4,829 matches
-
un moment nou în istoria unei culturi. în sens creștin, problema acestor relații, din care naturalismul face elemente covârșitoare asupra insului creator, trebuie înțeleasă ca o legătură firească a microorganismului omenesc cu mediul cosmic. Când afirmăm că omul rezumă în făptura lui făptura cosmică, nu înțelegem prin aceasta că el ar fi un produs pasiv al marelui cosmos, pentru că, dincolo de legăturile fizice și biologice, omul e un suflet individual, un chip al lui Dumnezeu, cu proprie rațiune și libertate proprie, ceea ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nou în istoria unei culturi. în sens creștin, problema acestor relații, din care naturalismul face elemente covârșitoare asupra insului creator, trebuie înțeleasă ca o legătură firească a microorganismului omenesc cu mediul cosmic. Când afirmăm că omul rezumă în făptura lui făptura cosmică, nu înțelegem prin aceasta că el ar fi un produs pasiv al marelui cosmos, pentru că, dincolo de legăturile fizice și biologice, omul e un suflet individual, un chip al lui Dumnezeu, cu proprie rațiune și libertate proprie, ceea ce îl ridică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământul se făcu” (pag. 37). Chateaubnand, preocupat să reliefeze superioritatea estetică a Bibliei față de Homer, dă între altele ca exemplu de simplicitate sublimă versetul din genealogia hristologică după Luca Evanghelistul. „Cainan, fiul Iui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, făptura lui Dumnezeu”. Expresia făptura lui Dumnezeu, observă marele scriitor, aruncată aici fără comentariu și fără reflecție, pentru a povesti creația, originea, natura, scopul și taina omului, ni se pare de cea mai înaltă sublimitate. De asemenea imnul din noaptea sfintei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
37). Chateaubnand, preocupat să reliefeze superioritatea estetică a Bibliei față de Homer, dă între altele ca exemplu de simplicitate sublimă versetul din genealogia hristologică după Luca Evanghelistul. „Cainan, fiul Iui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, făptura lui Dumnezeu”. Expresia făptura lui Dumnezeu, observă marele scriitor, aruncată aici fără comentariu și fără reflecție, pentru a povesti creația, originea, natura, scopul și taina omului, ni se pare de cea mai înaltă sublimitate. De asemenea imnul din noaptea sfintei Nașteri: „Slavă întru cei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și rece. Pentru ascet însă, orgoliul e păcatul capital, care a adus prăbușirea omului, durerea și moartea în lume. Căderea lui Adam din dumnezeire, cum scrie în Filocalie, decurge din păcatul orgoliului. Ascetul nu urăște și nu disprețuiește lumea ca făptură cosmică a lui Dumnezeu, ci păcatul din lume, care o dezdumnezeiește. A numi genialitatea un nou monahism și o altă sfințenie, cum face Berdiaev, înseamnă a confunda lucruri care nu merg împreună decât forțate de judecata cea mai arbitrară și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creează din nou, se desăvârșește, reașezată pe linia destinului ei transcendent. Expresia de „egoism transcendent” pe care Berdiaev o aruncă ascetului e un non-sens. Căci egoismul nu există decât în ordinea păcatului. În ordinea lumii dezdumnezeite. În ordinea divină a făpturii sfințite, el nu există. Ideea creativ ismului artistic, conceput ca o altă sfințenie, care ar face tranziția de la creștinismul osificat la nu știu ce epocă nouă, e de asemenea un non sens. Creativismul artistic a existat de când există omul, iar perspectiva epocală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de a-l descifra, fragmentar, din enigmele lucrurilor acestei lumi. Fragmentar întrezărim binele; fragmentar frumusețea. Adică lucrăm după chipul lui Dumnezeu înnegurat în ființa noastră spirituală Nu se poate zice că, în această stare de păcat. Dumnezeu și-a părăsit făptura. Căci, după Ioan Evanghelistul, Logosul era în lume, dar lumea nu l-a cunoscut. Toate râvnele și toate impulsurile de înălțare spre bine ale omului căzut, spre adevăr și frumos, trebuie să le atribuim tainicelor inspirații ale Logosului, care lucrează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu e autorul binelui, iar omul, redus la propriile sale puteri, autorul răului. În lumea desfigurată de păcat, geniul creează după chipul lui Dumnezeu imaginea frumuseții, a cărei desăvârșire o întrezărește în descoperirile de fulger ale fanteziei. El e singura făptură din lumea văzută, care imită în plăsmuirile lui, nu natura, ci pe însuși Dumnezeu creatorul. De aceea geniul e numit „creator în gradul al doilea”. Creația lui însă nu e o realitate, ci o ficțiune fermecătoare, o idealizare a lumii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
