6,757 matches
-
nu ar trebui să acceptăm, pur și simplu, explicația care este cea mai bine susținută de fapte, ci doar una care poate fi asigurată drept „certă“. Toate acestea ne aduc aminte de o observație pertinentă a lui Ernst Mayr: „Un filozof se vede astfel pus în fața a trei posibilități. El poate să nege existența selecției naturale, el poate afirma că ea nu are loc în știință deoarece îi lipsesc acele însușiri care sunt tipice pentru natura lipsită de viață sau el
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
teoria darwiniană a evoluției să beneficieze de un tratament egal atunci când se predau științele în școlile de stat. Cum poate fi apărată într-un mod onorabil cosmologia biblică, deși nu într-un mod care ar fi de neatacat, a arătat filozoful Alvin Plantinga. Plantinga aprecia că relația științei darwiniene cu religia reprezintă un caz particular al relației rațiunii cu credința, o relație care i-a preocupat încă pe Sfinții Părinți ai Bisericii. Dacă Biblia însăși este infailibilă, apoi înțelegerea ei de către
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
omului drept o idee prin excelență antireligioasă este falsă. Iar printre cei mai de seamă darwiniști ai secolului trecut au fost oameni profund religioși, ca americanul de origine rusă Theodosius Dobzhansky. Au existat, totuși, în toate generațiile, și naturaliști sau filozofi care au susținut că cel ce gândește consecvent și cunoaște bine știința darwiniană nu ar putea fi religios. În cazul unor contemporani ai lui Darwin sau al unor naturaliști din generațiile următoare, o explicație posibilă a adoptării acestei poziții a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care pot fi desprinse din cercetarea naturii. Cine vrea absolutul trebuie să accepte subiectivitatea, dependența de eu; cine tinde spre obiectivitate nu poate depăși relativitatea.“ Ceea ce Dawkins califică drept „toleranță lingușitoare“ față de religie, pe care o impută unor cercetători și filozofi din zilele noastre, este, de fapt, expresia conștiinței clare a faptului că rezultatele cunoașterii științifice nu ne pot constrânge să îmbrățișăm o credință religioasă, și tot așa de puțin să o respingem. A-i cere cunoașterii științifice să producă dovezi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care ar răspunde întrebărilor proprii în modul în care o face cercetarea științifică. 4. În ce condiții este posibilă conviețuirea armonioasă dintre știința darwiniană și credința religioasă? Adepții creaționismului științific resping știința darwiniană în numele Bibliei, iar cercetători ai naturii și filozofi atei, ca Richard Dawkins și Daniel Dennett, examinează și critică credințele religioase de pe pozițiile științei darwiniene. Dincolo de ceea ce desparte și opune aceste poziții, ele împărtășesc o presupoziție fundamentală: știința darwiniană și credința religioasă ar fi incompatibile; oricine gândește bine ar
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sau mai puțin crud, l-ar fi putut elimina cu ușurință. El reprezintă umbra de neînlăturat a fertilității evolutive.“ Un punct de vedere convergent cu cel al lui Ayala, dar cu unele accente specifice, a fost formulat de istoricul și filozoful american al științei Ernan McMullin. Credincios catolic, ca și Ayala, McMullin consideră existența lui Dumnezeu, ca Ființă atotputernică ce a creat universul natural și conferă sens tuturor lucrurilor, drept un adevăr de nezdruncinat. Ca și Ayala, McMullin, susține însemnătatea unei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
drept cea mai înaltă instanță în arbitrarea pretențiilor de cunoaștere ce privesc universul natural reprezintă prima condiție pentru o discuție pertinentă a relației dintre știința darwiniană și credința religioasă. Referindu-se la relația dintre știința darwiniană și religie, un cunoscut filozof contemporan al științei scria recent într-un text ce încearcă să prezinte un bilanț al pozițiilor și discuțiilor: „Darwinismul este una din cele mai însemnate și stimulatoare idei cunoscute de omenire. El este întotdeauna provocator; nu este întotdeauna în mod
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
la care a ajuns față de datele oferite de măsurătorile efectuate până atunci, el a refuzat să-și publice cercetările. Acceptarea verdictului experienței a fost apreciată de Voltaire drept exemplară pentru atitudinea științifică. El a pus-o în contrast cu comportarea caracteristică a filozofilor naturii, care nu-și supuneau explicațiile controlului faptelor. „Un filozof mediocru, care nu ar fi avut decât vanitate, ar fi potrivit cum ar fi putut măsura Pământului cu sistemul său. Domnul Newton a preferat să-și părăsească proiectul. Dar atunci când
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
