9,472 matches
-
Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului se conturează totuși o soluție: cea a izbăvirii antropogene, prin acțiunea subiectului (autorul, creatorul de ficțiune), care, operând cu artificiul și cultivând imaginația, se substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Ț. În Roman de citit în tren (1993), propria rescriere în românește a cărții Roman de gare, subiectul ar fi realizarea unei ecranizări a nuvelei Așteptare, făcută de un regizor identificat cu autorul. Punând în abis mai multe paliere de ficțiune, subminând convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în majoritatea romanelor se pot remarca
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
a exodului spre Vest al unor tineri dezamăgiți de viața postcomunistă, Hotel Europa e o meditație profundă și gravă, în cheie postmodernă, asupra rostului vieții, asupra crizei societății contemporane. Cartea ilustrează și o temă metaliterară, aceea a Autorului (sau a ficțiunii), susținută de un personaj substitut al autorului real (și pe care acesta îl prezintă în mod „viclean” ca fiind aproape confundabil cu sine). Romanele Pont des Arts (1999) și Maramureș (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă narațiunea din Hotel Europa, formând
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
capacitate decreativă. Realitatea pe care o traversează personajul lui Țepeneag are aspecte spectrale, tinde să se transforme la tot pasul într-o uriașă mistificare. Recurgând la procedeele cele mai diverse, de la hiperrealism la viziunea onirică și la amestecarea deliberată a ficțiunii în realitate, ca în secvențele în care spațiul real e populat de imagini preluate din cărțile precedente ale scriitorului, Dumitru Țepeneag procedează la o permanentă deconstrucție a universului exterior, ce își dezvăluie la tot pasul în felul acesta precaritatea nu
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
2001, 12; Bârna, Comentarii, 119-132; Behring, Scriit. rom. exil, 182-199; Marian Victor Buciu, Promptuar. Lecturi post-totalitare, Craiova, 2001, 73-98; Cristea-Enache, Concert, 161-168, 360-363; Nicolae Oprea, Opera și autorul, Pitești, 2001, 81-109; Pop, Viață, 63-74; Popa, Ist. lit., II, 859-861; Simion, Ficțiunea, III, 372-383; Vasile, Proza, 306-316; Daniel Cristea-Enache, Întoarcerea autorului, CC, 2002, 3-4; Sanda Cordoș, Nepotul lui Caragiale, APF, 2002, 5; Marius Miheț, Magicianul sau Ce au devenit Regizorul și Marele Dresor, F, 2002, 9; Mircea Iorgulescu, România dream, „22”, 2002
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
semnul întrebării, București, 1971, 510-519; Constantin, Prozatori - critici, 71-79; Dimisianu, Valori, 93-95; Raicu, Critica, 134-139; Dimisianu, Nouă prozatori, 152-171; Ungureanu, Proză, 185-193; Vlad, Lectura, 297-304; Ardeleanu, Mențiuni, 96-108; Dimisianu, Opinii, 146-150; Manu, Eseu, 269-274; Regman, Explorări, 85-96; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 46-80; Fănuș Neagu, Cartea cu prieteni, București, 1979, 37-39; Băileșteanu, Refracții, 206-214; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 191-204; Cristea, Faptul, 204-207; Negoițescu, Alte însemnări, 180-187; Popescu, Cărți, 105-109; Steinhardt, Incertitudini, 144-149; Ștefănescu, Jurnal, 118-122; Zaciu, Lancea
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
despart de celelalte produse ale spiritului. Povestirile și romanele sale suferă de o anume supradeterminare culturală, ceea ce le face dificile pentru neavizați. Există în ele o rezistență subterană, o inerție moale ce se împotrivește unei lecturi sprintene și superficiale. Rețeta ficțiunii se modifică în mai multe etape, pe măsură ce, în narațiune, balanța dintre fabulație și reflecție se echilibrează într-un fel sau altul. Vânzătorul de aripi (1982) e un roman enigmatic, cu final deschis. Fără a lipsi cu totul, reflexivitatea este extrem de
