4,475 matches
-
LA PERSOANA ÎNTÎI): acestea se pot raporta la un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa. Povestirea ficțională, pe de altă parte, constă dintr-o NARAȚIUNE ficțională LA PERSOANA A TREIA. Ea se caracterizează prin absența unui eu-origine (personajele fictive introduse la persoana a treia sînt subiectele rostirilor, gîndurilor, sentimentelor și acțiunilor prezentate) și are capacitatea unică de a portretiza subiectivitatea acestor personaje la persoana a treia, ca personaje la persoana a treia. Distincția operată de Hamburger între povestirea factuală
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ceea ce s-ar numi POVESTIRE FACTUALĂ (Aussage). Povestirea ficțională constă dintr-o NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA. Dacă aserțiunile care constituie povestirea factuală se pot lega de un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa, în povestirea ficțională personajele fictive introduse la persoana a treia sînt subiectul enunțurilor, gîndurilor, sentimentelor și acțiunilor prezentate. Mai mult, timpul gramatical de bază folosit în povestirea ficțională preteritul desemnează situațiile și evenimentele povestite ca fiind fictive și nu le caracterizează ca fiind trecute (trecutul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mimat) și subiectivitatea sa, în povestirea ficțională personajele fictive introduse la persoana a treia sînt subiectul enunțurilor, gîndurilor, sentimentelor și acțiunilor prezentate. Mai mult, timpul gramatical de bază folosit în povestirea ficțională preteritul desemnează situațiile și evenimentele povestite ca fiind fictive și nu le caracterizează ca fiind trecute (trecutul există numai pentru un eu-origine; situațiile și evenimentele din ficțiune sînt atemporale). În sfîrșit, povestirea ficțională prezintă calitatea unică de a portretiza subiectivitatea la persoana a treia ca persoană a treia: este
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pentru narațiunea epică sau ficțională. După Käte Hamburger, acest așa-numit preterit epic (epische praeteritum) este o trăsătură distinctă a ficțiunii, în opoziție cu non-ficțiunea (tot așa cum POVESTIREA FICȚIONALĂ se află în opoziție cu POVESTIREA FACTUALĂ): el le desemnează ca fictive (trecutul există numai pentru o persoană reală; evenimentele din ficțiune sînt atemporale și "au loc" în prezentul fictiv și atemporal al personajelor) și nu semnifică un timp real și nici nu se atașează la situații și evenimente descrise ca fiind
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
distinctă a ficțiunii, în opoziție cu non-ficțiunea (tot așa cum POVESTIREA FICȚIONALĂ se află în opoziție cu POVESTIREA FACTUALĂ): el le desemnează ca fictive (trecutul există numai pentru o persoană reală; evenimentele din ficțiune sînt atemporale și "au loc" în prezentul fictiv și atemporal al personajelor) și nu semnifică un timp real și nici nu se atașează la situații și evenimente descrise ca fiind trecute. Pentru Hamburger, acest statut special al preteritului epic este pus în evidență de combinații între el și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Johnson. 1977. Remembrance of Things Parsed: Story Structure and Recall. "Cognitive Psychology" 9:11-151. Margolin, Uri. 1983. Characterization in Narrative: Some Theoretical Prolegomena. "Neophilologus" 67:1-14. Martin, Wallace. 1986. Recent Theories of Narrative. Ithaca: Cornell University Press. Martínez-Bonati, Felix. 1981. Fictive Discourse and the Structure of Literature: A Phenomenological Approach. Trad. Philip W. Silver. Ithaca: Cornell University Press. Matejka, Ladislav, Krystyna Pomorska, coord. 1971. Readings in Russian Poetics. Cambridge: MIT Press. Mathieu, Michel. 1974. Les Acteurs du récit. "Poétique" 19:357-67
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a permis continuarea somnului fără întrerupere. Iată cum l-a protejat, în ce mod l-a ocrotit. În schimb, dacă senzația de sete este prea puternică sau persistă prea mult, visul nu o va putea compensa, iar iluzia sau realizarea fictivă a dorinței nu vor fi de-ajuns. Ne vom trezi și ne vom duce să bem apă. Când un zgomot exterior (o sonerie, de exemplu) ne amenință somnul, visul poate prelua acest element exterior, făcându-l parte componentă din scenariul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de-astea, la modă acum, scrisul care-l scrie pe unul, cu altul care-l scrie pe altul, ceva de mai mare hazul”. În afară de cele două personaje-autor, Ovidiu Rădulescu și Dumitru G. Stan (primul romancier, celălalt romancier și memorialist), creaturile fictive ale lui L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