până atunci, el a refuzat să-și publice cercetările. Acceptarea verdictului experienței a fost apreciată de Voltaire drept exemplară pentru atitudinea științifică. El a pus-o în contrast cu comportarea caracteristică a filozofilor naturii, care nu-și supuneau explicațiile controlului faptelor. „Un filozof mediocru, care nu ar fi avut decât vanitate, ar fi potrivit cum ar fi putut măsura Pământului cu sistemul său. Domnul Newton a preferat să-și părăsească proiectul. Dar atunci când domnul Picart a măsurat Pământul în mod exact, trasând acel
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
naturii au fost calificate drept mature sau subdezvoltate din punct de vedere științific. Altfel spus, explicația din științele matematice ale naturii a fost ridicată la rangul de normă a explicației șiințifice ca atare. Personalități reprezentative ale științelor fizico-chimice, ca și filozofi ai științei din secolele XIX și XX, au apreciat că multe discipline biologice și sociale nu-și vor merita pe deplin numele de științe atâta timp cât profilul lor epistemic nu se va apropia destul de mult de cel al științelor exacte ale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
științei și biologia S-a spus adesea că respectarea unor reguli de ordin metodologic este cea care îi conferă unei cercetări caracterul științific. De la Auguste Comte la empiriștii logici, tema metodei a ocupat o poziție centrală în filozofia științei. Mulți filozofi și cercetători activi au susținut că cel puțin de drept - ca o quaestio iuris - există o unitate metodologică a științei. Această unitate era văzută drept un program care poate și trebuie să fie înfăptuit. În fapt, ea va fi înfăptuită
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cele din lumea lipsită de viață. Se afirmă, totodată, că încetul cu încetul ea se va statornici atât în disciplinele biologice, cât și în cele care cercetează omul și societatea. Într-o carte scrisă pentru o audiență mai largă, cunoscutul filozof american W.V. Quine a formulat foarte simplu și clar acest punct de vedere cu privire la orientarea cercetării științifice. Premisa de la care pleacă este că orice se întâmplă în lume reprezintă rezultatul combinării unor forțe fizice elementare, a căror descoperire este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
căuta să dovedesc că știința fenomenelor vieții nu poate să aibă alte baze decât știința fenomenelor corpurilor brute și că, în această privință, nu există nici o deosebire între principiile științelor biologice și cele ale științelor fizico chimice.“ Peste un secol, filozofii care au susținut în diferite variante teza unității metodologice a științei erau convinși că exprimă un punct de vedere larg împărtășit în comunitatea cercetătorilor naturii. Revine cu insistență ideea că există o ierarhie a disciplinelor din punctul de vedere al
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
științei este aceea că procesul maturizării științifice a disciplinelor biologice se exprimă, între altele, prin aceea că explicațiile structurilor și comportării ființelor vii prin scopuri sunt înlocuite cu explicații cauzale. Această temă a fost dezvoltată, de exemplu, în lucrări ale filozofului Ernst Nagel. În cartea sa The Structure of Science, Nagel examinează critic punctul de vedere după care obiectul specific de studiu al disciplinelor biologice - viața - ar atrage după sine particularități metodologice ale acestor discipline, care le disting de științele fizico-chimice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sale publicații pe această temă, Ernst Mayr a susținut un punct de vedere asemănător. Limbajul teleologic este indispensabil pentru descrierea dezvoltării și comportării ființelor vii. Nu se întrevede, astăzi, nici o posibilitate de a înlocui acest limbaj cu limbajul științelor experimentale. Filozofii științei care apreciază că o asemenea evoluție ar constitui un element esențial al maturizării acelor discipline biologice care cercetează dezvoltarea ontogenetică și filogenetică nu-și pot susține punctul de vedere decât prin considerații de principiu. Pe cercetător nu-l interesează
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și animale nu are un scop prestabilit, subliniază Mayr. Dacă pentru înțelegerea unor procese biologice explicațiile teleologice rămân indispensabile, aceasta probează - susțin Ayala și Mayr - că acea unitate metodologică a științelor naturii pe care au evocat-o adesea cercetătorii și filozofii nu este nici posibilă, nici dezirabilă. Biologia este o știință autonomă. Este oare justificată concluzia în această formulare generală? 3. Varietatea epistemică: deosebirea dintre obiective și tipuri de întrebări în domenii diferite ale cercetării biologice Din epoca lui Claude Bernard
