4,693 matches
-
Am vizitat Universitatea, Grădina Copoului, Biserica Trei Ierarhi. Cerul se înseninase și un amurg de toamnă târzie cobora peste orașul poleit de soarele palid. Până departe împrejur se vedeau toate dealurile Iașului. Lumina roșiatică a apusului se împreuna cu trecutul evocărilor istorice, și se arunca în forma unui lințoliu peste prezentul întunecat. În colțuri de suflete nevoiașe pătrundea o rază de lumină și nădejde: era Mișcarea Legionară. în seara aceea am plecat spre București. La Făgăraș De Crăciunul anului 1929 am
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Mai semnează critică literară Radu Dragnea, P. Locusteanu, C. Banu, Ion Pillat, Pompiliu Eliade, G. Bogdan-Duică. Sunt inserate numeroase interviuri cu scriitori, oameni de cultură, politicieni. Se dedică numere speciale lui I.L. Caragiale, Ion Creangă, Mihai Eminescu. Se publică medalioane, evocări, necrologuri, impresii de călătorie, reportaje, articole despre literatura universală (P. Locusteanu, C.Sp. Hasnaș, I. Foti). În atenția comentatorilor de literatură străină intră Paul Claudel, August Strindberg, Walt Whitman, Rabindranath Tagore, Vladimir Maiakovski ș.a. Traducerile sunt semnate de G. Coșbuc
FLACARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
un aparent neorealism, de sugestia sau de implozia unui metaforism agresiv, într-un discurs care mimează poezia cotidianului. Temele fundamentale rămân moartea și memoria. Poetul, „arheolog înrăit”, caută în morminte viața celor dispăruți și dă de propriul trup (Poșeta veche); evocarea se amestecă ambiguu cu retrăirea traumelor (pierderea părinților, a prietenilor), jocul devine realitate, călătoria în timp o nouă înmormântare, iar „povestea” capătă accente tragice, sfâșietoare (Cinematografele copilăriei, Peisaj cu lupi, Dia-bolein, Vita etc.). Multe dintre poemele care proiectează drama morților
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
deosebește de Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie la trăirile proprii. El își construiește jurnalul având în minte modele și țintește, concomitent, intrarea în literatură. Deocamdată este în posesia unei maniere de literaturizare și alternează notația documentară cu evocări avântate, emfatice, așternând tenace și o sumedenie de istorii romanțioase. Monumentul domenicanilor dupe colina Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte fragmente ale memorialului, reluate
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1956 este membru al Asociației Scriitorilor din Iași, dar debutează editorial abia în 1981, cu volumul de publicistică Intersecții spirituale. În volumul de versuri Pe o rază de soare (1983) există un exces de cromatism, prilejuit de o prea insistentă evocare a anotimpurilor, iar avântul imaginativ este frânat de stângăcii evidente. Sunete și culori (1984), mixaj de sorescianism, stănescianism și suprarealism, este cea mai bine realizată dintre cărțile de poezie ale lui F. Punând în valoare sinestezii de tip modern, eul
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
Agoniile florale, „înfloririle negre”, avatarurile, peisajele acuzând o boală secretă acoperă un lirism minor, nutrit de o pasiune refulată în sfială și în prematură resemnare. Oprirea la câteva figuri simbolice (Ofelia, Sulamita, Don Juan) nu aduce note inedite, în schimb evocarea Luizei de la Vallière și a Sfântului Francisc din Assisi dezvăluie un fior de autentică pietate. Poeziile de după 1923 dovedesc o mai sigură stăpânire a mijloacelor de expresie și un lirism în aceeași gamă, dar cu un plus de substanță. Lirice
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
