6,379 matches
-
și, în calitate de stăpân al vostru, nu-mi pot găsi cuvintele pentru a vă prezenta scuzele mele așa cum se cuvine. Vă rog să mă iertați. La un moment dat, toți cei prezenți își plecară capetele. Nimeni nu privea chipul lui Ieyasu. Fiori de plâns nebărbătesc cutremurau umerii tuturor, ca niște valuri. Nu mai putem face nimic, așa că vă rog să acceptați situația. Întăriți-vă hotărârea și așteptați o altă ocazie. După ce se așezaseră, nici Ii, și nici Honda nu scoseseră o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să deslușesc chipul femeii de dincolo de zaplaz... De sub o basma roșie, se ițesc șuvițe colilii. Sprijinundu-se de poartă, bătrâna de dincolo așteaptă un răspuns. “Tare mi se pare că am mai văzut acest chip cândva. Unde și când?” Ca un fior cald, amintirea începe să mă poarte pe drumuri bătute odinioară... “E țiganca pe care am întâlnit-o în călătoriile mele și care de multe ori mi-a adus vești de la bătrânul și bunul meu prieten - călugărul - care m-a așteptat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu fericită sănătate, mă închin dumitale și rogu pe Dumnezeu milostivul ca să dăruiască dumitale toate cele de fericire după pofta inimii”... Citesc și în sufletul meu simt cum se cuibăresc vorbele care poartă pe lângă mesajul de suflet al bătrânului și fiorul vechilor izvoade cuprinse în minunata operă a domnului profesor universitar doctor Ioan Caproșu: “Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800... “Multă înțelepciune și bunătate sălășluiesc în cuprinzătorul tău suflet, sfințite părinte” - îmi răsar în minte gânduri de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iar câte o mică alertă binladinistă. Conu Iancu Caragiale cred că la americani se gândea, când a scris că „din fandaxie, dai în ipohondrie, și dacă ai dat în ipohondrie și nimica mișcă”. Așa au ajuns bieții americani, să simtă fiori reci pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată o bubuitură groaznică, urmată de un pârâit prelung, ca și cum ar fi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ne dădeau de grijă și ne îndemnau să stăm cât mai mulți copii împreună. I se spunea domnu` Bobu și avea susținere undeva, foarte sus, de aceea nu se temea de nimeni și de nimic. Numele lui ne trecea un fior rece pe șira spinării. Când am început școala, am cunoscut unele dintre victimele lui.Copile cu chip de înger, captive într-o lume a umbrelor și a neputinței.Unii copii le șicanau, adresându-le cuvinte dure, auzite prin familie. Fratele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vagă În sticla geamului. Încercam fără succes să procesez ceea ce tocmai se Întâmplase. Pentru o clipă am crezut că Îmi imaginasem totul. Apoi chipul lui Îmi reveni În minte și m-am contrazis singură. Fusese real. El, acolo, fusese real. Fiorul care-mi străbătuse tot trupul fusese real. Brusc, Maria intră În sală, smulgându-mă din meditație. Deși părea furioasă, nu i-am aruncat mai mult decât o privire. ― E atât de târziu! a spus ea. Trebuia să fi venit acasă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
capului. Într-un cerc... M-am uitat din nou la desen. Fata se afla exact În poziția aceea. Am Încremenit În scaun În timp ce creierul meu făcea conexiunea: 11 februarie 2011. Mi-am privit mâinile. Tremurau. Am simțit cum retrăiesc totul. Fiorul. Șocul. Dorința arzătoare de a-l revedea. ― Damian! am exclamat fără să-mi pese de privirile ciudate care-mi erau adresate. M-am ridicat de pe scaun, apoi mi-am dat seama că era o prostie și m-am așezat la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Îmi dădu drumul la mână și continuă: ― Dar când te-am văzut dansând... În vocea lui era uimire și durere. Ochii Îi străluceau. Arăta...ca și când Încă m-ar fi iubit. ― Am realizat că nu a fost pentru prima oară. Un fior Îmi străbătu tot corpul. Am căscat ochii mari. ― Fata din desen...ești tu. ― Da, l-am aprobat Încet. Își dăduse seama! Am simțit o bucurie imensă În timp ce Îi explicam totul. ― Te-am văzut În seara aceea, Damian. Te-am văzut