neagră, o stea monstruoasă ce înghițea sori întregi. În mecanica cuantică, un zero este responsabil de apariția unei surse ciudate de energie - infinită și omniprezentă, pe care o găsești până și în vidul cel mai perfect - și a unei forțe fictive, născute din nimic. Căldură zero Când poți măsura ceea ce spui, și îți poți apoi exprima cuvintele în numere, știi ceva despre lucrul respectiv; dar când nu poți măsura, când nu poți exprima nimic în numere, cunoștințele îți sunt mediocre și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
revine poetului-matematician Ion Barbu care proclama un perpetuu răsărit al Crailor: "Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungînd nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura noastră și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoievski, mai complex, trebuind cercetat cu altă grije), cînd natura planetară se substituie naturei biologice, sociale ori simplu umane, a eroului de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Chiar cercetătorii francezi le reproșează parizienilor lipsa de seriozitate, faptul ca locuiesc într-un univers în care cuvintele "datorie" și "responsabilitate" au o valoare secundară [Hoffet, p.62]. O caracteristică a parizienilor din toate timpurile, indiferent de spațiul real sau fictiv în care îi întâlnim, este eul lor extrem de flexibil, adaptarea facilă la o situație sau alta. Spiritul, în orașul acesta, este înțelegerea rapidă a unei situații și afirmarea personalității. Dificultățile delimitării parizienilor de ceilalți francezi țin de faptul că felul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
complexe [1987, p.154, 156]. Criticul Denis Bertrand folosește pentru creația zolista formulă sintetică "vaste scénographie du visible" [1992, p.187]. În naturalism, textul are o poziție "spectaculara", un caracter teatral mai evident decât în La Comédie humaine, datorită spațiului fictiv imaginat de scriitor, care utilizează toate mijloacele pentru a realiza un spectacol total, conform idealului de dramă wagneriana. Spre deosebire de Balzac, care intervine permanent în narațiune, dă sfaturi, trage concluzii pentru a scoate o morală, o părere favorabilă sau defavorabilă, autorul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
bazează pe viclenii, combinații, târguieli, invenții. Ceea ce o deosebește pe Pariziana este faptul că ea se servește de acest tacâm machiavelic și de diverse forme teatralizate de afectivitate pentru a distrage atenția: se țese o mreaja de prietenii adevărate sau fictive, de disponibilități atrăgătoare, care vor servi, la momentul oportun, realizării planului. Că autoare de intrigi, Pariziana are flerul de a simți punctele slabe în sensibilitatea semenilor săi. Astfel, ea flatează, promite, seduce, se atașează, cucerește, creând în jurul său o rețea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ceea ce nu este spus)371, ekfraza (elementul verbal și cel vizual 372), analogia privire/înțelegere 373. Aceste figuri, precum și altele, cum ar fi catahreza, oximoronul, parafrază sau paradoxul merită o atenție aparte și instituie moduri practice ale emergentei unei realități fictive că joc al limbajului. L i m b a j u l n o n v e r b a l are menirea să-l dubleze pe cel verbal. Există un anumit mod de a evolua în societate, de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sunt implicațiile cultural-ideologice ale cărții; voi evoca apoi succint receptarea romanului, încheind cu o discuție a statutului său discursiv și etic. 1. Intrigă, fiere și iubiretc "1. Intrigă, fiere și iubire" Octogenarul „Chick” (pun între ghilimele toate numele de personaje fictive), alter ego transparent al lui Saul Bellow, este prozator de prestigiu și profesor la University of Chicago, are succes, e cinic și adesea este plin de fierea sapiențială a vârstei a patra, se bucură de aproape perfecta sa soție în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
spune că a folosit cumva și cunoscuta carte a lui Mac Linscott Ricketts despre rădăcinile românești ale lui Eliade. Dar numele lui Eliade este Grielescu, luat de la Bellow; tot de la Bellow l-a luat și pe Abe Ravelstein. Astfel, eroii fictivi ai lui Bellow au reînviat în romanul lui Aguilar Rivera. Unde sper să se și oprească, punând capăt unei derive intertextuale care ar putea ajunge să substituie biografiilor unor oameni reali tot mai fictive pseudobiografii interactive. Dincolo de jocul literar (efectele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și pe Abe Ravelstein. Astfel, eroii fictivi ai lui Bellow au reînviat în romanul lui Aguilar Rivera. Unde sper să se și oprească, punând capăt unei derive intertextuale care ar putea ajunge să substituie biografiilor unor oameni reali tot mai fictive pseudobiografii interactive. Dincolo de jocul literar (efectele sale estetice, din păcate, sunt foarte modeste), „viața” factice, contrafăcută, pe alocuri simplă făcătură contrafactuală, tinde să obscurizeze viața, să-i manipuleze și să-i siluiască sensurile și semnificațiile. Într-o lume tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dogmatic, și el revoluționar din speța lui Robespierre, Saint-Just, Troțki. Fiind un roman satiric, parodic, Cartierul Primăverii... nu putea, prin definiție, să fie realizat cu mijloace de creație obiectivă. E ceea ce autorul însuși specifică repetat, în dialoguri cu un critic fictiv și nu numai, subliniind că, în loc să urmeze principiul realist de „a lăsa faptele să vorbească de la sine”, „a intervenit tot timpul” în narație, a practicat „comentariul ironic”, a „tratat în caricatură” o seamă de personaje, le-a „desființat prin grotesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