moral și estetic a rămas. D. a plătit pentru el cu 42 de ani de exil. În 1952, începe să tipărească fragmente din alt roman, Pasărea furtunii, cu un conflict și în stilul realismului socialist, dominant atunci. Câteva pagini de evocare rămân. Are o intensă activitate publicistică în revistele vremii, unde justifică ideologia regimului comunist și tezele lui privitoare la literatură. Pasărea furtunii apare, în volum, în 1954. Tot acum, D. publică volumul de articole Despre viață și cărți (cu însemnări
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
încâlcită a vieții”. Privirea retrospectivă cuprinde imaginile Târgoviștei patriarhale cu castani, ale crâșmelor cu cântece țigănești vechi ca și vinul. Panorama portuară din Tulcea pare reîntâlnită, după decenii, într-o călătorie. Drama deportării și a morților din lagărul transnistrean întrerupe evocarea universului familial, din care poetul a fost smuls cu brutalitate, prin imagini sumbre, puternice. Cu toate că versurile exprimă sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor și a livezilor, există aici sfâșieri israeliene, meditații despre alterarea timpului și a vieții înseși, despre dispariția
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
din Tulcea pare reîntâlnită, după decenii, într-o călătorie. Drama deportării și a morților din lagărul transnistrean întrerupe evocarea universului familial, din care poetul a fost smuls cu brutalitate, prin imagini sumbre, puternice. Cu toate că versurile exprimă sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor și a livezilor, există aici sfâșieri israeliene, meditații despre alterarea timpului și a vieții înseși, despre dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
finalul e previzibil. După 1948, producția lui D. scade estetic, pe de o parte, fiindcă scriitorul încearcă să se plieze exigențelor oficiale politico-propagandiste ale regimului, pe de altă parte, pentru că ține să-și diversifice paleta, iar în registrele nou abordate (evocarea pitorească și sfătoasă, fantasticul, straniul) eșuează. Verbozitatea se accentuează, incisivitatea scade, textele sunt fără poantă ori cu poantă slabă. Scriitorul rămâne interesant și lizibil în posteritate mai ales prin primele două volume. E notabil și rolul său de editor al
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
Petőfi, imaginea pe care și-a format-o cititorul maghiar despre Eminescu, Tragedia omului de Imre Madách în tălmăcirea lui Octavian Goga, opera lui Ady Endre și literele române, corespondențele poeziei lui Arany János cu poporanismul românesc. Volumul mai cuprinde evocarea unor personalități, lucrări și publicații care au jucat un rol însemnat în cercetarea și susținerea legăturilor cultural-spirituale româno-maghiare (Ács Károly, Bitay Árpád, Ion Chinezu, Kakassy Endre, revista clujeană „Cultura” din 1924, „Familia” din Oradea). Studiile deschid perspective noi asupra problemei
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
accent pe tragedia conflictelor etnice din Transilvania de după Unirea din 1918, apar, agrementate cu episoade amoroase, în cea dintâi carte, Dragomir valahul (1927). Povestea fantezistă a unei nefericite aristocrate ruse urmărită de bolșevici în România prilejuiește autorului și o superficială evocare a societății rusești înainte și după revoluție (Zvetlana, 1930). Animat de vagi intenții etice, romancierul imaginează întâmplări care să dezvăluie realități sociale și morale susceptibile de critică. Dar drama unei tinere provinciale, prinsă în vârtejul desfrâului din marele oraș, este
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
oarecare grație în epicul celor trei volume ale romanului Iubim (1942- 1943). Aici, dragostea ca trăire spirituală, ca lege a combinării armonioase a elementelor apare drept singurul reper ce poate da sens și autenticitate într-o lume în continuă decădere. Evocările vremurilor de altădată, descrierile urbei și imaginea naturii au o vagă și desuetă poezie moldovenească, palidă imitație după M. Sadoveanu și frații Teodoreanu. În ciuda digresiunilor și prolixității, a fragilității suportului epic, textul are oarecare pregnanță, un umor moderat, un ton