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fenomenele situate la un anumit nivel de organizare vor putea fi explicate prin legi ale unui nivel mai fundamental. Dar asta nu înseamnă a accepta că ele ar trebui să fie cercetate doar din această perspectivă. Mayr îl citează pe filozoful Hilary Putnam, care califică poziția reducționistă drept „infatuare față de ceea ce este posibil în principiu, completată cu indiferență față de practică și de structura actuală a practicii“. Este o poziție bine ilustrată de cei care afirmă că biologia moleculară nu este un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
unice și irepetabile. A anticipa evenimente cum ar fi apariția, răspândirea sau dispariția unei specii ar fi posibil numai dacă am putea prevedea întreaga istorie a planetei într-o anumită perioadă de timp, în toate detaliile ei. Și totuși unii filozofi ai științei au socotit lipsa de forță predictivă a explicațiilor drept un defect fatal din punct de vedere științific. Este oare îndreptățit un asemenea verdict? Evaluarea caracterului științific al unei explicații de tip evoluționist atârnă, până la urmă, de răspunsul la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
la ceea ce se va întâmpla în viitor, nu este relevant pentru satisfacerea condiției testabilității explicației. Important este ca implicațiile faptice ale explicației să poată fi bine determinate și, prin urmare, să poată fi infirmate sau confirmate de datele observației științifice. Filozoful Michael Ruse sublinia că putem folosi termenul predicție într-un sens strict, cu referire la fapte viitoare, sau într-un sens mai larg, cu referire la fapte ale trecutului care erau necunoscute în momentul formulării teoriei. Dacă vom utiliza termenul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
diferite combinații între aceeași factori. Ce-i drept, dispariția unor specii în anumite arii geografice nu poate fi numai explicată, ci chiar anticipată, ca urmare a unor schimbări în ambianță produse de acțiunea omului! Este un fapt că nu numai filozofi ai științei, ci și cercetători din științele fizico-chimice sau din discipline biologice de tip fizical sunt în mică măsură apți, datorită unor obișnuințe de gândire formate prin educație și exercițiu profesional, să înțeleagă în toată amploarea și varietatea lor factorii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de cercetări evoluționiste nu au fost în măsură să submineze această prejudecată, deoarece cercetătorilor din științele analitice, experimentale, le este greu să realizeze contingența proprie desfășurarilor istorice în întreaga amploare și în toate consecințele sale. Ei, ca și nu puțini filozofi ai științei, continuă să agreeze distincții consacrate prin expresii ca hard sciences și să spere că domenii de cercetare cum este biologia evoluției vor păși, în cele din urmă, pe calea maturizării lor științifice printr-o schimbare a profilului epistemic
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Colecția ESEURI DE IERI ȘI DE AZI 72 EDGAR MORIN (n. 1921) este un filozof și sociolog francez de origine iudeohispanică. Este cunoscut mai cu seamă pentru transdisciplinaritatea operelor sale, care acoperă o arie vastă de subiecte și sfidează granițele convenționale dintre disciplinele academice. În studiile sale despre om, Morin face apel atît la anchetele
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
confortului "modern" și a avantajelor tehnice, se va vorbi din ce în ce mai mult de "civilizație europeană". Pe măsură ce sînt explorate celelalte colțuri ale lumii, apartenența europeană se face simțită din ce în ce mai intens. Această apartenență poate fi percepută dintr-o perspectivă critică, ca atunci cînd filozofii secolului al XVIII-lea raportează brutalitatea și desfrînarea europene la inocența "bunului sălbatic" și la înțelepciunea mandarinului chinez. La rîndul lor, romanticii vor încerca nostalgia comunităților organice din Evul Mediu și a Creștinătății pierdute. În secolul al XIX-lea însă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Franța, Anglia, Basel, fiind presărată cu călătorii la Torino, Florența, Veneția, Roma. În secolul al XVII-lea, Descartes activează în Franța și Olanda, iar moartea îl găsește în Suedia. În secolul al XVIII-lea asistăm la formarea unei cvasi-internaționale a filozofilor, care sînt convinși că atunci cînd vorbesc europenilor, vorbesc de fapt neamului omenesc. Europa devine într-un mod din ce în ce mai variat și mai bogat un spațiu al filozofiei, al științelor, al ideilor politice, al literelor, al poeziei, al romanului, al muzicii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
însemna un regres către vechiul Umanism? Nu pot face altceva aici decît să schițez un punct de vedere propriu, expus în altă parte 18: este posibilă definirea științifică a noțiunilor de subiect și de autonomie, nu din perspectiva suverană a filozofilor Spiritului sau ai Ego-ului, ci în strînsă relație cu condițiile lor de apariție. Pe de altă parte, nu putem suprima din viața noastră orice valoare, orice mit și orice credință, așa cum nu putem suprima din ideea de om orice valoare
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]