5,319 matches
-
ar fi costat biletul. Așa cum mă temeam, era prea mult. Toată dimineața burnițase slab, dar acum norii se Împrăștiau. Vizavi de spelunca disperată În care luasem masa, prin geamurile pătate de ploaie și dincolo de drumul de acces care mărginea o fâșie Înclinată, cu iarba plină de gunoaie, trecea autostrada. Mă uitam la traficul care vâjâia pe-alături, acum mai puțin flămând, dar Încă singur și speriat. Chelnerița veni la mine și mă Întrebă dacă vreau cafea. Deși până atunci nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cap. ― Cum ar fi? ― Cum ar fi că unii dintre ei spun că n-au ajuns aici pe la Istmul Bering. Ai auzit de Istmul Bering? E acolo sus, În Alaska. Acum i se spune Strâmtoarea Bering. Acum e apă. O fâșie Îngustă de apă Între Alaska și Rusia. Acum multă vreme Însă era pământ și pe acolo au venit indienii. Din China sau din Mongolia. Indienii sunt de fapt orientali. ― N-am știut asta, am spus. Acum Îmi mai trecuse teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oglindă, reflectând regnuri divergente. Deasupra creaturile aerului; dedesubt cele ale apei. O singură planetă, conținând două lumi. Clienții erau ființele marine; Zora, Carmen și cu mine rămâneam, În esență, ființe ale aerului. În costumul ei de sirenă, Zora stătea pe fâșia udă de mochetă de afară, așteptând să intre În scenă după mine. Câteodată Îmi Întindea o țigară cu marijuana, ca să trag din ea În timp ce mă țineam de marginea piscinei. După ce se scurgeau cele zece minute ale mele, mă cățăram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din faruri ca să anunțe lumea să se dea la o parte. Podul se arcuia deasupra râului Într-o parabolă plină de grație, cu luminițe roșii pe cablurile de oțel. Cauciucurile Cadillacului zumzăiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în față și cu panoul cu poze de delincvenți. Am stat de multe ori să mă uit pe pozele astea proaste, cu țigani hidoși detașîndu-se pe un fond ca de lapte, ținând în mâini, fiecare, lucrurile furate. Sub fotografii, pe fâșii de hârtie dactilografiate la mașina mecanică, scrie, într-un stil agreabil, ce-au făcut băieții și cât au luat pentru asta. Când mi-am schimbat buletinul am fost înăuntru, într-o gloată duhnitoare a subțiori nespălate, și am stat la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
obscene. Limbajul copiilor era și el plin de murdării, deși părinții ne învățau altceva. Pierdeam după-amieze întregi pe treptele din spatele blocurilor, în damful acru al lăzilor de gunoi. Săream gardul la atelierul "Electrobobinajul" ca să luăm din deșeurile aruncate în curte fâșii de alamă decupată și întrerupătoare de ebonită rebutate. La televizor vorbea Ceaușescu, la radio, tot Ceaușescu. Până și la fierul de călcat, și la mașina de cusut vorbea Ceaușescu. Și cu toate acestea, am aflat destul de repede, exista cîte-un fel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Pe vremea aceea nu avea prieten, doar două prietene, amândouă deprimate, se Îmbrăca Întocmai ca o babă și se distra de minune, de una singură, doar două săptămâni pe an - adică vara, când pleca la Costinești, stațiunea adolescenților, pe o fâșie de plajă la Marea Neagră spre care priveau amenințător, dinspre nord-est, Uniunea Sovietică, iar dinspre sud-est, Turcia. Toată noaptea patrulau pe țărm gărzile, ca nu cumva să fugă cineva Înot În Turcia (de parcă ar fi fost În stare vreun om să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pembroke Books, punctată de umbrele picăturilor de ploaie, se aflau Împrăștiate rămășițele mai multor mese pe care mi le procurasem de afară, bucățele și fărîmițe de mîncare amestecate cu măruntaie și resturi ale vieții de șobolan - un ambalaj uleios, o fîșie unsuroasă de coajă de costiță, coji de alune, blat crocant de pizza. Bărbații se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el, iar acum nu se mai auzea decît mugetul ploii. Mă simțeam agitat și deprimat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
