9,441 matches
-
de recepție. Actul de transmitere al mesajului verbal presupune activitatea diferențiată și extrem de fină a aparatului verbo-motor și o integrare perfectă a mecanismului care stă la baza stereotipului respectiv. Producerea acestui act este favorizată de o complexitate de factori somatici, fiziologici, psihologici care, în cazul fenomenelor de hipertensionare nervoasă pe calea aferentației inverse și a introspecției, duc la inhibiția și blocarea aparatului verbo-motor, influențând și procesul de înțelegere și mai ales acțiunea de obiectivizare în cuvinte a conținutului gândirii. În acest
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
transmiterii și al recepției. Aceste aspecte ne îndreptățesc să cercetăm, să interpretăm și să depistăm încă de la vârsta preșcolară simptomatologia întârzierilor în dezvoltarea vorbirii și limbajului, cât și a sindroamelor dezintegrative (disfazia, dislogia, afazia) și dismaturative (dislalia în evoluție, bâlbâielii fiziologice, dislexia, disgrafia de evoluție). Căci, deși toți au aceeași vârstă și aproape aceeași înfățișare, există între ei mari diferențe temperamentale și din punct de vedere al dezvoltării psihice și intelectuale. Subliniem mai ales diferențele de maturizare exprimate atât la nivel
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
constituie o mare piedică în realizarea evoluției terapiei. De aceea pentru realizarea progresului se recomandă și utilizează terapia individualizată, în care să se poată capta colaborarea logopatului. Având în vedere carențele educative și comportamentale cât și cele de natură organic fiziologică, nu se poate realiza ușor imitarea, nici interesul și conștiința, motivația actului corectiv nu este prezentă și instabilitatea psiho-motorie este un mare impediment, ceea ce conduce la instalarea oboselii, plictisului și la acte de indisciplină. Acestea sunt greutățile cu care se
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și bâlbâială. Emisfera dominantă a vorbirii este cea stângă la dreptaci și invers la stângaci. Această dominantă cerebrală este foarte timpuriu stabilită (înainte de 4 ani). Când un copil stângaci este forțat să lucreze cu mâna dreaptă, apare o stare tensională fiziologică generală, care poate fi și cauza bâlbâielii. Nici aici însă nu poate fi generalizată situația, deoarece mulți stângaci corectați în mica copilărie n-au ajuns bâlbâiți. Având în vedere preponderența teoriilor psihogene în determinarea bâlbâielii, considerăm că mai ales factorii
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
influențată de mediul educativ familial, de relațiile dintre părinți și de preocuparea acestora de vorbirea copilului. Exigențele părinților în determinarea vorbirii copilului cât mai corectă, trebuie să fie principiale, gradate, în concordanță cu particularitățile de vârstă și individuale. Astfel, bâlbâiala fiziologică nu poate fi considerată un defect, dar trebuie să i se acorde atenție, pentru a preveni urmările ei dăunătoare. Pentru a-l apăra pe copil de instalarea bâlbâielii permanentizate, părintele să nu forțeze vorbirea copilului într-un tempo mai rapid
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
mai multă afecțiune și care constituie un exemplu de vorbire pentru copil, să se ocupe de el. Niciodată copilul nu va fi certat sau pedepsit pentru că vorbește defectuos, nici măcar expresia “bâlbâială” nu trebuie pronunțată față de el. De cele mai multe ori, bâlbâiala fiziologică se permanentizează datorită familiei care nu se ocupă metodic și avizat de corectarea copilului, procedând cu severitate excesivă, insulte, ironii, reproșuri. Alteori, mediul din grădiniță poate altera tendințele spre bâlbâială, situându-l pe copil în stare de inferioritate față de grupă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
măsura consolidării limbajului, sub preocuparea atentă a logopedului și a familiei, în timp ce bâlbâiala secundară sau reactivă, apărută după o bună perioadă de vorbire normală e mai greu de corectat. Aceștia, arată prof. Ghiliarovski, au o tulburare specifică funcțională, de natura fiziologică, disco ordonatoare a vorbirii. Tulburările convulsive ale ritmului sunt provocate de unele tulburări neurologice și psihice acute. Deși e legată de stări nevrotice, în ansamblu bâlbâiala nu se acoperă prin noțiunea de nevroză întotdeauna. În momentul traumei psihice (spaimă, furie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
interesul. Învingerea stereotipizării se realizează greu, deși se corectează sunete și se dezvoltă sistematic mimica articulatorie și senzația ritmului. În concluzie: balbismul este o categorie nosologică foarte diversă cu o etiologie complicată și o simptomatologie variată, în funcție de structura psihică și fiziologică a logopatului. Diagnosticul este o problemă de mare responsabilitate, căci în baza acestuia se conturează o metodică adecvată. Terapia balbismului nu se poate realiza printr-o metodă unică, ci necesită îmbinarea judicioasă a unui complex de procedee. Este o cerință
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
