6,312 matches
-
sensuri extrem de simple ale lucrurilor din jur, într-o filosofie practică pe care Nadj o apropie foarte mult de o lecție de uimire. Fiecare element care apare în spectacol, puțin inovativ la nivelul conceptului de mișcare, dar foarte coerent cu estetica lui Josef Nadj, e o sursă de mirare condimentată cu mult umor. Nadj lasă mișcarea să parcurgă drumul de la orizontalul tăcut la verticalul îndrăcit. Mi-a luat-o nasul razna Nasul a fugit. A luat-o la sănătoasa de pe fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
morfo-statice Tipul zvelt, longilin, cu membre lungi și subțiri, trunchi alungit și torace strâmt. Atitudinea sa este mereu variabilă, dar întotdeauna expresivă și grațioasă, emanând farmec și eleganță, niciodată rigidă, ci întotdeauna în poziția care-i pune optim în valoare estetica, cu cel mai mic efort. Suplețea este caracteristica lui esențială. Antebrațul și brațul în hiperextensie, sunt întotdeauna rectilinii, gamba și coapsa la fel. Arcadele dentare sunt perfect suprapuse, dar bolta palatină este întotdeauna ogivală. Caractere dinamice Dominanța mișcărilor sale este
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
puiul sau puișorul, cînd Pimperlicul <footnote Pimperlic devine și numele conspirativ al lui Vania. footnote> , cînd zărghitul („Pimperlicule dragă! Puiul mamei! Dragul mamei!“ ‹2, 32›). Apariția numelui Ion, în loc de Vania, este neconvingătoare în prima parte din punctul de vedere al esteticii romanului. Ține mai mult de dorința autorului de a marca schimbări în conștiința personajului. În condițiile în care limba rusă era singura limbă folosită de elevii gimnaziști, este greu de crezut că, încă din prima zi de școală, „în prima
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a genomului uman, în 2000. Amprentele majore ale biofilosofiei sunt atenția spre neuroștiințe, prin abordarea vieții ca un proces fizico-biochimic natural al organismului uman. Biologia încearcă să dea răspuns problemelor fundamentale ale vieții și trage concluzii filosofice în domeniile eticii, esteticii, epistemologiei și antropologiei. 5 Thomas Samuel Kuhn (1922-1996), fizician, istoric și filosof al științelor, publică, în 1962, cartea The Structure of Scientific Revolutions, în care introduce noțiunea de "schimbare paradigmatică" (paradigm shift). El susține că progresul în știință nu este
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
der Form in der Dichtkunst, în Vierteljahrschrift fur wissenschaftliche Philosophic, XXI (1897), pp. 283-306, XXII (1898), pp. 96-114 (o aplicare a noțiunii de pură vizibilitate la literatură); Benedetto Croce, La teoria dell'arte come pura visibilită, în Nuovi saggi di estetica, Bari, 1920, pp. 239-354. 8. Theodor A. Meyer, Das Stilgesetz der Poesie, Leipzig, 1901. 9. Pentru cărțile pe care se bazează această discuție, vezi bibliografia capitolului de față. Capitolul 3 Funcția literaturii 1. Horațiu (în Ars poetica, versurile 333-344) distinge
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Form des Schaffens, în Donum Natalicium Schrijnen, Nijmegen, Utrecht, 1929, pp. 900-913. Acest eseu pare să exagereze deosebirea dintre literatura populară și literatura cultă. 7. Cf. bibliografia capitolului de față. 8. Cf. Benedetto Croce, La letteratura comparata, în Problemi di Estetica, Bari, 1910, pp. 73-79 ; acest studiu a fost scris cu prilejul apariției primului număr al efemerei reviste Journal of Comparatire Literature, publicată de George Woodberry, la New York, în 1903; Vezi R. Wellek, The Crisis of Comparative Literature, în Comparative Literature
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
of the History of Ideas, I (1940), pp. 369-374. 3. Cu privire la De Bonald, vezi Horatio Smith, Relativism in Bonald's Literary Doctrine, în Modern Philology, XXXII (1934), pp. 193-210; B. Croce, La letteratura come "espressione della societâ, în Problemi di estetica, Bari, 1910, pp. 56-60. 4. Introducerea la Histoire de la litterature anglaise (1863): "Si elles fournissent des documents, c'est qu'elles sont des monuments', p. XLVII, Vol. I al ediției a Il-a, Paris, 1866 [în românește Hippolyte Taine, Pagini
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
ihre Funktionen im dramatischen Werk, Bonn, 1936. 21. George Saintsbury, A History of English Prosody, 3 vol., 1906, 10 ; A History of English Prose Rhythm, Edinburg, 1912. 22. Benedetto Croce, Storia di temi e storia letteraria, în culegerea Pro-blerni di Estetica, Bari, 1910, pp. 80-93. 23. De pildă, Andre Jolles, Einfache Formen, Halle, 1930 ; A. N. Vese-lovski, Istoriceskaia poetika, Leningrad, 1940 (scrieri alese datînd, în parte, din deceniul 1870-1880, publicate sub îngrijirea lui V. M. Jirmunski) ; J. Jarcho, Organische Struktur des