erau împreună cu ele. 11. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, și nu le credeau. 12. Dar Petru s-a sculat, și a dat fuga la mormînt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decît fîșiile de pînză, care stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate. 13. În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
N-am aprins Heloc lumina în hol. Privesc cum amurgul își interpune filtrele fotografice între mine și crengile înzăpezite de pin care respiră lângă geam, care tac acolo, care răspândesc liniște cenușie afară. Și liniștea cenușie pătrunde osmotic prin membrana fâșiilor de sticlă și se așază în straturi groase, străvezii, unele verzui, altele crem, dar cele mai multe de cenușă grea și transparentă, în marele hol rece. M-am dus la closet și am privit ca în transă șuvoiul subțire de urină galbenă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urmă de căldură, mai curând un miros foarte diluat de fum de la soba crem, care toarce în colțul ei. Mi-am trecut mâna peste mobilele vechi și desperecheate, peste suprafețele acelea lucioase care zăceau în întuneric, abia atinse de câteva fâșii de lumină de lună. Oglinzi întunecate, tablouri întunecate, o scară care duce la etajul de sus... Un televizor mare și cu butoane 36 lipsă, despre care nu știu dacă funcționează și, dacă nu va mai veni nimeni în vilă, nici
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în parietale, în etmoid, sfenoid și occiput, risipite pe jos ca niște cioburi de faianță. Rinichii-mi sticlesc între limbi de carne și furtunuri de pieliță. Sânt zdrențe, sânt fîșii! Am fost unde nimeni n-a fost vreodată. Mi-am amintit ce nimeni nu-și amintește. Și bănuiam, bănuisem întotdeauna! Știu acum, când vălul obsesiei mi s-a desprins de pe față, că n-am avut niciodată o soră, țin minte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
poți să îmi spui, că nu duc vorba. EL: Am timp să cred. Nu există femeie să nu vorbească. EA: Las’ că și voi bârfiți la greu. EL: Noi cu metoda, nu dezorganizat că voi. Dacă intrați în gură noastră, fâșii va facem și dacă nu ieșiți cu faima de curva înseamnă că nu am făcut nimic. EA: Las’ că și voi, bețivi și impotenți. EL: Hai să o lăsăm baltă, că avem lucruri serioase de vorbit. Cu cine votezi? EA
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
rând nobile. Generoase, în primul rând generoase. Așa suna motivația juriului când mi-au dat Premiul Național: "Pentru umanitatea nobilă și generoasă a cărților sale, pentru deplina stăpânire a unei limbi expresive." Când Ruletistul apăru în sală, îmbrăcat în bizare fâșii de stofă care imitau, cu gust, zdrențele, și când șeful de sală, deghizat în patron, deschise cutia pe care-o adusese sub braț și prezentă publicului un superb Winchester (acum într-o colecție particulară) cu mâner de fildeș și țeava
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colțul, nimeream nas în nas cu un dușman, răcneam și tăbăram unul pe altul, zdrelindu-ne și rupîndu-ne maieurile tetra sau bluzele cu imprimeuri. Nu știu cine a inventat jocul căruia îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieși din baie. Nu era nimeni în apartament, ușile date de perete deschideau spre camere și holuri perspective sinistre. Paturile nu erau strânse în dormitoare și era ceva indecent în încîlcirea de cearceafuri gălbui și pături pe sub care se vedeau fâșii din tapițeria înflorată a canapelelor .Pe uriașa fereastră, cât tot peretele, din camera de la stradă, se vedea cerul de vară, înțesat de zdrențele de flacără ale norilor, care căpătau formele, șablonizate în dezordinea lor, din picturile renascentiste. Dacă ai fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fascina la această stradă aspectul lepros al câtorva ateliere și făbricuțe înșirate de-a lungul ei. Fuseseră vopsite pe dinafară cu vopsele acrilice, care în câțiva ani se jupuiseră, lăsând să se vadă dedesubt, pe