restructurările sociale prin disponibilitatea unor contingente mari de oameni tineri și maturi din producție, trimiși în șomaj, fără nici o perspectivă de încadrare profesională. Omul modem este supus unor variați agenți stresanți cărora trebuie să le facă față prin mecanisme complexe fiziologice și psihice, iar când acestea sunt depășite, survin în organism o serie de boli de o mare varietate și mai ales cunoscutele nevroze, la care ne vom referi mai pe larg la vârsta a III-a. Bătrânețea nu trebuie considerată
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
unui ritm echilibrat de muncă și odihnă, obosește repede sistemul nervos. Adesea, oamenii obosesc repede și se simt rău, nu din cauză că muncesc mult, ci din cauză că muncesc dezordonat, fără pauze, fără o anumită alternanță și disciplină. Ritmul în muncă, creează ritmul fiziologic. Și nu mă refer numai la munca fizică, ci și la cea intelectuală, care creează o bună stare de sănătate. Activitatea cerebrală intensă și neîntreruptă, continuată de-a lungul întregii vieți, nu secătuiește sistemul nervos, ci dimpotrivă îl întărește. Munca
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sunt reguli igienice importante, care vor aduce reconfort somatic și psihic, mai ales celor cu tâmplele încărunțite, care nu mai găsesc în organismul lor suficiente resurse pentru a rezista unor necazuri, mai mult sau mai puțin inerente ale vieții. Studii fiziologice au conchis că în condițiile stresului și supărărilor, sunt tulburate până și mișcările peristaltice care împing alimentele de la esofag până la rect, funcțiile ficatului și secreția bilei sunt parțial sau complet oprite. Stresul, supărările produc și reactivează ulcerul, produc poliurie, diaree
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Planul semantic al verbelor subiective rămâne circumscris sferei subiectului. Fac parte din această categorie: • verbe existențiale: a exista, a fi, a trăi, a muri etc. • verbe de stare, expresie a vieții psihice a omului sau a unor manifestări de natură fiziologică: a râde, a plânge, a suspina, a boli, a respira, a dormi, a tuși, a strănuta etc. • verbe de devenire: a deveni, a adormi, a se ticăloși, a roși etc. • verbe de acțiune - de natură onomatopeică: a măcăi, a fâlfâi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresii verbale alcătuite din verbe precum a veni, a se lăsa, a cădea etc., urmate de substantive „temporale”: a veni iarna, a se lăsa seara, a cădea noaptea, a se face dimineață etc. • expresii verbale care exprimă stări psihice, afective, fiziologice, formate din verbul a fi și un substantiv precum dor, foame, sete etc.: a-i fi dor/foame etc. Unități lexico-gramaticale complexe, aceste expresii au „subiect” în structura lor internă, de tip analitic - o altă variantă de „subiect intern” - substantivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intern” - substantivul în nominativ: seara în Se lasă seara, dor, în Mi-e dor, cald în E cald, Mi-e cald etc. Spre deosebire de expresiile verbale care denumesc „realități atmosferice, stări cosmice”, expresiile care descriu lingvistic „realități umane, stări psihice, afective, fiziologice”, sunt în permanență însoțite de un pronume personal în dativ. Incapabile să realizeze opoziția de persoană la nivelul structurii lor morfologice, dar având nevoie, dacă nu chiar de manifestarea acestei opoziții, de realizarea referirii la persoană - ca expresie a protagoniștilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mers astăzi!” (I. Creangă) „Na! că făcui pacostea și frățâne-meu.” (I. Creangă) • atitudini volitive:„Poftim, intră!” „Mă... vino-ncoa!” „Na-ți cartea!” c. termeni onomatopeici; expresie imitativă fonetică a unor structuri sonore emise de om (concomitent cu unele acte fiziologice sau comportamentale), de animale, păsări, insecte etc., de componente ale lumii din jur (natură, construcții, obiecte): hapciu!, sforr!, hâc!, șart-part!, pleosc! etc. bâzz!, cotcodac!, cucu!, ham-ham!, miau! etc. bang!, buf!, fâș!, scârț!, vâj!, zdup!, svârr! etc. Prin structura lor, ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cauza desfășurării (sau nedesfășurării) unei acțiuni: „Marile nelegiuiri ale tuturor timpurilor se comit din pricina inerției mediului în care ne credem în siguranță și care se schimbă numai cu mijloace mari.” (M. Preda, Delirul, 376) sau cauza unei însușiri sau stări (fiziologice, psihice, atmosferice): „Eram așa de obosit și sufeream. Eu cred că sufeream de prea mult suflet.” (L. Blaga, 52), „Jupânul s-a întors mirat spre el, cu ochii mici, de nedormit ce era.” (E. Barbu, 214), „Piciorul îl durea de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ul nu se modifică; b) la adăugarea de bază (HO-), acidul slab disociază generând H+ care reacționează cu HOpentru a forma H2O, iar echilibrul se deplasează spre dreapta și pH ul nu se modifică. Sistemele tampon din organismul animal Tampoanele fiziologice sunt realizate de metaboliții intermediari. In vivo, factorii limitanți ai utiliză rii unui sistem tampon sunt: disponibilitatea și concentrațiile componenților, pe de o parte, ca și raportul concentrației bazei și a acidului conjugat, pe de alta, având în vedere că