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Ion Rotaru, Eminescu și poezia populară, București, 1965) ; Mircea Eliade, Comentarii la "Meșterul Manole", București, 1943 ; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1947, idem, Balada populară rn-m'~nd, București, 1966 ; C. I. Gtilian, Sensul vieții in folclorul românesc, București, 1957 ; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965 ; Mihai Pop, îndreptar pentru culegerea folclorului, București, 1967, ea și capitolul despre folclor in Istoria literaturii romane, voi. I, București, 1962. Dintre lucrările bibliografice menționăm : C. T. Niculescu-Varone, Bibliografia poeziei noastre populare 1330-1935, București, 1936 ; Ion Breazu, Folclorul
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
a indica cum pot fi detectate nuanțele particulare ale aliajului interior, diferențiatoare pentru artiștii existenți concret, este totuși prima si aproape singura încercare românească de psihologie a creației. Unele aspecte au fost abordate și de Tudor Vianu, dar într-o Estetică generală, care depășea de fapt domeniul psihologiei. Este interesant de subliniat că activitatea ulterioară în estetică a lui Liviu Rusu a înregistrat si alte rezultate marcante, dar în alte direcții de cercetare (d notele de la cap. 11 (c) și de la
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
este totuși prima si aproape singura încercare românească de psihologie a creației. Unele aspecte au fost abordate și de Tudor Vianu, dar într-o Estetică generală, care depășea de fapt domeniul psihologiei. Este interesant de subliniat că activitatea ulterioară în estetică a lui Liviu Rusu a înregistrat si alte rezultate marcante, dar în alte direcții de cercetare (d notele de la cap. 11 (c) și de la cap. 12 (c). Pentru lucrările de istorie literară si circulație a ideilor, ea și folcloristică ale
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
ecourilor stîrnite de unele idei filozofice, în ansamblul unei literaturi, citez Influența lui Hegel in cultura română, București, 1933, de Tudor Vianu. (c) p. 168. Este exact unul dintre principiile conducătoare ale criticii lui G. Călinescu, exprimat în Principii de estetică, București, 1939, dar mai ales în Opera lui Eminescu, 5 vol., București, 1935-1936, și Istoria literaturii române (cap. despre Goga, între multe altele, unde se analizează cu finețe "transformarea" unor idei politice în mituri naționale si general umane). Capitolul 11
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
și Servien descoperă o tehnică de analiză a ritmului în proză, extrem de suplă și adecvată. (Pentru o aplicație recentă, cf. Mihaela Mancaș, Ritmul prozei lui D. Anghel, în Studii de poetică și stilistică, București, 1966.) Adevăratul obiect de studiu al esteticii este, atunci, traducerea unor propoziții L în propoziții S, observație magistrală, oare deschide drumul tuturor cercetărilor moderne formalizante. Din moment ce admitem limbaje diferite, ou semne si structuri diferite, transcrierea unui text liric într-o secvență de simboluri matematice (dacă este corectă
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
într-o secvență de simboluri matematice (dacă este corectă), devine perfect justificată. Servien imaginează un elector care se exprimă în termeni L și un observator, care se exprimă în termeni S, pe care-i confruntă în experimente, altă inovație în estetică. Electorul alege mai multe texte poetice pentru că "îi plac", dar nu poate explica de oe. Observatorul analizează textele și descoperă structuri similare, oferind, deci, propozițiile S care explică "opțiunile" L. De obicei, aceste structuri sînt de natură ritmică și formalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
oferind, deci, propozițiile S care explică "opțiunile" L. De obicei, aceste structuri sînt de natură ritmică și formalizarea lor matematică este posibilă. Opțiunea fiind însă esența creației lirice (în limbaj), metoda lui Servien are meritul de a arunca balastul categoriilor esteticii normative și de a aborda direct structura operei, ajungînd la rezultate obiective și comparabile. Cred că nu greșesc afirmînd că Pius Servien este gînditorul român cel mai original în estetică, deși aria cercetărilor lui este, relativ, mică. Matyla Ghyka aplică
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
metoda lui Servien are meritul de a arunca balastul categoriilor esteticii normative și de a aborda direct structura operei, ajungînd la rezultate obiective și comparabile. Cred că nu greșesc afirmînd că Pius Servien este gînditorul român cel mai original în estetică, deși aria cercetărilor lui este, relativ, mică. Matyla Ghyka aplică unele sugestii ale lui Servien, dar într-o direcție proprie, în cîteva din volumele lui (Esthetique des proportions dans la nature et dans Ies arts, ed. a IlI-a, Parts
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
adevăr, admirația și prețuirea lui Valery pentru cei doi esteticieni de origine română este pe deplin justificată. (b) p. ISI. Pornind de la studiile de morfologie a culturii, de la lucrările lui WBlffin, Spengler, Worringer sau Frobenius, Lucian Blaga a dezvoltat o estetică proprie, sinteză de teorie a cunoașterii și înaltă poezie lirică. Pentru ceea ce ne interesează aici reținem Filozofia stilului (București, 1924) și Trilogia culturii (București, 1944) alcătuită din volumele Orizont și stil (1936), Spațiul mioritic (1936) și Geneza metaforei și sensul