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
de oarecare lirism și vervă și vădesc o anume ușurință a versificației - drept care autorul le menține în culegerile sale până la cea din 1980. Semnele de înnoire apar timid și pot fi identificate începând cu Ceva mai greu (1958). Remarcabilă este evocarea copilăriei, vârstă a inocenței, dar și a unei înțelepciuni din perspectiva căreia sunt sancționate faptele celor maturi. Există apoi o poezie a vetustului, a lucrurilor defuncte, a căror evocare alcătuiește un „memorial al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă poezia podurilor
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
pot fi identificate începând cu Ceva mai greu (1958). Remarcabilă este evocarea copilăriei, vârstă a inocenței, dar și a unei înțelepciuni din perspectiva căreia sunt sancționate faptele celor maturi. Există apoi o poezie a vetustului, a lucrurilor defuncte, a căror evocare alcătuiește un „memorial al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă poezia podurilor cu amintiri, a vechiturior, a fanteziilor adolescentine (Inima din cufăr), misterul străzilor «interzise», pe care copilul circulă cu un delicios sentiment de inconformism și de spaimă (Ulița vrăjită), miracolele
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
nu puteau, desigur, să lipsească. În tușe repezi, sunt creionate portretele unora Dintre cei răposați (Paul Verlaine, V. Alecsandri, I.L.Caragiale ș.a.). Sunt, între lacrimă și surâs, miniaturi în care se exteriorizează un anume complex afectiv. „Anecdotele”, de fapt mărunte evocări, au câteodată haz, mai mult în orice caz decât „snoavele”, niște „mucalituri” cam nesărate. Înzestrat cu bun gust, D. e un intuitiv care își valorifică în speculații pertinente o experiență trecută prin lecturi. Din cronicile lui dramatice, ca și din
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
a Antichității grecești într-o noapte”, în pagini de autentică poezie. După 1933, prozatorul va mai da câteva povestiri satirice, o nuvelă, Boresele din peșteră, în care mediul tradițional al satului de munte este bine surprins, și două nuvele istorice, Evocare și A doua întâlnire, ambele de o artă superioară. Personalitate contradictorie, D. a lăsat o operă inegală, din care totuși rezistă o parte însemnată. Critica d-lui N. Davidescu evoluează în cercul unor preocupări moderniste; cu tot excesul firesc unui
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
vremii”, „Cuget moldovenesc”, „Minerva”, „Peninsula Balcanică”, „Săgetătorul”, „Porunca vremii”, „Vremea”, „Vremea școlii”. Începând din 1935 D. tipărește o serie de cărți în care probează calități incontestabile de analist politic și de portretist. Galeria oamenilor politici (1935) este o culegere de evocări de tip superior, bazate pe o documentare remarcabilă, în care faptul istoric își clarifică semnificațiile prin raportarea la acțiunile unor mari personalități. Personajele acestei diorame sui-generis, Take Ionescu, I. I. C. Brătianu, C. Stere, N. Iorga, Iuliu Maniu sau Regele Ferdinand
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
U. Soricu, N. Caratană, Virgiliu Cuffa, C. Scrima, Gh. Perdichi, Zicu Araia, N. Rădulescu-Niger, C. Constante, cu proza - Dimitrie Cuclin, I.C. Vissarion. Se publică articole diverse, precum Scrierile politice ale lui Eminescu (1937), Centenarul lui Titu Maiorescu (1940), portrete și evocări închinate lui O. Goga, I. U. Soricu, Ov. Densusianu. Un loc important îl ocupă textele despre limba, cultura și tradițiile românilor sud-dunăreni, precum Poezia populară la macedoromâni (Nuși Tulliu), Românii macedoneni și colonizarea (Spiru Bojgoli), Pentru cine și alături de cine
DIMANDAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286770_a_288099]