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
tampon sunt: disponibilitatea și concentrațiile componenților, pe de o parte, ca și raportul concentrației bazei și a acidului conjugat, pe de alta, având în vedere că o concentrație prea mare a sării are efect inhibitor asupra enzimelor sau asupra sistemelor fiziologice. De regulă sistemele tampon din organismele vii sunt alcătuite din metaboliți intermediari: esterii fosforici ai glicolizei în spațiul intracelular, CO2 și derivații săi în spațiul extracelular, pentru a numi numai câteva. Cel mai important sistem intracelular este perechea (fosfat monosodicăfosfat
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
sa conjugată se găsesc în concentrații molare egale) Principalul sistem tampon extracelular atât în spațiul interstițial cât și în cel sangvin, la vertebrate este sistemul tampon acid carbonic-carbonat acid (). Deoarece pK’a = 6,3 pentru H2CO3, mult inferior pH-ului fiziologic (7,2-7,4 la animale și la om), raportul bazei conjugate cu acidul slab este 20/1la pH-ul normal al sângelui. De aceea, s-ar crede că sistemul () nu ar fi prea eficient în tamponare, ceea ce este inexact. Explicația
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ci rezultă prin degradarea glucidelor în special a pentozelor. Cele mai întâlnite tetroze sunt treoza și eritroza, aldotetroze din seria D. Eritroza se formează în procesul de fotosinteză și în degradarea glucozei. Pentozele sunt foarte răspândite în natură. Au stabilitate fiziologică mai mare ca hexozele, de aceea nu pot fi fermentate și nu sunt utilizate și transformate de organismul animal, ci sunt eliminate în urină (pentozurie). Unele pentoze se întâlnesc în structura acizilor nucleici, iar altele în procesul de fotosinteză. Riboza
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ca hexozele, de aceea nu pot fi fermentate și nu sunt utilizate și transformate de organismul animal, ci sunt eliminate în urină (pentozurie). Unele pentoze se întâlnesc în structura acizilor nucleici, iar altele în procesul de fotosinteză. Riboza are rol fiziologic, fiind o componentă a acizilor ribonucleici ,a unor enzime și vitamine. 100 Deoxiriboza (2-dezoxiDriboza) este o aldopentoză componentă a acizilor dezoxiribonucleici . D (+) Xiloza se întâlnește sub formă de poliglucide (xilani) însoțind celuloza mai ales în partea lemnoasă a plantelor; paie
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
regnul vegetal și animal atât libere, cât și sub formă de derivați. În general, ele sunt substanțe incolore, cristalizate, cu gust dulce și ușor solubile în apă. Aldohexozele principale sunt: D (+) Glucoza (dextroza) este cea mai răspândită glucidă având rol fiziologic important. I se mai spune și zahăr de struguri și zahăr de amidon. Glucoza reprezintă o sursă importantă de energie având o mare putere calorică, de aceea este socotită indispensabilă organismului animal. În stare liberă se află în unele țesuturi
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
glucoză și D()fructoză. Combinată, glucoza se află în glucide (maltoză, lactoză, zaharoză, celobioza), în numeroase glicozide și în poliglucide (amidon, glicogen și celuloză). Din combinațiile sale, glucoza rezultă prin hidroliză cu acizi sau pe cale enzimatică. În sânge, concentrația ei fiziologică variază între 0,8 1,2 g%. În cazuri patologice, ea apare în urină (diabet). În cantități mici se află în toate umorile și țesuturile animale. În soluție, glucoza prezintă fenomenul de mutarotație. Este optic activă și are o rotație
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
predomină în organismul animal unde intră în alcătuirea lipidelor de constituție din membranele celulare, având un rol important în reglarea permeabilității acestora din urmă. În organismele vii lipidele complexe apar asociate cu proteinele sub formă de complexe lipoproteice cu rol fiziologic important. Lipidele complexe sunt insolubile în acetonă; cu apa formează emulsii, au o consistență ceroasă, cu indice de refracție ridicat. În cantități mari, lipidele complexe se găsesc în creier (30%), inimă (7%), ficat (1%), țesut nervos. Compoziția chimică a lipidelor
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
și din esterii aminoacizilor cu un exces de amoniac d) Decarboxilarea aminoacizilor Aminoacizii formează prin decarboxilare amine primare: În organismele vii decarboxilarea este un proces enzimatic care decurge sub acțiunea decarboxilazelor cu formare de amine biogene, substanțe cu puternică activitate fiziologică. Dintre aminele biogene menționăm tiramina, histamina, triptamina obținute prin decarboxilarea tirozinei, histidinei și respectiv triptofanului: În mod asemănător acidul aspartic se transformă în betaalanină, acidul glutamic în acid gama aminoabutiric, cisteina în cisteamină: În timpul proceselor de putrefacție a substanțelor proteice
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]