272,843 matches
-
română). Plămîn a devenit termen neutru în limba standard, iar bojoc a rămas un cuvînt popular, chiar mai puternic marcat decît rărunchi, mai ales în expresii ca a-și vărsa bojocii, a se umfla în bojogi etc. Și bojoci e folosit astăzi în expresii care indică intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a țipa. Și în acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi, deci ar exclude determinantul toți; acesta e
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
în expresii care indică intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a țipa. Și în acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi, deci ar exclude determinantul toți; acesta e însă folosit, ca un banal mijloc de întărire, în construcția din toți bojocii. Am găsit de curînd chiar un context glumeț, metaforic, care atestă formula: "niște studenți (...) claxonau din toți bojocii mașinii lor" (Dilema, 384, 2000, 5).
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
promovată atît de măiestrit, prin versuri "nespus de frumoase artisticește"". Producția "realist-socialistă" uzurpă prerogativele religiei, cultivînd o mistică sacrilegă, ideologică, ale cărei rezultate nu pot fi decît dezgustul cititorilor și compromiterea iremediabilă a scriitorilor colaboraționiști: Se lucra cu sîrg, ca să folosim limbajul epocii, la formarea noii mitologii. Prin calchierea elementelor constitutive ale religiei creștine, dar cu un fundament de pol opus acesteia, pe ura între clase, imnurile înălțate "conducătorului iubit", "partidului", "patriei socialiste" etc., prin aberantă repetare, difizuate în mass-media zi
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Ca spectacol de teatru desfășurat (deocamdată în imaginație, ne încântă cu "baletul (ei) mecanic", cu o scenografie (pe care autorul a avut grijă să o schițeze) și mai ales cu sarabanda schimburilor de replici, care evocă "marea trăncăneală" (pentru a folosi sugestiva sintagmă inventată de Mircea Iorgulescu) din timpul comunismului. Comunismul pe înțelesul celor din Occident Scenariul cinematografic De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? este inspirat din romanul Dincolo de Groenlanda. Romanul cuprinde povestea unei iubiri imposibile, ca aceea dintre Luceafăr
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
a unui director de școală, Nicolae. îndrăgostindu-se de Milena, Manu face cu o sublimă candoare abstracție de riscurile pe care și le asumă. El este îndrăgostit - de fapt - de literatură (ca autorul însuși), pentru înțelegerea căreia vrea să o folosească pe femeie ca inițiatoare. Inițierea chiar are loc - fiind descrisă de Eugen Șerbănescu în secvențe tulburătoare. Oricine poate să "povestească" erupția unui vulcan sau salvarea cuiva de la înec, dar puțini ar reuși să descrie modul cum accede un om simplu
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
asemenea ocazii sunt îndeobște analize punctuale, relevante pentru problematica jurnalistică, jurnalieră a mass-media. I se poate cere mai mult unui specialist. Un istoric, un economist, un politolog, un culturolog poate fi solicitat să prezinte sinteze, clare, exprimate în termeni simpli, folosind statistici validate internațional care să definească, de pildă, poziția și evoluția României comparativ cu a celorlalte țări din Europa, pe parcursul întregului secol care s-a scurs. Odată ce dispune de o bază de informații globale fiabile, electorul va putea clădi pe
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
spectacolul Hamlet epurat de aluviunile zgomotului modern și postmodern, simplu în expunerea datelor tragediei. Spectacolul citește textul, limpezit prin traducerea Ninei Cassian de reperele temporale și spațiale care l-ar situa într-o anume epocă și un anume loc. E folosit un vocabular viu, suculent, poezia țîșnește din intensitatea gîndirii, din tulburările simțirii. Dialogul este intens, viu, replica este destinată interlocutorului, monoloagele nu fac decît să puncteze singurătatea personajului într-un anume moment al acțiunii. Cuvintele se leagă în frază și
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
cazul filmului Născuți asasini, respins de o restrînsă categorie de specialiști în ciuda faptului că performanța cineastului-moralist era evidentă: luîndu-și partener pe mai tînărul și teribilistul Quentin Tarantino, Stone a întreprins un adevărat studiu asupra impactului criminalității în și prin mass-media, folosindu-se chiar de moda psihedelică relansată după decenii de către stilul MTV, justificîndu-și ascendentul față de producția de serie prin subtila caricatură și amara ironie. Mai în glumă mai în serios, unul dintre exegeții săi susține că "Istoria e un coșmar din
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
