4,693 matches
-
un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.) întro durată indeterminată./ Valoarea stilistică este cea descriptiv evocativă, cu rol de accentuare a viziunii subiective, imprimând evocării actului creator o perspectivă progresivă și un caracter dinamic. 8. Fragmentul citat aparține genului epic. O primă trăsătură ilustrată este prezența instanțelor comunicării narative - narator și personaje. Astfel, în fragmentul citat, se evidențiază prezența unui naratorpersonaj (narator homodiegetic, desemnat în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
gelozie. „Monografia“ acestor sentimente este surprinsă în episoade narative din Cartea întâia, reconstituite prin fluxul memoriei. Astfel, episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub zodia Erosului ca suferință. Evocarea nopții de 15 februarie, când, întors de la Azuga, nuși găsește soția acasă, urmată de o despărțire torturantă și de împăcarea fragilă (cap. 5, Între oglinzi paralele), redeschide răni dureroase în sufletul lui Ștefan. Este reliefat astfel un spirit dilematic și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Prin excelență marcă a narativității, timpul imperfect al verbelor contribuie la ex pre sivitatea epică prin forța evocatoare și prin surprinderea unor acțiuni trecute, în desfășurare. De exemplu, valoarea expresivă a majorității verbelor la imperfect din fragmentul selectat rezidă în evocarea prezenței lui Ann și în relatarea acțiunilor, marcate de incertitudini, ale protagonistului. 8. Principalele trăsături ale genului epic sunt: prezența instanțelor comunicării narative (narator și personaje), utilizarea narațiunii ca mod specific de expunere, existența unui conflict, desfășurarea acțiunii în timp
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este utilizarea narați unii. Acest mod de expunere este dominant în secvențele în care se rememorează întâm plări ale copilăriei legate de școală și de evoluția prieteniei cu Huțu. 9. Secvența citată este puternic marcată subiectiv și afectiv, fiind o evocare colorată nostalgic a vremurilor trecute ale tinerețelor. Discursul narativ, formulat la persoana întâi, aduce în primplan figura lui Mihail Budulea, prietenul din copilărie. Protagonistul nuvelei, poreclit Budulea Taichii, reprezintă un adevărat model pentru personajul narator. Calitățile prin care se remarcase
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ea este însă frecvent substituită de pers pectiva subiectivă a unui personaj focalizator. Astfel, în incipitul descriptiv ce fixează repere spațio temporale (Bucureștiul anului 1909) descoperim treptat, odată cu Felix, strada Antim, casa lui moș Costache (secvențele descriptive au rol în evocarea mediului social, în sugerarea caracterelor și a unor modele existențiale) și, mai ales, personajele care vor intra în viața lui. Reuniunea familială din salonul casei Giurgiuveanu prilejuiește prezentarea personajelor în ipostaze definitorii, surprinderea relațiilor dintre ele, evidențierea tensiunilor conflictuale. În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la Paris. 9. Secvența selectată din confesiunea personajului narator dezvăluie stări afective și reflecții entuziaste legate de certitudinea plecării la Paris. Primul enunț comunică, întro formă exclamativă, euforia prilejuită de îndelung așteptata călătorie. Această mare fericire este motivată apoi prin evocarea copilăriei, al cărei ideal a fost Parisul, prin detalierea unor proiecții imaginare ale acestei metropole, devenită spațiu diegetic al unor nescrise încă romane. Întreaga secvență are rol în caracterizarea indirectă a protagonistului, reliefând bogăția vieții interioare, imaginația bogată, aspirația de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Égypte, 1929, Croisade pour l’anémone, 1931, Égalité, 1935, Le Rire de la Naïade, 1935, Images d’Épinal, 1937, Feuilles de calendrier, 1939). Stabilită în Franța după 1946, B. continuă să publice, pe linia unor preocupări mai vechi, câteva cărți de evocare, în manieră epistolară, a unor personalități (La Vie d’une amitié, I-III, 1951-1957, Le Confesseur et les poètes, 1970, Échanges avec Paul Claudel, 1972). Proiectul unei lucrări mai ample, legată de istoria neamului românesc (La Nymphe Europe), va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
Au bal avec Marcel Proust, 1928). Scriitorul evocat pare să iradieze o fascinație hoffmanniană. Comentariul unor scrisori vine să completeze imaginea unui însingurat, devorat de boală și dornic de afecțiune. Corespondența adnotată va constitui, de altfel, un eficient mijloc de evocare și în volume ca La Vie d’une amitié, Le Confesseur et les poètes, Échanges avec Paul Claudel ș.a. Se cuvin, de asemenea, menționate, pentru valoarea lor documentară și literară, câteva schițe sugestive de portret (Hitler, Göring, Mussolini ș.a.) din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
