai bărbat, mai plin de viață decât oricare dintre ei. Emana căldură și farmec prin toți porii, inundase rulota și distrusese ordinea lui Kitty, care nu trebuia să se Îndrăgostească de un bărbat căsătorit, de pe coasta greșită. De fapt, ea ar fi trebuit să fie acum la 5 000 și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
colaborare cu lucrătorii introduse În butoiul cu apă câteva kilograme de „Sare de lămâie”, câțiva bulgări de „Sodă caustică”, aproximativ cinci-șase litri de soluție albastru-maroniu ca În final să completeze compoziția chimică cu zece kilograme de „Pudră de oase” ce emana un miros plăcut având totuși o incertă culoare!! Puse În funcție pompa centrifugă cu ajutorul căreia apa și produsele chimice fură bine amestecate timp de cicsprezece minute, după care un lucrător cu un special termometru Îi probă gradul de tărie uitându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urechi dintr-o franzelă lungă de un sfert de metru, ce era burdușită În interior cu te miri ce,Cașaval, șuncă, salam din mai multe categorii, mușhi țigănesc, câteva frunze de salată iar În final, costițâ prăjită la flacără ce emana un miros apetisant de o așa manieră Încât, o femeie Însărcinată putea avorta pe loc dacă nu-i ofereai de poftă o mică mușcătură. Îmi zice: „Tony, ai grije, În curând ve-i rămâne fără lucrători....” De ce...? l-am Întrebat eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Câteva secunde mai târziu, apăru În fața clădirii câteva mașini extrem de luxoase din care Își făcură apariția Secretarul comunist Însoțit de gașca lui de nemernici, intrând În curtea clădirii. Acesta proaspăt bărbierit, pleznind de grăsime - desigur bine hrănit din munca altora - emana un plăcut miros de parfum franțuzesc, desigur procurat de la magazinele cu vânzare În valută occidentală, roti privirea interesându-se de mersul lucrărilor. Tony Pavone Îi făcu semn Șefului de Șantier s’o zbughească, prea târziu Însă, se auziră strigați. Șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
kilometri, pe o căldură și un soare ce cădea perpendicular direct pe suprafața superioară a corpului omenesc În mișcare, provocând o sete greu suportabilă. La o răspântie de drumuri În apropierea stației de autobus, se afla restaurantul „Doi Cocoși”, de unde emana un teribil miros de pastramă de oaie la grătar și unde se presupunea halbele pline cu bere aburindă...!! Toată lumea Înghițea În sec, inclusiv Șeful Șantierului care nu mai băuse de ieri. Îi făcu semn lui Tony Pavone să se apropie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferi posibilitate de-a fi refuzat. Oftând prelung, dădu la iveală câteva sticle de băuturi din import cumpărate la bursa neagră pe care cu iuțeală le introduse În sertarul Întredeschis al biroului urmate de câteva originale pungi de cafea ce emanau un miros suficient de plăcut, motivând. „Am o sarcină de partid „Ultra Secretă” minți el din nou. Coborând vocea se aplecă la urechea directorului, șopptindu-i. Acest material urmează să fie Întrebuițat la Rampa de lansare a rachetelor nucleare ce se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dictatorului țării și urma să-l semneze curând...!! Abea spre seară Tony Pavone realiză lăcomia: mâncase fără control. Constată cu stupefacție În momentul când năvăli În W.C.-ul camerei cu evidente crampe stomacale În timp ce diaria se dezlănțui cu teribile pocnituri emanând un miros axfisiant ce-i provocă pe ce-i care fumau cocoțați pe fereastră și În alte poziții nu tocmai confortabile să-l gratifice cu tot felul de Înjurături și insulte unele mai grosolane, mai sofistificate decât celelalte...! Nimeni nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe o căldură ucigătoare, m-am Îndreptat către stația tramvaiului să merg direct acasă, când colo ce să vezi...? Pe trotuar, chiar În stația de tramvai unul din ei Într-o baltă de vermuth vomitat zăcea cu fața În jos emanând și un miros de materii fecale, desigur stomacul lui supra saturat respinsese sinuciderea prin comă alcolică...!” „Incredibil...!” „Mai curios. Celălalt bețivan, dincolo de stație, pe semne căutase umbra, ca un păianjen se agățase de jedera bine Înfiptă În zidul Vamei Poștei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Proprietarul Biroului - Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă de oțel pe care erau Înfipte pînă la vîrf un morman burtos de chitanțe, brațele strălucitoare ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de seriozitate și demnitate pe care, date fiind circumstanțele vieții mele de pînă atunci, le-am găsit absolut irezistibile. Această fantă din tavan, În forma unui C de la Confidențial, a devenit unul dintre locurile mele preferate. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
alee, fundul ei mi-a ocupat Întreg cîmpul vizual, mi-a invadat conștiința și m-a Împiedicat să mă mai gîndesc la altceva, inclusiv la mîncare și la pericole. Cred că vă pot explica destul de limpede situația, acea putere irezistibilă emanată de parfumul ei. Doar puțin a lipsit ca să nu sar pe ea ca un dement. Mi-am Închipuit cum o să sar pe ea venind din spate și o să-mi Înfig incisivii În blana gîtului ei, În timp ce ea Își curbează spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana fericire, care umplea camera, era palpabilă și o puteam inhala și eu. După ce Îngrămădea patru sau cinci asemenea lucruri În debara și le făcea ca noi, le Încărca pe toate În căruciorul roșu și le ducea undeva. Am aflat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură de Înțelesuri și totuși era imposibil să deslușești fie și un singur cuvînt. Murmura chiar și cînd nu stătea la masă și scria. De fapt, În afară de cazul În care vorbea efectiv cu cineva, murmura tot timpul. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
coapte, nasul mic, puțin cârn, buze frumoase, bărbia energică, iar fruntea albă, înaltă și boltită. Părul, de culoarea abanosului, îl purta strâns pe ceafă, legat într-un coc mare și greu. Avea brațe puternice și mâini delicate.Intreaga-i făptură emana o sănătate robustă. mistică. Nu numai că era foarte frumoasă, dar avea și un mare farmec, care atrăgea privirile, deși nu făcea nimic pentru asta. Foarte simplu îmbrăcată, cu un aer delicat, ferindu- se de a atrage atenția, în mod
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îmbrace, lucru pe care domnul îl uitase, se pare) - afară e foarte frig, „ninge în toată Irlanda“... Frigul năvălește afară din cutele și pliurile paltonului lui Gabriel. Stop. Frigul năvălește din pliurile și cutele... Își amintește cineva de mireasma fină emanată de Cicikov, acel vierme Michelin? Mai departe. Primul incident. O vorbă-n vânt aruncată de Gabriel slujnicei Lily (cea care, de altfel, îi și luase paltonul de pe umeri, singura martoră a aromei sale pline de prospețime) o trimite pe aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]