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
și clasificările esteticienilor germani discutați de Wellek și Warren, fiindu-le un demn egal. (c) p. 183. Greu de clasificat printre teoriile discutate în acest capitol (de aceea o semnalez abia alei), este, prin vastitatea dar și echilibrul ei" armonios, Estetica (2 vol., București, 1934-1936) lui Tudor Vianu, cea mai cuprinzătoare încercare românească în acest domeniu. T. Vianu pleacă de la o diferențiere strictă a autorului (procesul de creație), a operei si a contemplației, pentru a le analiza succesiv, unind în permanență
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
posibilă și armonioasă, cumpănită și imparțială. In Logica frumosului (Cluj, 1946) Li viu Rusu afirmă existența obiectivă a frumosului, dialectica și unitatea lui internă, sinteză unică între obiectiv si subiectiv, rațiune si sentiment etc. Al. Dima în Gîndirea românească în estetică, Sibiu, 1943, și mai ales Domeniul esteticii, București, 1947, prezintă probleme estetice din sfera naturii, civilizației si a artei, valorile si categoriile estetice (tragicul, sublimul etc.), precum și unele probleme ale creației, contemplării si structurii 'operei. O altă lucrare, de valoare
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Logica frumosului (Cluj, 1946) Li viu Rusu afirmă existența obiectivă a frumosului, dialectica și unitatea lui internă, sinteză unică între obiectiv si subiectiv, rațiune si sentiment etc. Al. Dima în Gîndirea românească în estetică, Sibiu, 1943, și mai ales Domeniul esteticii, București, 1947, prezintă probleme estetice din sfera naturii, civilizației si a artei, valorile si categoriile estetice (tragicul, sublimul etc.), precum și unele probleme ale creației, contemplării si structurii 'operei. O altă lucrare, de valoare ceva mai redusă, este Viața estetică, 2
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
principii logice metodologice, dar nu în sensul reducerii analizei operei literare, la cercetarea... fonemelor constitutive. (c) p. 209. Dintre lucrările românești de teorie literară, două se apropie, relativ și în moduri diferite, de concepția operei ca structură. Liviu Rusu, prin Estetica poeziei lirice, Cluj, 1937, ed. a Il-a, București, 1944, marchează unul dintre primele ecouri europene la lucrările lui Oskar Walzel, 1923 (mai ales) și Roman Ingarden, 1931. L. Rusu consideră necesară analiza "constituției intrinseci" â operei, nu filiațiile ei
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
și P. P. Negulescu (Psihologia stilului, 1896), Petre Haneș este primul care, în Dezvoltarea limbii literare române, 1904, abordează lingvistic stilul, analizînd limba principalilor scriitori de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea pînă în epoca marilor clasici. In cursul său de estetică literară, din 1925-1926, Ibrăileanu rezervă cîteva capitole stilului, tropilor și versificației, pe care le urmărește în poezia lui Eminescu, în analiza poemului Pe Ungă plopii fără soț și în articolul Eminescu. Note asupra versului (cuprinse în volumul Studii literare, 1930
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Walzel și explicitate în Cercetarea Stilului (în Problemele de stil și artă literară, București, 1955) și Stilistica literară si lingvistică (în Problemele metaforei și alte studii de stilistică, București, 1957). Se definește acum stilistica drept o disciplină de intersecție, între estetică, istoria literaturii și lingvistică. Ca și în cazul literaturii comparate, Vianu a ilustrat practic toate tipurile de studii ale stilisticii : de perspectivă teoretică (Din problemele limbii literare române a sec. al XIX-lea), analiză monografică (Epitetul eminescian, N. Bălcesca, artist
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
G. Ibrăileanu, București, 1955, Al. Piru, G. Ibrăileanu, București, 1967), dar și de eseurile lui M. Ralea (Scrieri din trecut. In literatură, București, 1963) și, în general, de direcția critică a Vieții românești. Față de această orientare se va delimita cea "estetică", bazată pe postulatul autonomiei esteticului, de etic, etnic, sau politic, începînd cu Titu Maiorescu (Critice, Iași, 1874 ; ediție amplificată, 3 vol., București, 1892-1893; București, 1966) si continuînd ou Eugen Lovinescu, (Istoria literaturii române contemporane, 6 vol., 1926-1929, Istoria civilizației române
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
economice, precum face prima direcție critica menționată, ci fenomenului etnic. Atît în veacul trecut cît și în veacul nostru este caracteristică deci pentru cultura română această continuitate, în forme istorice si literare diferite, a opoziției dintre critica "sociologică" și cea "estetică". In forme diferite, dihotomia persistă în critica actuală, cind, depășindu-se erorile unui "sociologism vulgar", manifestare extremă și simplificatoare a unui interes sociologic mai vechi, se caută, mai ales de către unii critici din generația tînără (N. Manolescu, E. Simion, Matei
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]