completă, patruzeci și patru de relatări ale unor întâmplări petrecute înaintea perioadei la care se referă cronica. Cele mai multe aduc amănunte semnificative din timpul domniilor lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan, iar cea mai întinsă este o evocare a vieții aventuroase a spătarului Nicolae Milescu. Cronica lui N., care folosește totuși și unele izvoare scrise, se divide în douăzeci și cinci de capitole inegale, fiecare corespunzând uneia dintre domniile ce s-au succedat în perioada 1662-1743. Până la Dimitrie Cantemir, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
marilor cronici moldovenești, fiind în același timp opera de început a prozei literare românești. „Cuvintele” grupate înaintea cronicii constituie o colecție de miniaturi meșteșugite, de o mare concentrare epică, trase dintr-o substanță dramatică ori senzațională, care atestă capacitatea de evocare a acestui prim prozator. Bogăția faptelor și a amănuntelor semnificative păstrate de tradiție și de memoria afectivă a autorului conferă textului mai degrabă aspectul unei narațiuni cu personaje decât al unei lucrări istorice. Forma clasică a istoriografiilor este respectată doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
lor și nu s-au prăbușit sub greutatea ei, devine o paradigmă profesională general valabilă pentru urmași. Până la urmă trăim la umbra idealurilor și cutezanței lor, ceea ce face ca «arhetipul memoriei colective» să-i țină în viață prin astfel de evocări, de închinare în fața memoriei lor. Un al doilea aspect pe care îl evocă lectura acestei lucrări este unitatea dintre învățământ, asistență medicală și cercetarea științifică, vecinătatea cu instituțiile medicale ale Iașului conferind acestei relații, pentru orașul Vaslui, dimensiuni maxime, dacă
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
și mai frumos, pentru prezentul și viitorul comunității noastre. ÎN LOC DE ÎNCHEIERE În cele câteva gânduri de încheiere pe care doresc să le aștern aici, aș pleca de la ceea ce ilustrul prof. dr. Gheorghe Scripcaru spunea în prefața acestei cărți; întotdeauna asemenea evocări oferă acele metadeschideri ca porți între trecut și viitor, pentru că în ultimă instanță fiecare personalitate prezentată, fiecare moment istoric evocat, se constituie într-o metadeschidere pentru viitorime. Dincolo de această constatare a cărei profunzime trebuie subliniată ca fiind de o veridicitate
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
zonele de interferență ale liricului cu epicul, atenția lui îndreptându-se spre transpunerea plasticizată a mișcării ideilor, spre închegarea unor viziuni și simboluri ample. Arta poetică a lui Labiș în acest nou volum străbate un proces semnificativ de esențializare. Locul evocării din Primele iubiri îl ia în Lupta cu inerția confruntarea propriei existențe cu lumea prezentului. În acest volum întoarcerile spre copilărie sunt mult mai rare. Poetul este un nărăvit lacom de idei, își pune probleme filosofice, adeseori în termeni eminescieni
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate, naratorului de peste ani. Moartea căprioarei poate dobândi o semnificație mai bogată, în direcția sugerării unei drame existențiale, unei angajări într-o existență guvernată de necesitatea imediată. Starea de spirit caracteristică e tulburarea, neliniștea
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sau în energia unei adresări comunicative, într-un “cadru” comun inefabil care se difuzează în registrul amândurora. Poezia este exaltarea unei afinități de structură, într-un stil rapid, exploziv. „Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți crească Evocarea mea frățească, încâlcit ștrengar, Arthur.” În ambele scrieri poetul pare să se autodefinească, apare ca un personaj obișnuit cu libertatea, puternic influențat de un ritm vital, de o energie febrilă, dezlănțuită: „Pătruns de-un neastâmpăr voios și epocal...” (François Villon
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Tehnică: distila, trotil, distilații, rachete, sondă, benzină, interplanetar, pavaj, asfalt, incandescent, ciment ș.a: „Scuture-și pe bulevarde capitala românească Galbeni tei și suie-și slavii inegal, semeț contur, Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți crească Evocarea mea frățească, încâlcit ștrengar, Arthur!” (Arthur Rimbaud) Dacă în unele strofe abundă neologismele: „Plictisiți de băutură, răzvrătit numele tău îl Pomădează flaști alcoolici în subsolul monoton. Când în curtea ta răsareși înalță crunt ilăul Cu severii ochi privindu-i țintă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