logică a convingerii individuale; caracterul ei e prin excelență cultic; esența ei deci se insinuează în om pe calea subconștientului, voind să spună, desigur, pe calea sentimentului. Credinciosul e astfel încadrat pe neobservate, în chip firesc, în marele organism al făpturii, străbătut sofianic de transcendentul care coboară. Pe această cale a subconștientului, care solidarizează organic insul cu totul, sofianicul devine parte constitutivă în categoriile abisale și deci, forță creatoare de cultură folclorică ortodoxă. Ridicând observația că ortodoxia nu lucrează prin subconștient
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
divină manifestată ca frumusețe către lume. Sofianismul reprezintă pe de altă parte raportul creaturii față de Dumnezeu și în cazul acesta e Sophia creaturală sau lumea înțelepțită prin Iisus Hristos și ridicată din nou la strălucirea frumuseții dumnezeiești. Sophia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate. În ce privește lumea, sofianismul nu se referă la răul păcatului, care o devastează și o desfigurează, ci la acțiunea harică prin care această lume căzută redevine cosmos și e ridicată din nou
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și a o expedia în inconștient de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că ea ar fi un fapt ce se dospește, necunoscut, în matca stilistică. Sofianismul nu e altceva decât făptura mântuită, văzută în lumina slavei dumnezeiești. Sophia creaturală e raiul devenit ceresc, din pământesc cum a fost odinioară. Arta bizantină e oare altceva decât expresia estetică a acestei viziuni a cosmosului spiritualizat? Și ce este oare stilul bizantin decât modelarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Sophia creaturală e raiul devenit ceresc, din pământesc cum a fost odinioară. Arta bizantină e oare altceva decât expresia estetică a acestei viziuni a cosmosului spiritualizat? Și ce este oare stilul bizantin decât modelarea în formele acestei arte a contururilor făpturii transfigurate? Născută în epoca imperială a creștinismului, arta bizantină, spuneam adineaori, reprezintă un triumf. Trimful Bisericii asupra stăpânirii păgâne și mai mult decât atât: triumful cosmosului transfigurat prin Iisus Hristos. Arta bizantină e astfel indisolubil legată de dogma Bisericii ortodoxe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oarecare, ci un act în vederea mântuirii lumii. Cu alte cuvinte, meșterii ei înșiși se stilizează prin asceză și contemplație, pentru ca, la rândul lor, să poată stiliza artistic figurile dăltuite de asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cuvinte, meșterii ei înșiși se stilizează prin asceză și contemplație, pentru ca, la rândul lor, să poată stiliza artistic figurile dăltuite de asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție a artelor în lăcașul Bisericii, care, în totalitatea ei, nu e altceva decât imaginea hieratică a cosmosului restabilit în sfințenie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e altceva decât imaginea hieratică a cosmosului restabilit în sfințenie prin Iisus Hristos. Și tot astfel transpare din acele icoane de ansamblu cosmic cum e „Rădăcina lui Iessei”, „Toată suflarea să laude pre Domnul” sau „De tine se bucură toată făptura”. În asemenea icoane, toată ierarhia creației apare, plutind în cascadă de lumină cerească, de la peisajul cu plante și animale din planul de jos, la cetele sfinților, profeților și înțelepților lumii, la astre și până la ordinele îngerești, ce suie într un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spațiu în care s-ar găsi, și-l ațâță să se încordeze în gigantice strădanii spre alte moduri de existență? Pasărea e fericită dacă are un cuib; șerpii își au culcușurile lor; vulpile vizuinile lor. Singur fiul omului, dintre toate făpturile pământului, simte că n-are unde să-și plece capul, chiar dacă, troglodit, dispune de o peșteră, sau, împărat, deține o sută de palate aurite. Pentru el, fericirea e un cuvânt fără substrat real în viața pământească. Stafie lipsită de consistență