Nostalgia de Mircea Cărtărescu, el nu vede, pur și simplu, în ce constă valoarea ei. Ca dovadă, reproduce un pasaj splendid - în care Mircea Cărtărescu descrie, cu forță vizionară, primirea muzicii de către o ființă omenească - și tocmai acest pasaj îl folosește ca argument împotriva cărții. Iată scurtul comentariu, minimalizator: " Din loc în loc, descrieri anatomice ușor poetizate, altminteri foarte exacte." Și iată acum pasajul din cartea lui Mircea Cărtărescu, care, departe de a cuprinde "descrieri anatomice ușor poetizate", ridică anatomia din "noroiul
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
Stai în fața mea. Meridianul zero se tînguie" (Întoarcerea fiului). Oricum, materia din care se confecționează extravaganțele e una comun umană, e viața însăși supuse unei radicale reciclări, însă fără a-și pierde semnalele inițiale. S-ar putea zice că poetul folosește în locul faimoaselor zaruri propoziții și sintagme dintr-un jurnal intim, conținînd consemnări ale unor simțăminte și fapte umile. Combinatoria reprezintă factorul ce le transfigurează în feerie lirică: Ce vreți, asta e lumea/ Doi morți din partea tatălui/ Sanatoriul încurajat al uitărilor
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
lumea/ Doi morți din partea tatălui/ Sanatoriul încurajat al uitărilor/ Copacii înfrînți sub ștreanguri/ a doua zi după război mai verzi/ Azi-ieri, ieri-mîine, subțiri trubaduri// Dacă mîncați portocale ce faceți cu cojile/ dacă dormiți ce faceți cu tibiile voastre imense/ dacă folosiți ochii: închis deschis/ dacă iubiți numai iubiți// Sînt sigur de allegro/ ca de gîndacul meu de Colorado/ Vine întotdeauna/ întîi rotunjirea, calmul divinizat al metroului/ apoi rotunjirea din ce în ce mai insinuantă/ Și cîteodată trebuie să mori pe întuneric/ Era o femeie ce-
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
care inovația zapării are deja un concurent în limba contemporană; fapt e că asistăm deja la o confruntare între împrumutul recent și un neologism produs cu material autohton; mai exact, între familiile lexicale ale respectivilor termeni. Alături de a zappa se folosește tot mai mult - chiar dacă nu e vorba de un adevărat sinonim - și a butona: verb necuprins în ultima ediție a DEX-ului (1996), format pe tiparul bine reprezentat în română al derivării de la numele uneltei sau al instrumentului (a lopăta
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
de cititor, dar în sens confirmator, încît ai sentimentul că îl redescoperi pe protagonist, uneori parcă mai minunat și mai grozav decît pînă atunci. Firește, există mult idilic în acest volum. Michael Heim e un Făt-Frumos (unul dintre autori chiar folosește sintagma), iar cei adunați în jurul lui par, nu o dată, pitici fermecați și îndrăgostiți de Albă-ca-zăpada lor. Dar e un idilic asumat și perfect controlat prin alternările de voce între scriitura direct-personală a prefețelor și dezbaterea grupului. Cartea începe cu evocarea
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
Este evident că grija pentru o exprimare corectă nu există decît în prea mică măsură. Și ce ar fi mai natural, mai simplu și mai eficient cînd vrei să trezești sentimentul patriotic la copii din clasele primare decît să te folosești de limba textelor pe care ei încep să le descifreze?
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
al puterii cuvîntului, imaginii sau simbolului". Dacă lucrurile stau așa (je suis payé pour le savoir!), iar naționalismul și socialismul și-au pierdut actualitatea în Europa (mai ales în centrul și estul ei), K. e de părere că mai putem folosi încă termenul de antipolitică, propus de el însuși mai demult: "Anti- politica este critica morală a politicii. Moralitatea nu poate fi politică, dar poate fi demonul ei (în sens socratic), incubul, gîndul ei rău; poate fi iluzia politicii. Cinismul antipoliticii
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]
-
prefer să reproduc vorbele celor de mai sus. Așa mi-e firea. Totdeauna mă surprind cu asemenea delicateți... Ideea amîndurora că, la chinezi, burghezia este mai periculoasă decît burghezia din capitalism ca o clasă veche în mersul dialecticii istorice... Apropo, folosind acest termen acum desuet, mă gîndesc la filozoful european al cărui nume nu-l mai cunosc și care spunea, citez, că marxismul este ceva prea subtil și prea fin ca să fie dat pe mîna comuniștilor... Formidabil, așa-i! Numai atunci
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
Eugen Uricaru Luna iunie a anului 2000 a adus și rememorarea (am folosit acest cuvînt pentru a scăpa de dilema "aniversare-comemorare") după zece ani a fenomenului politico-socio-cultural denumit generic "Piața Universității". Posturile de televiziune, cele de radio și presa scrisă au comentat, analizat și mai ales au evocat acele zile și evenimente. Cu