-
alcătui o cronică a acestei celebre familii care a dat cinci scriitori. Accentul cade pe mărturisirile obținute de la urmași ai familiei, de la notabilități ale orașului, chiar de la oameni modești. Sunt aduse date necunoscute sau mai puțin cunoscute, care concură la evocarea epocii, a ambianței, a casei Lovineștilor. Un capitol substanțial este acela privindu-i pe Profira și pe Vasile T. Lovinescu, părinții criticului, și reconstituind atmosfera din sobra familie din strada Sucevei a Fălticenilor. Vasile T. Lovinescu, pe lângă darurile de pedagog
DIMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
memoriale la Fălticeni, extinde cercetarea urmărind destine ale unor personalități ca Mihail Sadoveanu, Anton Holban, Artur Gorovei, Virgil Tempeanu, Aurel George Stino, Nicolae Labiș ș.a. Edițiile Simion Florea Marian și corespondenții săi (1991) și Simion Florea Marian în amintiri, mărturii, evocări (1997) relevă, pe de o parte, universul preocupărilor etnologului bucovinean și, pe de alta, prețuirea de care s-a bucurat din partea a numeroși contemporani ai săi. SCRIERI: Știința în Bucovina. Ghid biobibliografic (în colaborare), II-III, Suceava, 1983-1984; Pagini bucovinene (1982-1986
DIMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
2001; Orașul muzelor (Case și locuri memoriale la Fălticeni), îngr. Constantin Severin, pref. Constantin Ciopraga, Suceava, 2002. Ediții: Simion Florea Marian și corespondenții săi, pref. Iordan Datcu, București, 1991 (în colaborare cu Petru Froicu); Simion Florea Marian în amintiri, mărturii, evocări, Suceava, 1997. Repere bibliografice: Emil Satco, „Lovineștii” - o excelentă carte de Eugen Dimitriu, „Monitorul de Suceava”, 2001, 26 martie; Iordan Datcu, Pagini biografice despre Lovinești, ALA, 2001, 592; Ion Beldeanu, Privind dincolo de vreme, CL, 2002, 12; Gheorghe Giurcă, „Orașul muzelor
DIMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
500 ani până în zilele noastre (1857) e aceea a clasei sale, optică tendențioasă, fără ca autorul să fie un om de rea-credință. Acest cronicar întârziat e un spirit conservator, atașat de legea și de obiceiurile din vechime. Istoria Moldovei începe, în evocarea lui, cu descălecatul și se continuă, după o prezentare generală a provinciei și a originii locuitorilor, cu firea și obiceiurile lor, cu o recapitulare a domnitorilor, de la Dragoș Vodă până la Grigore Al. Ghica. Alte evenimente care își găsesc loc în
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
găsesc loc în cronică sunt războiul ruso-turc (1768-1774), luarea Bucovinei, ocupația rusească din 1806-1812, zilele de „zaveră” (1821), revoluția de la 1848. Câtă vreme se bizuie doar pe scrisa altora (Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir, Dionisie Fotino ș.a.), expunerea e austeră. Când evocarea se apropie de vremea sa, stilul se însuflețește, prinde culoare. Nostalgia trecutului se desprinde din cronica lui D., conștient totuși de neajunsurile vechiului regim, pe care le pune însă, în mare parte, pe seama „streinizmului”, condamnând „stăpânirea grecilor”. El are destulă
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
preponderentă. Faptele sunt folosite ca argumente în demonstrația clar antisovietică a autorului, oamenii sunt definiți prin caracterizări oscilând între fișă de stare civilă și anecdotă, prin aprecieri incisive, prin portrete trasate nervos, uneori caricatural. Sunt surprinse cu relevabilă forță de evocare imaginea coșmaresc-apocaliptică a dezagregării unei societăți, procesul de compromitere a noțiunilor elementare de civilizație, proliferarea violenței, jafului și imposturii, instaurarea unei pseudoordini întemeiate pe delațiune, abuz, corupție, declarativism calp. Este etalată o paradă a principalilor plenipotenți, de la Lenin și Troțki
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]