spații mari, zugrăveala galbenă dinainte. Fâșii mari, albastru țipător, de vopsea mai atârnau în coji pe deasupra. Mai încolo veneau maghernițe cu cai în curte sau căsuțe de țară, cochete, cu bolți de viță-de-vie, în pridvorul cărora stăteau pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fanteziile astea; îmi închipuiam că aș putea trăi toată viața în cabina aceasta, având grijă de Zizi și spunîndu-i tot felul de povești și de poezii. Bordul camionului era spart, desprins. Câte un cadran atârna de două fire izolate în fâșii de plastic galben, altul avea geamul spart și îi puteam mișca acul indicator cu degetul. Doar cadranul kilometrajului rămăsese la locul lui, deși vibra și el în toate direcțiile, ieșit din șuruburi. De altfel, era singura piesă a camionului care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până a dispărut din oraș și din amintirea tuturor. S-a întors în 1923, cu circul Vittorio, unul dintre cele trei mari circuri ambulante care străbăteau pe-atunci țara. Sidoli, cel mai mare, se distingea prin cortul său uriaș, din fâșii de mătase albe și azurii, în vârfuri cu stegulețe ca frunza de lămâie. Era apoi Le Magnifique, al fraților Borzoff, cu celebrii funambuli și cu contorsionista Tudorița, în stare să apuce cu dinții un trandafir așezat la călcâiele ei doar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am dat seama că-l ascultasem cu gura căscată și nu observasem că în cameră era atât de întuneric încît mai vedeam numai suprafețele lucioase: buza alburie a unui pahar de pe masă, ochii purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale sobei. Fâșia de geam mat a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chiar m-am hotărât să propun trandafirul: poate va nimeri tocmai la ea. Am intrat în casă și m-am apucat să meșteresc o coroniță din hârtie aurie. Tanti Aura, aflând de jocul nostru, mi-a mai adus în cameră fâșii de plușuri multicolore, zdrențe de atlaz și crepe-de-chine. În plus, câteva coale de hârtie lucioasă, colorată, din care vărul rneu mai decupa mere, pere, morcovi și castraveți pentru lucru manual, la grădiniță. Au intrat și fetele și curând camera s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit în mijlocul cercurilor colorate. Eram goală de orice gând. De fapt, aș fi preferat ca Ester să-mi spună măcar un cuvânt decât să găsim acolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spre noi cu cele opt labe lungi de metri întregi, apucîndu-ne pe fiecare și injectîndu-ne serul otrăvitor. Ne-am călcat în picioare până la scară, de unde am privit îngrozite înapoi: Puia nu fugise, rămăsese lângă Schelet, iar acum lega o lungă fâșie de pluș violet de falangele degetului mic de la mâna stângă a acestuia. Ne-am destins. Nu exista nici un păianjen, iar scheletul era al nostru, îl cuceriserăm, și steagul nostru, al reginei noastre de azi, era înălțat pe edificiul său. Jocul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de obraz și și-a rostit dorința. Pe oase, pe suturi, pe apofizele șirei spinării începură să se prindă, ca niște lipitori roșii, striate, fuioarele mușchilor, împletite și întrețesute, prinse în tendoane solide, alburii, formîrid inele în jurul gurii și ochilor, fâșii triunghiulare între coaste, discuri puternice pe piept, cilindri viguroși la brațe și pulpe. Ni se ridica acum în față un om jupuit, mai trist decât moartea. Carmina ceru sângele, și pe trupul acela musculos se împletiră frânghiile și ațele roșii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
grădina noastră, casa și straturile de flori. Rochia, care-i venea până la glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu. Cele două fâșii care-i acopereau sânii minusculi se înnodau la ceafă cu o fundă bogată. Pe braț îi zăngăneau brățări cu strasuri și emailuri, iar pe degetele cu unghii sidefii ardeau inele cu boabe verzi ca gușterul, transparente ca apa de mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]