aceeași perioadă. Definiția cea mai adecvată pentru produsul cinematografic al lui Leon Popescu este film de propagandă. Primul film de propagandă de mari dimensiuni din istoria cinematografiei mondiale. Primul act prezintă un sat românesc de operetă, situat în acel spațiu fictiv al bunei lumini, caracteristic peste câteva decenii filmelor propagandistice comuniste cu subiect rural. În planul întâi, așezate, trei femei, între care una joacă un copil pe genunchi. În centrul imaginii, o horă dezlănțuită. În stânga, o tarabă cu butoiașul de băutură
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
condamat pe toți la moarte, Sfânta Tereza și diavolii, Porțile albastre ale orașului, Stejar, extremă urgență, Pe aici nu se trece, Evadarea, Alexandra și infernul, Ultima frontieră a morții, Duios Anastasia trecea. Nefrecventat din 1967, după premiera milicierului Amprenta, universul fictiv al luptei organelor de Securitate și Miliție cu spioni și români fugiți din țară care revin cu gânduri rele este reluat în ianuarie 1970 cu Simpaticul domn R. Dacă în Amprenta banda de transfugi întorși în țară cu pașapoarte străine
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Popovici și Sergiu Nicolaescu pun în locul rafinamentelor de imagine și decor tiparul garantat al filmului de acțiune american. În același timp, începe producția de filme de actualitate „pe linie”, potrivit indicațiilor tov. Nicolae Ceaușescu, generându- se astfel încă un univers fictiv, o Românie paralelă. Așteptarea, Frații, Decolarea, Pentru că se iubesc, Drum în penumbră, Aventurile lui Babușcă, Parașutiștii, Dragostea începe vineri, Despre o anume fericire, Proprietarii, De bună voie și nesilit de nimeni, Un zâmbet pentru mai târziu, Filip cel bun, Muntele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pentru societatea noastră”. Doar lasă în urmă o atmosferă grea, jenantă, de neuitat. Din cârciuma sătească, Tatos ne aduce în a treia „sec vență” chiar pe un platou de filmare. Aici se toarnă un film din cea mai frecventată lume fictivă a propagandei cinematografice românești : lupta comuniștilor în ilegalitate. Pentru prima (și ultima) dată, Alexandru Tatos agață mitul fabricat în zeci de ani și îl aduce la sol. În paralel cu subiectul standard, filmat de echipă - comunistul mai vârstnic moare sub
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
partidele burgheze" care spoliaseră poporul și înăbușiseră, invariabil "în sânge", revolta maselor. Un caz clasic este cel al mitologiei referitoare la răscoala din 1907: imaginea dramatică inventată de Zaharia Stancu în romanul Desculț intens studiat la școală -, în episodul, absolut fictiv, al țăranilor care culeg via cu botniță, se bucură de o resurgență cu totul neașteptată: cifrele, de mult falsificate deja de propaganda socialistă cei "11000 de țărani împușcați", în realitate câteva sute -, sunt repetate cu o convingere de nezdruncinat, dar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
realității prezentate (realistă, romantică, înfrumusețată, urâțită etc.); 11. corelații (temă, motive etc.) cu literatura universală; 12. valoarea operei: a. în cadrul creației autorului; b. în cadrul literaturii române; c. (eventual) în perimetrul literaturii universale; 13. modul cum a construit autorul această lume fictivă (adică lumea operei literare); 14. implicarea autorului în această lume nou creată; 15. elemente care particularizează opera, o fac inconfundabilă; (originalitatea operei din toate punctele de vedere: alegerea modalităților de expresie, forma, tematica etc.); 16. felul cum se creează emotivitatea
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Prezentarea imaginilor se poate face: a. panoramic, privire de ansamblu, atotcuprinzătoare; b. cinematografic, privire secvențială, direcție, sens; c. alternativ. Feluri: a. poetică; b. retorică; c. științifică. Altă clasificare: A. C. a. realistă; a. reală (obiectivă, conformă cu modelul); b. fantastică; b. fictivă / imaginară (subiectivă; imaginea nu c. naturalistă; mai corespunde realității cunoscute); d. romantică; c. combinată (împletire între real și imaginar). e. umoristică; D. f. satirică; etc. a. statică (picturală); B. b. dinamică (trăsături evolutive); a. amănunțită; E. b. sumară; a. de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]