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
convențiile generice într-un continuum discursiv, în care se amestecă deopotrivă fragmente dramatizate, secvențe lirice și, mai ales, numeroase reflecții aforistice. De altfel, ultimele trimit deja spre cealaltă formă de transgresiune: oricare ar fi destinația imaginară spre care se îndreaptă ficțiunea, cert este că realul apare aici doar în postura de pistă de decolare a ideii. E drept, asta nu înseamnă că volumele lui U. ar fi teziste sau găunos-filosofarde, doar că uneori efectul de real e spulberat înainte de a lăsa
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
personaje diferite și prin sex, singurul lor element comun fiind rolul de revelator/catalizator al unui fatum amoros destructiv. În general, autorul recurge la procedeul - extrem modernist - al temei cu variațiuni. Lizibilă fără efort, chiar captivantă în ciuda desfășurării arborescente a ficțiunii, referențial scrierea a putut fi percepută de unii critici drept „scandaloasă”, în sensul că e dominată covârșitor de explorarea erotismului explicit, dezinhibat și necenzurat, urmărit ca un principiu fondator al vieții (și, prin alegorie, al artei, al literaturii). Așadar, la
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
capătă coerență narativă prin raportare la câteva figuri - adevărate caricaturi în acvatintă, cum sunt doctorul Barbete, agentul sanitar Nae Țăpoi, medicul primar al județului, Popescu-Căpușe. Observând că scrierea lui U. ridică și „problema jurnalului literar”, a distincției între realitate și ficțiune, dând indicii clare despre „eventualitatea ca în perspectivă medicul de plasă să fi putut ajunge un savuros umorist”, Perpessicius se oprește și asupra numelor proprii, a căror autenticitate poate fi concurată doar de realitate: Filodorma e o copilă de țăran
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
Cernat, Standardele actualității și obsesia receptării, OC, 2001, 68; Daniel Cristea-Enache, Radiografii și superlative, ALA, 2002, 641; Dan Perșa, „Proza românească a anilor ’90”, TMS, 2001, 11; Dan C. Mihăilescu, Nostalgia României, „Ziarul de duminică”, 2003, 9 mai; Constantin Coroiu, Ficțiuni și vorbe memorabile, ALA, 2003, 668. O. S.
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
aceștia, ultimul, considerat „cel mai reprezentativ pentru posibilitățile optzecismului de a fundamenta, cel puțin în proză, o poetică viabilă”, va deveni în 2000 obiectul unei monografii. De altfel, pentru U. nota distinctivă a prozei lui Gheorghe Crăciun este tocmai „reontologizarea” ficțiunii, manifestată prin „întoarcerea în text a unei anumite forme de transcendent, a unei anumite forme de credință în revenirea la sens și semnificație”. SCRIERI: Optzecismul și promisiunile postmodernismului, Pitești, 1999; Gheorghe Crăciun, Brașov, 2000. Repere bibliografice: Horea Poenar, Un punct
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
tineret a epocii. Natura, lumea satului, impactul politic comunist asupra generației tinere de după cel de-al doilea război mondial, preluate sentimental, cu o implicare factice, transpusă într-o manieră retorică, liricizantă, sunt câteva teme predilecte ale autorului, care îmbină adesea ficțiunea cu fapte de viață reale. Cartea La nord-vestul inimii. Legendă și realitate (1977) conține exclusiv reportaje. Minele din Borșa, Vișeu de Sus, viața lui Vida Gheza, „artist al poporului” (Lemnul, sculptorul și Maramureșul), felul în care țăranul român trăiește în
UTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290396_a_291725]
-
felul în care țăranul român trăiește în contemporaneitate, atmosfera șezătorilor (Consultație sentimentală), locuitorii orașului Sighet și existența lor cotidiană (Suflete mari în Țara Bogdanului), un mare șantier de construcții industriale (Meserie faină învață moțul) sunt subiecte în care scriitorul utilizează ficțiunea într-un tip de reportaj romanțat. U. continuă să scrie literatură pentru tineret, Legitimația de om (1986) cuprinzând povestiri cu țintă educativă, a căror acțiune este situată pe valea Izei și care au ca protagoniști elevi, pionieri sau uteciști. Întâmplări
UTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290396_a_291725]
-
sunt dejucate de trei tineri. Un caracter special, nu doar în raport cu scrierile lui T., ci în întregul context prozastic românesc, are ciclul Sfârșit de mileniu. „Cronică personală”, potrivit unei specificări auctoriale, istorie a secolului al XX-lea reconstruită „pe calea ficțiunii”, textul se înfățișează ca un fluviu memorialistic, incluzând o autobiografie, dar, în pofida afișării autenticismului, principiul structurant e tocmai literaturizarea, chiar extremă. Narația urmează, în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
talent, ci și, mult mai grav, vinovat de absența totală de veridicitate a mediilor evocate, de sabotarea criteriilor realismului socialist. Debutează în 1949 la „Flacăra” (continuând să publice aici până în 1953), iar editorial în 1946 cu romanul Ioan din Marghita, ficțiune lipsită de orice valoare literară. Mai e prezent în „Contemporanul”, „Scânteia”, „Albina”, „Opinia”, „Revue roumaine”, „Steaua”, „Viața românească”, „Utunk”, „Veac nou”, „Călăuza bibliotecarului”, „Gazeta literară”. Paternitatea unora din scrierile lui V., personaj extrem de controversat, stă sub semnul întrebării. De exemplu
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
FLC, 1977, 12; Ion Stratan, Chipul de prisos, AFT, 1977, 3; Nicolae Manolescu, Poezie intelectuală, RL, 1977, 22; Daniel Dimitriu, Poezii de dragoste, CL, 1977, 6; Cornel Regman, Poeți la al treilea volum, VR, 1977, 6; Nicolae Prelipceanu, „Generația - o ficțiune obligatorie” (interviu cu Dorin Tudoran), TR, 1977, 29; Dana Dumitriu, Biografia poetului, RL, 1978, 6; Nicolae Prelipceanu, „Biografia debuturilor”, TR, 1978, 15; Ion Vlad, Inscripții pentru discursul poetic, TR, 1978, 16; M. N. Rusu, „O zi în natură”, AFT, 1978
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
fixează pe nici un obiect până la capăt și al unei emoții uneori excesiv sentimentalizate. Un posibil preludiu al chinului creator apare în Zonă de protecție din cartea cu același titlu (1983). Arta poetică a unui eu liric asemănător clovnului, prins între „ficțiune și realitate”, capătă un accent parodic: „Iar mă vizitează zeul/ Îi fac o cafea tare, îi ofer cea mai productivă insomnie a mea/ Ne privim ochi în ochi și nici unul nu clipește/ Când din ceruri se desface o panglică/ E
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
facile sau romanțioase nu reușesc să tulbure fluxul simpatetic între sinceritatea scriitorului și cititorii săi din epocă sau de mai târziu. Volumul Dans les Carpathes roumaines (Les Bucégi), publicat la Paris în 1906, uzând de motivul „jurnalului găsit” și de „ficțiunea străinului”, a avut la apariție o bună primire și ulterior mai multe suplimente de tiraj. Tradus în anul următor la București cu titlul În Bucegi, se citește până azi cu încântare, în ciuda unor dialoguri nefirești și pe alocuri a unor