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în chip tainic cu veșnicia ne împinge la depășirea modului actual de existență și la cucerirea unui mod superior și desăvârșit, conceput în antinomie cu cel de acum și de aici. Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâșiate de chin, dar care concepem o liniște cerească; de făpturi menite morții, dar care ne cugetăm în nemurire; de făpturi nefericite, dar care ardem de setea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și la cucerirea unui mod superior și desăvârșit, conceput în antinomie cu cel de acum și de aici. Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâșiate de chin, dar care concepem o liniște cerească; de făpturi menite morții, dar care ne cugetăm în nemurire; de făpturi nefericite, dar care ardem de setea fericirii absolute. însuși termenul de nostalgie cuprinde în înțelesul lui această nemărginită și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu cel de acum și de aici. Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâșiate de chin, dar care concepem o liniște cerească; de făpturi menite morții, dar care ne cugetăm în nemurire; de făpturi nefericite, dar care ardem de setea fericirii absolute. însuși termenul de nostalgie cuprinde în înțelesul lui această nemărginită și contradictorie distanță afectivă dintre subiectul care suferă și obiectul depărtat, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâșiate de chin, dar care concepem o liniște cerească; de făpturi menite morții, dar care ne cugetăm în nemurire; de făpturi nefericite, dar care ardem de setea fericirii absolute. însuși termenul de nostalgie cuprinde în înțelesul lui această nemărginită și contradictorie distanță afectivă dintre subiectul care suferă și obiectul depărtat, care îi lipsește. Căci nostalgia e alcătuită din două cuvinte grecești
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oameni, revărsând asupra lor ca un polei de nemurire. Începutul lumii e o primăvară de frumusețe eternă, aurea aetas, vârsta de aur, cum o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta care veștejește, de răul care a sălbăticit apoi făpturile, de bolile care nu cruță, de bătrânețea care urâțește și desfigurează, de moartea care seceră fără alegere. întâiul om care a cunoscut desfătarea paradisiacă a primăverii divine se numește în Zend-Avesta Yima, în literatura asirobabiloniană Uttu sau Adapă, nume, acesta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-al meu, de ce suferi tu? -Coasta mea e suferindă! (adică viața). Frate-al meu, de ce suferi tu? -Spiritul meu e suferind.” După fiecare din aceste răspunsuri, ce descriu răul intrat în cosmos și în viața omenească după cădere, divinitatea făgăduiește făpturii nenorocite că-i va trimite câte un zeu să-i ajute la îndulcirea suferinței. Căci în acest poem, ca și în cele egiptene ce i se aseamănă și ca o imagine aproximativă a făgăduinței Mântuitorului dată de Dumnezeu în Biblie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sănătatea mai adânc decât în boală; nimeni nu prețuiește viața mai puternic decât în pragul morții și nimeni nu înțelege ce e sfințenia mai just decât în intuiția morală a păcatului. Adam numai din vrăjmașa împotrivire a pământului cu toate făpturile lui și numai din restriștea haotică a decadenței a putut să priceapă frumusețea, desăvârșirea și fericirea raiului din care a fost alungat. Tragica lui experiență se repetă în fiecare muritor, care nu se poate bucura de lumina vieții din plin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
perfecțiune și de la moarte la nemurire. Torturat de această antinomie a existenței, geniul omenesc n-a descoperit alt mijloc de ieșire decât creațiile de civilizație și de cultură. Opere care aparțin numai omului, fiindcă sunt inexistente în restul ierarhic al făpturilor, civilizația și cultura își au resortul adânc, în această nostalgie paradisiacă. Ele sunt imagini și simboluri ale ordinii eterne, la care aderă instinctiv, prin natura lui nemuritoare, spiritul omenesc. Paradisul, atât în semnificația lui creștină cât și în semnificația pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]