baltage. Venea câteodată și unul molâu. Tare ca ursul, dar molâu și scârbit. Cânta: „Ciobănaș la oi am fost / I-lai, i-lai-la / Fetele nu mă cunosc / I-lai, i-lai-la.” Notația impresiilor este făcută, după cum vedem, în spirit sadovenian. Într-o evocare a lui Sadoveanu, elementul biografic propriu absorbției motivului mioritic se arată ridicat deodată în zările unei conștiințe mitologice: „Mi-au mai rămas în minte frânturi din timpuri duse? Treceam tăcut sub nouri în umbra unor oi. Ce-am mai păstrat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
murea mioara, bolnavă, pe nisip. O tragică baladă cânta prin ramuri vântul, o mioriță-ntoarsă în alt chip. Copilul și mioara s-au șters din amintire, războiul peste toate a pus un văl de fum. Și seceta săpase mai multe cimitire.” Evocarea aceasta apărea în 1955. Înrudirea ei ca geneză cu capodopera labișiană Moartea căprioarei (1954) devine seducătoare. În ambele ne întâmpină prezența unui animal mult îndrăgit, la a cărui moarte poetul asistă îndurerat, fără putința de a schimba ceva în desfășurarea
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate, naratorului de peste ani. Moartea căprioarei poate dobândi o semnificație mai bogată, în direcția sugerării unei drame existențiale, unei angajări într-o existență guvernată de necesitatea imediată. Starea de spirit caracteristică e tulburarea, neliniștea
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Caprei cu trei iezi, la 1 ianuarie 1876 apare Punguța cu doi bani, Dănilă Prepeleac la 1 martie și Povestea porcului la 1 iunie 1876. Ion Bălu este sceptic în ceea ce privește datele acestea, sau mai bine zis în ceea ce privește timpul scurt: „Toate evocările contemporanilor vorbesc despre greutatea cu care Ion Creangă își definitiva textele. De aceea este greu de crezut ca în opt luni de zile să fi scris toate narațiunile menționate.” (9, p. 147 ) „Bojdeuca de căsuță” din mahalaua Țicăului a fost
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
amplă desfășurare meditativă pe tema ruinelor (care pătrunde astfel în literatura română, sub influența lui Volney). Sentimentul timpului devastator („Cum toate se răpune ca urma îndărăt, / Pe aripele vremii de nu se mai arăt”) se întrețese cu accentul patriotic al evocării gloriei de altădată. Amploarea reflecției, nocturnul tainic, metafore concretizând abstracții („negura uitării”, „aripile vremii”, „viscol de dureri”) configurează la C. schița unui stil, nu fără retorică, dar capabil să se ridice până la viziune lirică. Înserarea este prima elegie românească în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
vrea ca repetiția primului vers în poziția 14 sà închidà blocul textual integral). "Catrenul" al doilea insistà și repetà, în sfîrșit al treilea construiește imaginea mentalà pe baza unui efort de imaginație. Ruptură de registru determinatà de strofa a treia (evocarea, reveria, "zborul imaginației" cerut în rondel) este sprijinità și de schimbarea rimei b cu c (care apare exclusiv în al treilea "catren"). Reprezentat că formà fixà, ronsetul ar aràta astfel (alegem Ronsetul 1): A. Strofa I de 12 versuri, divizate
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
amplă dare de seamă. Sub auspiciile Societății Academice Române, editează și prefațează în 1872 Operele principelui Demetriu Cantemir, traducând și primele două capitole din Descriptio Moldaviae, apărută în versiunea românească în volumul al doilea, în același an. O vibrantă, exaltată evocare a unui mare înaintaș este Viața, operele și ideile lui Georgiu Șincai din Șinca (1869). În domeniul filologiei, după o serie de precizări (Neologismul, articol apărut în șase numere din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1853) și polemici (cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
anacronia are o întindere de o lună și un orizont de patru ani. ¶Bal 1985; Chatman 1978; Genette 1980; Mosher 1980. Vezi și ORDINE. anaforă. Vezi AMBREIOR. analepsă [analepsis]. O ANACRONIE care se întoarce în trecut în raport cu momentul "prezent"; o evocare a unuia sau a mai multor evenimente care s-au întîmplat înainte de momentul "prezent" (sau momentul cînd relatarea cronologică a unor secvențe de evenimente se întrerupe pentru a face loc analepsei); o RETROSPECȚIE; o ÎNTOARCERE ÎN TRECUT: "Ion s-a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
flashforward]. O PROLEPSĂ; o ANTICIPARE. Termenul se folosește frecvent în legătură cu narațiunea cinematică (Și caii se împușcă, nu-i așa?). ¶Chatman 1978; Prince 1982. Vezi și NOTIFICARE PREALABILĂ, ANACRONIE, ORDINE. prolepsă [prolepsis]. O ANACRONIE avansînd către viitor în legătură cu momentul "prezent"; o evocare a unui eveniment sau a mai multor evenimente care vor avea loc după momentul "prezent" (sau momentul cînd relatarea cronologică a unei secvențe de evenimente este întreruptă pentru a face loc prolepsei); o ANTICIPARE, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o PROSPECȚIE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]