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
concretitate iar golul acesta doar încetinește mișcarea existențială. Ruptura în multiplele ritmuri ale vieții conduce la o aspirație spre armonie și organizare pe baza acelei stări liniștite de pasivitate, denumită gîndire contemplativă. Dar forma aceasta nu este lipsită de angoasă. Folosind procesul extragerii din mișcare, - creînd semnificante prin noțiuni ca "atemporal" și "aspațial" - lumea în care te-ai plasat se transformă. Parcă lucrurile s-ar așeza altfel într-o altă lumină a lumii. Prezența lor nu este obligată ci electivă. Mobilezi
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
pe vremea când acesta trăgea la vâsle să-și ajungă contracandidații, l-au potopit cu laude pe acest Noe al PD-ului, după ce i-a luat fața dlui Oprescu titluri aproape identice au apărut în ADEVĂRUL și în EVENIMENTUL ZILEI, folosind această expresie, valabilă și la propriu, când directorul Spitalului Universitar a aflat ce zic sondajele ultimelor ore din duminica alegerilor. Un reporter al Agenției Mediafax a descris oră de oră atmosfera de la sediul PD, de la primele ore ale dimineții, când
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
leu), și până la istoria contemporană când Stalin, la îndemnul lui Roosevelt și Churchill de a ține seamă de religie și de Vatican, care este o putere, a dat un răspuns provocator: "Da? Și câte divizii are Papa?" Al doilea procedeu folosit de teoreticienii forței combină invocarea unui rău mai mare decât abuzul de autoritate (anarhia) cu recursul la efectele secundare pozitive (ordinea, pacea) pe care le generează vollens nollens puterea bazată pe forță. Pentru justificarea prin circumstanță agravantă, Radbruch citează cazul
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
ca finalitate ultimă a puterii. Și cum juriștii au darul subtilităților care răstoarnă pozițiile inițiale, s-a spus că singura forță adevărată, adică durabilă, este cea justă și că "dreptul este cea mai bună politică a forței" (G. Jellinek). Titulescu folosea același procedeu de convertire a negativului în pozitiv, când susținea zâmbind că "cea mai credibilă minciună e adevărul", acesta scutindu-te de contabilitatea obositoare a minciunii. În concluzie: evolutiv sau revolutiv, puterea este supusă unui dublu proces de eticizare și
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
oblige pe pionierii respectivi să caște gura, "mare, mare", pentru a le pulveriza o soluție (de import) dezinfectantă (atenție! îi vor săruta pe cei doi pretinși... iubitori de copii!). Ce calvar! În schimb, după cum notează Mihai Ghițulescu, 16 ani, Craiova), folosind exclusiv majusculele, ÎN ROMÂNIA ACELOR ANI NU EXISTA CIOCOLATĂ și asta nu pentru că nu se inventase. Același băiat a încasat o palmă maternă, fiindcă a comunicat cu glas tare că "Partidu'zice că "Dumnezeu nu există". Poc. Și textul cu
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
și simplu, la ghenă, tați firești și tați adoptivi (concubini) crăpînd în bătaie capul micuților năpăstuiți de soartă, educație sexuală rudimentară, confuză, cu perversiuni, spargeri de case, escrocherii de diferite grade, alcoolism, retardare mintală, vocabular minim și adeseori deosebit de abject, folosit - în gura mare - pretutindeni etc. Acești oameni sînt aceia cărora comunismul le-a furat nu numai pămînturile, casele, anii, credința, viața, ci și - mai ales - basmele copilăriei. În Postfață, Ana Blandiana trage anumite concluzii, printre care: "Tulburător și tonic în
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
că traducătorul avea mai mult discernămînt decît unii istorici literari ai timpului nostru, seduși de propriile lor revelații! Iată, stimate domnule Călinescu, ce cred eu despre Catastihul amorului. M-aș bucura să aflu că sînt în consens cu opinia dumneavoastră." Folosind, în 1987, cuvîntul "consens", nu puteam bănui, firește, cariera fabuloasă pe care o va face după revoluție. Cînd m-am revăzut cu Alexandru Călinescu la Iași, în aprilie 1990, uitasem amîndoi de Catastihul amorului: eram în plină campanie electorală! 1
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
balonul" - "obiectul a ricoșat..." - "... a respins mingea" - "buclucașa a revenit la Moldovan"; ceva mai departe, registrul familiar-popular își accentuează prezența și mingea devine chiar pîrdalnica: "nemții plimbă pîrdalnica în jumătatea proprie". În știrile despre partide internaționale sînt numeroase împrumuturile lexicale folosite pentru culoare și atmosferă locală; dintre acestea, italienismele - "tifosi", "stranieri" - au pătruns cel mai mult în limbajul curent al comentariilor, chiar cu unele improprietăți (poate voite) și cu extinderi de uz glumețe: "peluza dreaptă a intrat în silenzio stampa". Pe
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]