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
începe să dogorească din ce în ce mai tare. Caut umbra copacilor. Îndată voi ajunge în marginea pădurii, care îmi va fi tovarăș de drum până la poarta mănăstirii... Iată-mă-s la poarta grădiniței plină de flori din fața chiliei. O deschid și, cuprins de fiorii întâlnirii neîntârziate, bat în ușă. Nici un răspuns... „Unde poate fi stăpânul? Utrenia s-a sfârșit de multă vreme. Sigur îi în poiana din vale... La grădina lui. Nu am altceva de făcut decât să-l aștept. Când umbra nucului va
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
este secerat. Îți văd un nufăr pe sprinceana, De febră mare umezita; Iar pe obraz o roza pala, Prea grabnic vestejita. Domnită asta 'ntr-o poiana, Am întîlnit-o-n prag de zori, Calcă ușor, cu lunge plete, Iar ochii-i îmi dădeau fiori. Din flori ghirland-am împletit, În păr să-i pun, si cingătoare; Cu ochi suavi ea mă sorbea, Oftînd cu dulce răsuflare. Pe murgul meu am așezat-o, Privind-o timp de ore bune; Căci ea cîntă și tot cîntă, Un
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
cea rară. (1927) Alexandru Macedonski Rondelul rozelor ce mor E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și-n mine S-au fost atît de viață pline, Și azi se sting așa ușor. În tot, se simte un fior. O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor Mor în grădini, și mor și-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg vălmășaguri de suspine, Și-n marea noapte care vine Duioase-și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
sfârșitul celor două luni, dar odată internați sunt obligați să stea trei săptămâni. După care, oricine e liber să plece. Există restricții doar atunci când noi considerăm că plecarea nu ar fi în interesul persoanei respective. Povestea asta mi-a dat fiori de gheață pe șira spinării. Era un sentiment asemănător cu teama. Nu era vorba că m-ar fi deranjat să stau acolo trei săptămâni. De fapt, eu plănuisem să stau chiar două luni. Dar nu-mi plăcea tonul vocii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ocazia de a o vedea pe Helen strâmbându-se la el, prin fereastra din spate a mașinii care tocmai ieșea pe poarta clinicii. — Hai să mănânci, m-a invitat doctorul. îți arăt după aceea camera. Am simțit cum mă trec fiori de încântare la gândul că voi vedea niște vedete pop. în ciuda faptului că Helen reușise să mă convingă că cei faimoși și bogați vor fi despărțiți de muritorii de rând, speranța a început să-mi țopăie prin stomac ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pierdut virginitatea cu o femeie? Ce voia să spună? Că John Joe își pierduse virginitatea cu o oaie? John Joe a continuat să stea neclintit, ca o stană de piatră. La fel ca noi toți. Eu nici nu mai respiram. Fiorul voyeuristic era aproape anulat de sentimentul că intrasem pe teritoriul altcuiva. Tăcerea așternută în sală părea fără sfârșit. Până când, în cele din urmă, Josephine a spus: —Ei, timpul a expirat! Dezamăgirea a fost imensă. Ce groaznic era să rămâi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unul dintre băieții ăia e sexy într-un fel sălbatic, animalic, mi-a spus Helenka pe gânduri. înțelegi? m-a întrebat întorcându-și spre mine privirea de smarald. Are lentile de contact verzi, mi-am spus încercând să-mi opresc fiorii care mă treceau din cauza admirației pe care mi-o impunea frumusețea ei. —Luke, a continuat ea. La el mă refer. Are un corp superb. De fapt, am sărit gâtuită de mândrie, Luke e cel cu care mi-am tras-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