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
multe pasaje despre momente ale domniilor lui Petru Rareș, Despot, Alexandru Lăpușneanu, Ion Vodă Armeanul au un caracter literar. În autor se trezește instinctul de scriitor, povestirea se însuflețește, apar accente, sublinieri, priviri în sinea eroilor și chiar construcția în ficțiune. Astfel, unele personalități prind viață prin text, devin personaje, se manifestă cu un comportament de simpli oameni, cu gesturi, reacții psihice, depășind sfera semnificației istorice. Ca urmare a privirii de aproape, a unor intuiții de finețe, portretele celor mai importanți
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
măgari. Spațiul rural este reinterpretat într-o manieră amuzantă, populat de personaje cu nume ce se vor comice (Blându, Multea, Ochiosu, Guguștiuc, Gușică, Vasile Părosu Înrăitu) sau de sfinți și zei greci. Textul oferă un amestec reușit de realitate și ficțiune, de călătorii în timp și în spațiu, căruia i se adaugă interferența cu absurdul și umorul negru. SCRIERI: Drum spre liniște, București, 1965; Ultima declarație, București, 1967; Nopți albe la judiciar, București, 1972; Zborul harpiilor, București, 1972; Baladă pentru locotenent
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
istoriei recente,TR, 1986, 18; Ion Lungu, Un ciclu romanesc, RL, 1986, 27; Mihai Ungheanu, „Vânătoare de vrăjitori”, LCF, 1986, 29; Val Condurache, Alte glasuri, alte încăperi, CL, 1986, 7; Ion Pop, Regula jocului, ST, 1986, 7; Ioan Holban, Spre ficțiune, fereastra realității, CRC, 1986, 31; Mircea Ghițulescu, O nouă piesă despre Horea, TR, 1986, 49; Marian Vasile, Un conflict deschis, LCF, 1986, 51; Romul Munteanu, Poezia și proza, FLC, 1986, 52; Cornel Moraru, Modelul și replica, VTRA, 1987, 2; Popa
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Ghițulescu, O nouă piesă despre Horea, TR, 1986, 49; Marian Vasile, Un conflict deschis, LCF, 1986, 51; Romul Munteanu, Poezia și proza, FLC, 1986, 52; Cornel Moraru, Modelul și replica, VTRA, 1987, 2; Popa, Clasici, 83-86; Gheorghe Glodeanu, Istorie și ficțiune, TR, 1988, 15; Mircea Popa, Nevoia de istorie, SLAST, 1988, 25; Mihai Ungheanu, „Corinda”, LCF, 1988, 32; Zaharia Sângeorzan, Istorie și destin, CRC, 1988, 35; Ion Lungu, Istorie și roman, RL, 1988, 37; Petru Poantă, Prezența poetului, TR, 1988, 42
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
RL, 1972, 8; Liviu Leonte, „Missa Solemnis”, CRC, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Missa Solemnis”, CL, 1972, 4; Ion Pop, „Missa Solemnis”, ATN, 1972, 4; Nicolae Manolescu, Critici și poeți, RL, 1973, 12; Mihai Dinu Gheorghiu, Alchimia versului: între real și ficțiune, „Alma Mater”, 1973, 7-8; Andriescu, Relief, 120-127; Ciobanu, Incursiuni, 101-106; Piru, Poezia, II, 473-477; Ungheanu, Arhipelag, 233-236; M. Nițescu, Un romantic deghizat, VR, 1976, 6; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 146-156; Laurențiu, Eseuri, 236-242; Raicu, Critica, 380-382; Ioan Petru
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
psihologice ale protagonistului și mai puțin la sintaxa acțiunilor sau la asamblarea discursului, după cum nu exclude nici „infidelitatea”. Căci, în realitate, interpreta regizează ea însăși comportamentul bărbatului la care „mărturisirea propriilor trăiri” se combină cu „reprezentarea lor” (prin prelungirea în ficțiune a ipotezelor, dedublare, patetism, montaj ș.a.), personaj care urmărește astfel „nu numai să fie cât mai autentic, ci și să arate că este”, devenind „un actor în accepțiunea cea mai strictă a termenului”. Cât de profund a fost contactul cu
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]