crezut c-am fost salvată - mama nu reușea să deschidă ușa din spate. A zgâlțâit cheia în broască, dar nimic. A tras de clanță către ea și a încercat din nou, dar ușa a rămas închisă. M-a străbătut un fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început să răsune din ce în ce mai clar, până când mama a ajuns să țipe. Ce s-a întâmplat, mami? am întrebat eu îngrijorată. — Se pare că nenorocita asta de încuietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oricum, am adăugat, mama o cam luase razna. Am simțit cum crește interesul celorlalți pacienți. — Stătea în pat și plângea de zor. —De ce? Pentru că eram rea cu Anna, am răspuns eu făcând pauze între cuvinte. Am simțit cum mă trec fiori în timp ce mă forțam să spun asta. O obligasem pe mama să se bage în pat și să plângă timp de șase luni fiindcă fusesem prea îndrăzneață. —Ce i-ai făcut Annei? Ce-a fost așa de îngrozitor? Am tăcut. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o înveselesc. Simțeam că plesnesc de fericire. 44tc "44" A fost o întâlnire. Una adevărată. Luke îmi spusese că o să vină să mă ia la opt și jumătate și c-o să mă ducă la un restaurant franțuzesc. Am simțit un fior de teamă când l-am auzit vorbind de restaurante franțuzești, fiindcă numai țăranii și turiștii mergeau la restaurante franțuzești. Ca să impresionezi o fată trebuia s-o duci într-un loc cu iz de Turkmenistan. Dar apoi mi-am zis: și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o pace adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie new-age. Dacă nu mă supravegheam, pasul următor era să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mese doar eu și Chris. Până și curviștina de Misty plecase. —Ești bine? m-a întrebat Chris cu blândețe venind să se așeze lângă mine. M-am uitat în ochii lui albaștri ca apa și am simțit cum mă trec fiori. Atât de frumos era! — Nu, am spus foindu-mă pe scaun. Mă simt... mă simt... nu știu cum. Sunt pur și simplu sătulă! — Aha, am înțeles, a zis Chris trecându-și gânditor palma mare și pătrățoasă prin părul de culoarea grâului. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
loc! — S-o luăm din loc, am zis și eu, încercând să mă prefac, printr-o veselie excesivă, că atingerea aceea nu mă tulbura câtuși de puțin. Sau că respirația nu mi se accelerase și că nu eram străbătută de fiori din cot și până în zona genitală, de parc-aș fi avut instalată o linie de tren expres. Așa am tropăit, unul lângă celălalt, atingându-ne brațele și umerii. Suntem aproape de-aceeași înălțime, îmi spuneam încercând să transform constatarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte atractivă. Oare aș putea să trăiesc aici? m-am întrebat. Cu siguranță, ceea ce vedeam acum era foarte diferit de orașul pe care-l părăsisem în urmă cu opt ani. Destul de diferit ca să trăiesc aici? Am simțit cum mă trec fiori de teamă. Dacă nu rămâneam în Dublin, unde să mă duc? înapoi la New York? Ca să dau ochii cu Brigit, Luke și toți ceilalți? Ideea nu mă prea încânta. M-am întors ca să-i zâmbesc lui Chris. Salvează-mă. Ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
totuși, am tresărit. Mi-era rușine fiindcă aveam impresia că respiram foarte zgomotos. La Cloisters stătusem așa de multe ori și totul fusese în regulă. Dar acum nu mai eram la Cloisters, în siguranță, am realizat eu în timp ce mă treceau fiori de teamă prin tot trupul. Mă simțeam de parcă tocmai aș fi sărit dintr-un avion și abia acum îmi aminteam că nu-mi luasem parașuta. — Așa..., a zis Chris cu un zâmbet care a făcut să mi se strângă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bărbat care se grăbea către serviciu. — La zece și jumătate, mi-a răspuns el tresărind. — Toate? am croncănit eu. Da, a spus el clătinând din cap și aruncându-mi o privire ciudată care, în alte circumstanțe, mi-ar fi dat fiori pe șira spinării. Nu se spunea că irlandezii erau o națiune de bețivi? m-am gândit eu nedumerită. Ce fel de națiune de bețivi era aia dacă toate barurile se deschideau la zece și jumătate, când ziua era deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke, acolo era clădirea în care lucra Brigit, în sus era Old Shillayleagh, în jos era garajul ăla nenorocit unde mersesem cu Brigit și cu Luke ca s-o vedem pe sora lui José în „instalația“ aia care-ți dădea fiori. Am tândălit-o pe străzi, clătinându-mă sub greutatea amintirilor. O nostalgie dureroasă mă cuprindea la fiecare pas pe care îl făceam. Am trecut pe lângă locul unde fusese Llama Lounge și unde acum funcționa un cybercafé. Am trecut pe lângă Bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]